Pamfil Șeicaru

Din gașca gîndiristă a fost și Pamfil Șeicaru. Un om de o statură morală deosebită. Un gigantic. Caracterizat de unii drept cel mai mare (!) jurnalist român. Măcar între cele două războaie. Extremist de dreapta în slujba ceaușiștilor, iată încă un sfînt legionar! Ecce homo!

O taie din țară în 1944, față de megalomanii ceilalți. Poate ăsta a fost singurul gest cu adevărat inteligent care să–l separe de pleava legionară. A știut că nu e de el. A fost cuminte. A renunțat la activitățile legionare, cunoscute în popor cu numele de borfășii, și a devenit un înger. Dacă pe banii statului, Curentul lui Pamfil Șeicaru era cotidian, pe ajutorul social spaniol, Curentul devine foaie trimestrială. Sigur era din cauza lipsei de autori. Dar cam ciudat. Pentru că bizonul Șeicaru scria mai ceva ca Criticul Foto.

Culmea tupeului! Dar trebuie apreciat pentru gest. Și de blamat cei care nu au remarcat. Nenorocitul legionar se mută la bătrînețe din Spania la mai buna asistență socială și mai confortabila asistență medicală din Germania. Și se instalează la Dachau. Bravos națiune!

Să nu uit! Mai vine prin România uneori pe banii și cu transportul oferit de Securitate. Cul mosule! Două Bravos națiune!

Etichetat

5 gânduri despre „Pamfil Șeicaru

  1. Buna seara,
    Pamfil Seicaru nu a fost niciodata legionar. Nu numai atat, dar daca ai fi citit editorialele lui de pana in august 1944, ai fi vazut ca nu a fost nici macar simpatizant legionar. Cu astfel de „inadvertente”, nu faci decat sa-ti pierzi credibilitatea. Si inca ceva, cu privire la modul in care abordezi subiectul. Vad ca l-ai desfiintat dintr-o trasatura de condei si pe Radu Gyr. Indiferent de parerile politice, ale mele sau ale tale, numai si numai pentru poezia „Intoarcerea din Cruciada” sau „Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”, si merita sa-i fie de 10 ori iertate toate pacatele. Am mai spus-o si alta data, si Nicolae Manolescu l-a desfiintat, de data asta din motive politice clare – peste 100 de ani lumea tot va citi aceste poezii, in timp ce pe Manolescu il vor fi mancat viermii de mult, iar istoria sa a literaturii romane va fi de mult uitata, pentru ca poezia lui Gyr vorbeste de la sine, nu are nevoie de critica. De mai bine de 100 de ani se tot incearca desfiintarea lui Eminescu, dar acesta, paradoxal, tot creste in valoare. La fel e cazul si cu Gyr. Si inca ceva. Toata aceasta incrancenare nu face decat sa-ti faca un deserviciu. Lumea este intotdeauna atrasa de chestii sordide. Ti-o poate spune orice psiholog. Din cei ce-ti citesc textele, chiar daca nu au auzit niciodata de Gyr, marea majoritate vor dori sa se convinga cu ochii lor ce a scris aceasta „canalie”, si vor avea o surpriza. Nu mai vorbesc de Tudor Gheorghe. Fara suparare, este doar o parere. NB.

    • critic@openmailbox.org spune:

      Aseară începusem să scriu un răspuns. Mi-am dat seama că fac ce fac profesorii mei din școală fără nici o urmă de rațiune. Vreau să îți înțeleg poziția. Sper că vei purta această discuție cu mine.

      Ai scris: «Pamfil Seicaru nu a fost niciodata legionar.» Adică nu a avut carnet de partid. De acord. Am revizuit articolul. Inițial se face distințarea, dar la sfîrșit nu.

      Să îmi explic simplificarea voită. Societatea în care trăiesc asociază Gheorghe Gheorghiu Dej cu comunist. Apoi asociază Nicolae Ceaușescu cu comunist. Apoi Lucrețiu Pătrășcanu. Apoi Ana Pauker. Apoi Eugen Barbu. Apoi Ilie Verdeț. Apoi. Alții. Toți aceștia țin de facțiuni concurente, chiar dacă nu contemporane. Și totuși, în mintea și exprimarea omului, de la săpător pînă la academician, toți sînt comuniști. Deși se concurau sub aceiași conducere la fel ca într-un sistem pluripartit.

      Apoi comunismul înseamnă cu totul altceva decît ce s-a practicat în România oricînd de la declarația de independență și pînă astăzi.

      La fel și eu am preferat să clasific toți cîinii care s-au mîncat în interbelic drept legionari. Ideologia era identică. Sfinții erau alții. Din toate curentele de gîndire din perioadă doar sincronismul făcea notă discordantă recunoscînd înapoierea. Restul dădeau toate înainte cu cei din producție, cu paraziții, cu cine e bun și cine nu, cu cine merită să fie inclus în gașcă și cine nu. Pînă la un punct cei de după al doilea război nu sînt cu nimic diferiți ideologic. Doar altă gașcă cu alți sfinți. Dar nu voi include și asumații comuniști sub flamura verde.

      «Nu numai atat, dar daca ai fi citit editorialele lui de pana in august 1944, ai fi vazut ca nu a fost nici macar simpatizant legionar.»

      Poți să îmi sintetizezi prin ce e altfel decît Iorga, A. C. Cuza sau alt turbat al vremii? Doar pentru că respinge conducerea ca nefiind conducerea lui? Doar pentru că îi displace că nu el este șeful lor?

      Voi continua după răspunsul tău.

    • critic@openmailbox.org spune:

      Mulțumesc mult pentru răspunsul anterior. Nu îl ignor, voi reveni la el.

      Despre credibilitate, consider că NIMENI nu ar trebui să aibă credibilitate. Este un argument foarte periculos. Toate religiile, în special cele abrahamice, se bazează pe acest fapt. Consecința? Mii de ani pierduți de întreaga specie.

      «De mai bine de 100 de ani se tot incearca desfiintarea lui Eminescu, dar acesta, paradoxal, tot creste in valoare.»

      Cum poate fi un individ desființat? Este ca la Antilopa? Zice unul că de mîine angajații să nu mai vină că poarta va fi închisă?

      Cum poate un individ să crească în valoare fără intervenția sa? Deci, o întrebare separată cum poate un individ mort să crească în valoare?

  2. Buna seara,
    imi pare rau, dar nu fac clasificari si nu pot face clasamente. Am cautat intotdeauna sa disociez omul politic de opera sa, pentru ca rezultatele investigatiilor mele sa nu fie viciate. In acest sens, intr-adevar Iorga s-a dovedit a fi un om politic lamentabil; din punct de vedere moral, s-a dovedit a fi adesea un ticalos lipsit de scrupule, in calitate de gazetar adesea partinitor, dar nu pot sa nu apreciez minutiozitatea si daruirea cu care a facut cercetare istorica, ca si valoarea unora din studiile sale. La fel e cazul si cu Radu Gyr. Imi place enorm poezia sa, desi nu este tocmai genul meu, dar asta nu trebuie sa influenteze catusi de putin evaluarea sa din punct de vedere politic. Ca idee, m-a preocupat din totdeauna istoria, dar numai de vreo trei ani am inceput sa fac studii serioase, bantuind prin arhivele nationale, cele germane, ale Abwehr-ului si Gestapo-ului, etc…, cautand sa elucidez aspecte controversate ale istoriei noastre recente. M-am preocupat in special de istoria miscarii legionare, dar si de alte aspecte ale istoriei recente, precum terorismul international. In acest sens ti-am scris, pentru ca Pamfil Seicaru, in calitate de gazetar, a influentat indirect, chiar daca putini realizeaza asta, politica unei epoci. Adesea incorect, chiar ticalos uneori, totusi si-a iubit tara, iar buna parte din previziunile sale s-au dovedit mai apoi corecte. Iar sensul celor scrise de mine este ca imi place precizia, mai ales in aceste vremuri ticaloase cand fiecare interpreteaza istoria dupa cum i se ordona. Asta voiam sa-ti spun, chiar si intr-un pamflet, informatia trebuie sa fie riguros exacta. Daca vrei totusi o parere, din cei enumerati de tine, cel mai putin ticalos s-a dovedit a fi A.C. Cuza, in sensul ca in lunga sa cariera politica nu prea l-a bagat nimeni in seama, pe principiul cainii latra, caravana trece…. Numai bine.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: