Horia Roman Patapievici nu este sursa, este doar un indicator al stării intelectuale a românilor

Reinterpretare: “Gun” – William Klein:

Referindu-ne la implicaţiile mecanismelor de căutare a unor resurse interioare generatoare de siguranţă, în ziua de astăzi putem remarca, nu fără o oarecare dificultate, tendinţa de rafinare a faţetelor violenţei celei de zi cu zi, de disimulare a acesteia în aspecte aparent nevinovate.

Bulversant.

Mecanisme de cătare?

Resurse generatoare? Și nu oricare, ci de siguranță.

Nu azi, ci ziua de azi.

Și putem remarca. Adică chiar «putem remarca». Și fără dificultate. Nuanțat cu «oarecare» dificultate. Apoi negat.

Tendința de rafinare. Uau.

Nu violență. Violență de zi cu zi.

Nu violență, doar a fațetelor.

Disimulare. Disimulare în aspecte. Și nu orice aspecte. Nevinovate. Dar doar aparent.

Terifiant. Îmi ia de 10 ori mai mult timp să traduc textul nonsensic decît ți–a luat ție să–l citești.

Deci oamenii vor da din cap. Siguranță. Bun! Dificultate. Bineînțeles, oamenii au dificultăți. Rafinare. Orice audiență e rafinată. Violența de zi cu zi. O, oricine se poate identifica. Disimulare. O, da, mincinoșii!

Adică fiecare crede că a înțeles ceva.

Și Horia Roman Patapievici face asta.

Și face bani frumoși din asta.

Și cînd iese unul și spune că nu e așa, i se spune: nu ai înțeles. Papagalul credul pune botul și reia textul cu atenție. Acum înțelege că cuvintele cusute de el împreună nu sînt puse să aibă același sens. Nu înțelege. Se dă bătut. Și are dreptate. Dacă nu se dă bătut procesul se poate relua de multe ori. Tu spui e o prostie, suporterul patapievician spune că nu ai înțeles. Nu ai înțeles este o valoare implicită. E magia textului. Nu ai înțeles! Și am cîștigat.

Textul tău lung spune «Se constată un proces activ de diluare a răului». Cu răul într–un sens al unei etici superficiale, vulgare, grosolane, josnice. Nivelul unui episcop ortodox cu teologie la activ și niște cursuri de arte plastice sau vreo bursă la protestanți în vest.

Procesul există. Este vechi de cînd lumea. Încercarea de a–l vinde drept ceva nou este un bun gest de marketing. Dar denotă o incultură crasă în materie de filosofie.

Dacă de formele violentei brute există uneori posibilitatea de le evita sau refuza confruntarea directă, în ceea ce priveşte violenţa disimulată situaţia se prezintă mult mai descurajant, datorită presiunii constante pe care o exercită societatea asupra individului, prin crearea „pattern”-ului de succes.

Ceața se îndesește.

«Dacă de formele violenței […] există posibilitatea […], atunci situația se prezintă […] din cauza presiunii sociale […]»

Nonsens.

Violența brută este delimitată de violența zisă disimulată? Brrr

Dacă primul paragraf este o enunțare foarte nebuloasă a tezei, al doilea este inutil. Doar o reluare a procedeului patapievician. E un gest populist de amețire a cititorului. Valoarea este echivalentă cu enunțul «dacă în luna noiembrie ninge, se va putea schia în decembrie» pentru un individ friguros care nu practică schiul.

O formă de violenţă care face parte din această categorie este reprezentată de supra-sexualizarea tuturor aspectelor vieţii, rezultat direct al concepţiei pe care s-a ghidat forma de societate bazată pe consum, conform căreia “sexul vinde”, astfel aparand necesitatea „sex simbolurilor”, destinate educarii generaţiilor de consumatori.

Superb. Scriitorul acoperă TOT spectrul violenței. Pentru ca apoi să facă referire cu «această categorie». Și, culmea, există oameni în asemenea hal de imbecilitate încît să dea din cap că au înțeles.

Ce este aceia o supra–sexualizare? Cum poate să sexualizarea asemenea calificative?

Cum adică sexualizarea tuturor aspectelor vieții? Asta este un postfreudianism dus la extrem?

Cum se poate «concepție pe care s–a ghidat forma de societate bazată pe […]»? Și concepția are rezultat?!? Dar care este concepția aceasta de sexualizare a tuturor aspectelor vieții? Care e forma de societate? Există o societate în care nu se consumă? Poate în raiul abrahamic!

Mă înclin în fața afirmației că sexul vinde. Îl văd pe Adrian Păunescu cu puțulica absorbită de osînză pusă pe masa de semnat autografe. Sexul vinde versurile de Păunescu. Marfă!

Sex simbol nu este un simbol sexual.

Există și altfel de oameni, oameni neconsumatori?

Fiecare paragraf ulterior este la fel de dureros ca cele de mai sus. Cu mențiune specială:

Lucrarea pe care o propun a fi în dialog cu fotografia lui William Klein

Cum poate o lucrare să fie în dialog? Nu poate nici măcar să se angajeze într–un dialog. Și încă și mai tare e magia ta. Este o magie sublimă, superioară celei practicate de Isus. Un obiect devine antropomof și se pornește să se confrunte cu o categorie abstractă, în spetă «fotografia» cuiva.

Este terifiant efectul.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: