Soluții universale nu prea sînt. Mai degrabă opinii

Teo dixit:

… dimpotriva! nu spun ca sunt entuziasmat de faptul ca ma incadrezi la unul din arhetipurile de care faci vorbire, dar nici nu ma deranjeaza! fiecare nu poate fi altceva decat ceea ce este! multumesc ca imi urmaresti blogul si ca imi semnalezi partile sale proaste. am sa incerc sa le remediez!

as vrea sa mai fac o singura mentiune: nu sunt si nici nu ma straduiesc a fi un formator de opinie, iar rolul blogului e sa explic lucrarile proprii cu scopul ca rezolvarea temelor sa nu fie considerata facuta intamplator, ci asumata din punct de vedere teoretic si tehnic… tema prezenta este legata de reinterpretarea unei fotografii prin recontextualizarea cadrului sau a ideii!

M–ai înțeles greșit. Nu ești un arhietip. Poți să fii, prin efort personal. Scrierile mele fac referință doar la aceștia, doar la o animită subcategorie.

Problemele nu sînt cu blogul. Sînt pe partea de gîndire. Poți să te ambiționezi în zona obscură. Și criptarea asta a exprimării poate aduce faimă, profit, femei, bărbați, cam orice. Nu am o problemă cu această exprimare. Doar că performanța în acest gen de exprimare duce la performanță DOAR în exprimare. Tulbureala în exprimare nu este problema. Tulbureala în idei este problema. Fotografie, pictură, sculptură. Toate se îneacă în torentul de cuvinte. Dar atenție! Vînzările nu sînt în relație cu claritatea ideilor. Vezi vînzările lui Horia Roman Patapievici.

Ar fi o dovadă de megalomanie să vrei să fii formator de opinie. Poți să îi influențezi pe cei din jurul tău. Dar formatorii de opinie sînt foarte puțini și rodați bine într–ale propagandei. Însă am dubii cu partea explicării. Mein Gott! Cvadruplă negație și două aproximări largi succesive! Simpla aproximare ar fi fost de ajuns să debusoleze publicul. Româna fiind o limbă defectă în planul logicii mulțumită unor academicieni de talie hernie, gen Titu Maiorescu, dubla negație este standard. Dar tripla este de ajuns ca să îți piardă urma dacă citești textul.

Să nu uit mențiunea legală: propunerile mele sînt ale mele. Ele sînt aproape imposibil de acceptat într–o lume alterată intelectual ca cea din România. Dacă depinzi de grade universitare sau potențiali academicieni scurt și clar îi sperie mai rău decît lumina pe gîndaci. Trebuie tulbure. Trebuie nebulos. Trebuie maro în degradeu pentru a le permite LOR să își dovedească măiestria: bagă un deget în rect și mai trag o dungă. Acum e perfect! Academia și–a spus cuvîntul. Fă lucrarea în oranj și deja poți vedea anxietatea în mutrele lor pluhave: unde pune maroul? Urmărește intervențiile purcelului Constantin Aslam. Nu înțelege despre ce e vorba, dar îi place să aibă dreptate. Voința subalternilor trebuie îndoită. Elocința este doar un mod de a închide sacolul peste burdihan. Andrei Pleșu ar trebui să patenteze tehnica să nu i–o mai fure occidentalii.

Oricum ceea ce numești «asumată tehnic» ar trebui să fie evident unui profesionist, cu atît mai mult unuia specializat în predat altora. «Asumată teoretic» ar trebui să se reveleze printr–un scurt dialog. Metoda asta de predare–descriere cu un text mai mare decît lucrarea mărită de 3 ori pe fiecare direcție o fi pre–Michelangelo. Că post nu prea găsesc referințe.

Acum, eu despre mine cum aș face eu. CF la cub. Ego cît textele lui Adrian Păunescu scrise cu litere de o șchioapă. Tu pleci de la o fotografie. Chestie clară doar apropiaților. Cînd scrii «fotografia lui CF» se referă la tot ceea ce a produs, sau măcar la ceea ce l–a făcut faimos. Deci cauți ceva cantitativ limitat. Lucrare. Cadru. Șamd. Tu nu îmi spui mie ceea ce a vrut acela să facă. Ci ce ai văzut tu. De ce ai ales tu acea temă. De ce ai ales tu acea lucrare. De ce tocmai aceea. Sînt clare toate astea? Clare celui ce va privi? Atunci de ce ai făcut un karaoke după. Gîndirea celor care îți sînt profesori este la nivel de un copil de 12 ani pus să facă bastonașe cu unul de 7. Profesorii universitari de la arte din România, fără excepție din ce am văzut, nu pot să nu se oprească dintr–un lanț lung de bășini despre cum ei știu să facă și litere mari și tu nu știi decît liniuțe. Tu, studentul, să reiei clasicii este știința pe care se bazează probat aproape toată producția de artă pe ultimele două secole. Ceea ce înseamnă că poți să gîndești chiar și în condițiile alea de lagăr. Asumă–ți tema dată de purcel. Fă un efort de imaginație și inchipuie–ți că ai dat cumva peste lucrare și ți–ai dorit foarte mult să o tratezi după enunțul dat. Abia în punctul ăsta îți folosește să te duci pe flickr, deviantart, șa. Atunci o să vezi că mobilul este fumat, este deja acrit. Toți, pe toate meridianele, sînt gata să îți demonizeze mobilul băgînd un iPhone în buzunarul special făcut. Toți, pe toate meridianele, îți pot vorbi despre efectele nocive ale globalizării asupra societății idealizate a bunului sălbatic scoțînd un iPad să îți caute o referință. Și știi care e proiectul care azi l–am văzut a 5a sau a 6a oară numai anul ăsta într–o revistă cultă de fotografie: un mexican care a pozat de sus camionete cu oameni în spate. Și e cu atît mai interesant cu cît acesta nu petrece jumătate de interviu discutînd despre performanțele bateriei Apple în mediul cald–umed din Mexic.

Anunțuri
Etichetat , , , , ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: