Fără număr este boală românească

Altă fază mișto este acel fără număr, fără număr. Ani la rîndul nu am putut înțelege faza. Mi s–au dat manele să văd și să aud. Să îl aud pe ăla și pe ăla care zice fără număr, fără număr. Și nu am înțeles. De ce zice aia? Că așa zic maneliștii! Și tot nu am înțeles. Care e faza dacă unul zice asta? Păi e semn distinctiv pentru maneliști, de preferință romi. Știi placa de înmatriculare de la mașina manelistului? Fără număr, fără număr. E cretină ideea. Pentru că majoritatea română vrea numere clare și conforme cu standardul pus de milițieni în foaie. Dar cînd e vorba de alții decît românii orice se poate de dragul glumei.

Tot citind istorie zilele astea m–am îngrozit. Știam că românii au toate problemele atribuite evreilor, romilor, rușilor și ce altor etnii se mai pot identifica în niște teritorii o data multiculturale. Știam că aceștia nu prea prezintă problemele din glumele românilor. Dar este parte din crucea pe care trebuie să o poarte. Majoritatea se lasă asimilați. Sau fug unde văd cu ochii. Cunosc mai multe familii de evrei vînduți pe un preț bun statului Israel, care au ajuns mai tîrziu să nu doarmă noaptea de frică că își vor pierde copiii care erau în armată.

Dar luați cărțile românilor. Luați referatele care se pot citi online. Luați istoria românilor. Ca și Nicolae Iorga, ocupațiile unuia a cărui calitate față de tac–su era că știa să citească, sînt aproape fără număr. Una, două, ocazional trei rînduri. Iorga, că tot l–am dat de exemplu, era un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician. 12! Și asta fără să îi adăugăm și ocupațiile private de antisemit, xenofob, naționalist, meschin, pus pe căpătuială, poftitor de dregătorii.

Dar să mergem mai departe. Mihai Eminescu. Este autor a numeroase poezii. Cum? A murit și tot nu se cunoaște numărul? Se putea face și o clasare în antume și postume, în naționaliste și maneliste cu seara și cu teiul, dar fără alt sens. Legionarii? Se știe cîți erau, dar nenumărați au făcut închisoare. Nu se știe cîți? Nu sînt arhive? Un estimat măcar. Majoritatea studiilor care probează dreptul inalienabil al României de a cotropi alte pămînturi? Românii erau majoritari. Numerele se găsesc în unele cărți. Dar majoritatea nu specifică nici măcar procentul. Și astea pentru o nație obsedată cu între ce ani a domnit domnitorul X.

Evreii au avansat niște estimate cu pagubele materiale din timpul pogromurilor românești în care jumate de populație a participat activ și cealaltă jumătate s–a uitat. Mint! Nu se poate atît! Se spune în contextul despăgubirilor. Ca aceleași numere să fie umflate cînd se vorbește de averile evreilor nu știu cum luate de la analfabeții de români care, în aceleași istorii, nu aveau după ce bea apă. Dar am căutat pagubele făcute de ruși. Există niște estimate
romantic–fanteziste despre valoarea renumitului tezaur, de care și eu ajunsesem să cred că este făcut din aur mai aur decît aurul lumii, dar cumva imposibil de localizat în lume comparat cu restul aurului. Sate distruse. Cîte? Fără număr! Care erau pagubele? Fără număr! Cîți au fost deportați? Mulți. Și, implicit, existența a unui procent semnificativ de neromâni în teritorii proba indubitabilă a dimensiunii masacrului. Dacă se poate, în toate teritoriile erau peste 125% români, ca să vezi cum au ajuns săracii la 50%!

Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: