Pozatul

Și o dată am aflat! Evrica! Aia! Mă–sa!

Poseur. Cel care pozează. Asta era!

Sergiu Nicolaescu a vrut să fie Alain Delon. Și a fost. I s–au dat arme de foc, i s–au dat figuranți, i s–au dat actrițe proaste cu ambiții mari. Bravo!

Nichita Stănescu. A vrut să fie poet modern. Versuri albe. O! Rar! Zbatere. Îngeri și demoni. Noduri și semne — 1982. A pozat în poet. Și toți au aplaudat.

Florin Ghioca. Nu a fost nevoie să–și bea urina ca să supraviețuiască, dar a văzut Iadul cu ochii: Afganistan fără aer condiționat în baie. Poză cu tancul. Toți au poză cu tancul. Și Pandele. Și Lazăr. Poate au avut ordin în 1989 să stea să aștepte să fie sunați. Au avut în 1990 iar ocazia. Unde mai pui că pe atunci toți făceau armata, deci toți și–au tras mecla în poză cu arma din dotare și chipiu în iarbă.

Nu avem fotografi. Avem oameni care pozează în fotografi.

Nu avem regizori. Avem oameni care pozează în regizori.

Nu avem actori. Avem oameni care pozează în actori.

Și 12 ani de școală asta învață: cum să pozezi. Copiază. Nu trăi. Trăirea este aspru penalizată.

Anunțuri
Etichetat , , , ,

Un gând despre „Pozatul

  1. Camelia spune:

    Şi ne amăgim cu vechimi reluate zicând că’s autenticităţi.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: