Ipocrizia dogmatică și dogmatizată a sectelor creștine nu are limite.
Haine de duminică. Pentru un dumnezeu impotent care i–a făcut goi. Dar trebuie să se îmbrace cu ce au mai bine ca să îi vadă popa. Și să nu îi dea afară din biserică. Pentru că fiecare popă își dorește parohie de oameni bogați. Săracii și sărăcia profețită de profetul imaginar crucificat sînt doar basme de adormit copiii. Bogații stau în față în biserică. Sau pe scaun. Așa a fost de cînd s–a instaurat biserica ortodoxă ca secta principală în ceea ce urma să devină mai tîrziu România. Săracii, imaginea hristosului de circ, sînt dați la o parte. Sau chiar afară. Mai ales cînd e urît afară pentru că murdăresc biserica de boieri. Tocmai cei care sînt mai săraci. Tocmai cei care sînt mai vulnerabili. Tocmai cei care sînt mai prost îmbrăcați. Tocmai cei care au mîncat mai puțin. Tocmai cei care sînt mai bolnavi. Bolnavi pentru că și dumnezeul creștinilor urăște săracii. E un dumnezeu de doi lei, avid după bani. Bogații trăiesc în confort cu toate păcatele lor. Săracii sînt blestemați cu toate bolile și suferințele. Bogații sînt alinați de întreaga societate. Săracii sînt alienați de întreaga societate creștină. Cînd niște boarfe ca curvele bisericii din Constanța, Tăbăcărie ajută, ajută doar pe rubedenii. Și mereu nu au bani destui. Nu știu cum. Dumnezeul lor cam bagă mîna în cutia milei. Azi boxe și sistem de amplificare. Mîine lumînări. Poimîine tragem gaze și încălzire pentru boierii dinlăuntru clădirii. Pentru săraci casele popimii sînt închise. Pentru ca copiii lor albi și buni de trimis la școli înalte să nu ia păduchii blestemaților. Pentru boieri este mereu loc de un botez, de închis ochii la o cununie la limita dogmei. Pentru săraci e loc de palme și picioare. Numai atîția putem ajuta. Și popa se retrage repede că începe meciu’ pe canalul sport cu plată.
Criticul Foto 