În negura vremilor, din umbră au apărut indivizi care vroiau să știe, să înțelagă sau să simtă. Majoritatea vroiau pămînt sau să se fute. Dar aceia care treceau dincolo de aspectele telurice ale unei culturi (în sens larg) ajungeau la unele performanțe. O speculație că asta și erau faimoșii vrăjitori ai Europei: șmecheri. Îl iei pe mușchiuleț, îl vrăjești că ai puteri magice și noaptea îl tragi cu pătura pînă în poiana următoare. Cînd se trezește constată că magia a funcționat și tu poți teleporta oameni și obiecte. De ce erai obosit? Pentru că se consumă multă energie cu teleportările astea. Mai ales dacă tipul are peste suta de chile. I s–a zis mana energiei ăsteia. De aia vrăjitorii dormeau ziua ca să refacă mana. Iar noaptea teleportau obiecte în desaga cui plătea mai bine.
Așa cum Donar scutură din barba roșie și ies fulgere și tunete, la fel dacă unul citește 12 ore pe zi înseamnă că: înțelege, își strică vederea, își albește pielea și moare de foame.
Primul pas mișto a fost cînd s–a introdus alfabetizarea obligatorie. De la accesul interzis persoanelor neautorizate pînă la tratatele lui Fucó[1], se deschid ușile memoriei colective. Ceea ce oameni avansați au speculat cu mii de ani în urmă și ceea ce spiritualiștii de doi lei de azi iau ad litteram. Nu e un norișor în care îți bagi capul sau pula și primești răspunsuri. E vorba de locul unde fiecare doritor își poate scrie părerea și experiența. Caută și vei găsi!
Bisericile majore s–au opus. Bisericile minore și–au frecat lăbuțele. Exista acum riscul unei migrări. Minoritarii au urlat: asta, da, educație! E inteligent că trece la secta ta, nu? Între timp și sectele majore au adoptat propaganda scrisă. Deci și ei susțin că e bine să poți citi. Interesant este că nici unul nu vorbește de înțelegere.
[1] Michel Foucault
Criticul Foto 