Romanța palatului de transfrontalier

Și, vai, ce case își fac ăștia din banii cîștigați în exces în străinătățuri!

Se omite că materialele în România se cumpără fără plata taxelor de către depozite care nu există în scripte. Se omite că marfa e de proastă calitate și că e făcută fără planificare. Poate peste 15 ani o să fie o grămadă de moloz acolo. Sau poate va fi peticită o casă românească tipică cu mucegai și uși care nu se închid bine.

Dar hai să credem în zîne de dragul argumentelor. Muncitorii se duc să muncească. Acesta este destinul lor. Și nu evazionează cele două state muncind la negru. Doar muncesc foarte mult. Și nu e că în România se muncește la labă: 10 minute pun cărămizi, 10 minute trag din țigare, iar în vest se muncesc cele 8 ore, de unde concluzia că te muncește patronul. De fapt, patronul nu îi muncește cine știe ce altfel. Nu mică mi–a fost mirarea să aflu că mai toți „constructorii” români din străinătate lucrează tot la român că nu știu limba și nu îi prea interesează pe ei de instituțiile locului decît dacă e să își revendice plata neprimită.

Dar atunci care e diferența de Palatul Enescu. Sau de alte palate de lucrători prin străinătățuri?

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: