Vasile Marin

Vasile Marin a fost legionar de frunte. După români a fost politician, funcționar public, avocat ș.a. De fapt, el a fost legionar. La fel cum Gheorghe Hagi a fost fotbalist. Pentru că era cu legionarii, Vasile Marin a trecut cu brio de licența în drept cu teza «Fascismul». Pentru că era legionar a făcut politică. Politică de extremă dreaptă. Pentru că era legionar a fost angajat ca funcționar de către Statul Legionar.

Vasile Marin, ca toți legionarii, este întruchiparea virilității, a bărbăției, alea–alea. De exemplu, pentru a se căsători i–a cerut voie lui Corneliu Zelea Codreanu. Pentru că așa face un bărbat: «mami, pot să mai primesc o ciocolată?». Și mami, adică Căpitanul, i–a dat voie.

Doar că Vasile Marin nu a fost tocmai un seducător. Pe lîngă țăranul ăsta făcut cult de Arhanghelul Mihail, ce era să facă o fată tînără decît să se îndrăgostească? Era irezistibil. Și pentru anii ’30 era era o amărîtă. Cică era chiar medic. Dar pe atunci aproape toate femeile făceau medicina, nu ca în ziua de azi. Doar că fata avea un singur cusur. Nu era șchioapă și nici săracă. Era evreică. Dar poate în alte țări această poveste ar fi considerată viol, că a acceptat să se culce cu Vasile Marin pentru a–și salva familia. În România creștinii sînt tari, sînt majoritari. Ei știu de regele David cel înțelept. Ei știu că sexul e murdar și relațiile extramaritale sînt mai mult decît curvie, sînt prea–curvie. De acea, David se lăuda cu sute de neveste și amante. La nevoie, le omora soții și le punea în vedere că le putea omorî copiii. Dar cum să violeze alesul domnului? Un dumnezeu care își ucide barbar propriul fiu, cere altora să își omoare fii, cum ar putea un astfel de dumnezeu să se supere pe unul care se pișă în lege? Mai ales că David, cu blana năclăită de ce seu de oaie foloseau drept lubrifiant pe vremea aia, se punea să scrie o Cîntarea Cîntărilor așa dulce că s–a tradus cu pistolul la tîmplă în aproape toate limbile pămîntului!

Vasile Moța a murit pentru Franco. Pentru forțele naționaliste. Pentru ca Spania să fie din nou un imperiu și limba din Castilia să fie băgată pe gît mai multor nații. Nu că se vede vreo asemănare cu idealul sovietic în contra căruia legionarii au luptat de la căldurică. În contra sovieticilor erau șanse mici de cîștig. Deci legionarii s–au dus pe front doar cînd au fost trimiși forțat de către Ion Antonescu. În Spania era altfel. În Spania era prilej de profit. În Spania era posibilitatea să lupți și să omori susținătorii unui guvern ales și să impui cu cizma un dictator și apoi un monarh. Cum ar fi putut un legionar să reziste unei asemenea tentații?

Etichetat , ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: