Compasiune sau iubire?

Brodie dixit:

Americanii sunt proști este un clișeu preluat de români, nu un clișeu român.

Ok. Cumpăr idea asta. De la cine?

Care americani?

Hmm, adică știi că nu vine din România, dar nu știi la cine face referință?!?

Oricum «clișeul român» implică apartenența, generalitatea, nu și paternitatea. Dar sînt curios de unde vine.

Cum adică proști? Ce înseamnă prost? Adică boala? IQ-ul care măsoară doar o felie din tot? Warhol cica era prost, spune Huges. Ah, deci Warhol.

Prost este varianta laică a lui eretic. Zice sau face ceva ce nu–mi convine. Deci e prost. Mai ales dacă nu are vre–un ascendent asupra mea. Altfel e «eu nu mi–s d–acord, dar fie cum zici tălică». Evident românii sînt extrem de lași. Dacă nu sînt convinși de succesul întreprinderii lor, trebuie să fie beți ca să facă ceva. E valabil chiar și pentru discutat cu o femeie pe stradă.

Cunosc destui americani și nu-s chiar proști. Unora le lipsește cultura așa numit generală dar sunt extrem de competenți pe domeniul lor.

Asta pentru că nu ești deranjat de poziția lor. Cînd stabilești că sarmaua este mîncare tradițională românească pornești la evanghelizare. Cum face bețivul în căutare de bani pentru următoarea sticlă. Așa fie turcii, francezii, chilienii au furat rețeta de la români și sînt cumva datori moral, fie danezi, sudafricani, canadieni nu au echivalent și nici nu simt lipsa unei mîncări porcești, grase, grețoase, cu duhoare specifică, deci au ceva cu românii și cu supremația Rromâniei în Consiliul de Securitate al ONU.

Săracii lor sunt needucați dar peste needucații săraci din românia.

Depinde de gradul de sărăcie. Dacă sînt mai aproape de plecarea la domnul patriarhului Daniel devin mult mai agresivi.

Texte, teorie și studii se fac și în România, îți garantez cel puțin pe un anumit domeniu. Doar că nu se produc, pentru că rămân ascunse printre niște birouri prăfuite. Calitativ nu-mi pot da cu părerea, iar peer-review-ul este practic inexistent. Deși am bănuiala că…

Se fac. Dar nu se produc. Sînt. Dar de calitate îndoielnică. Lipsesc elemente de bază pentru a le califica de studii. Dar sînt. Ciudat. Ai putea să reiei ideea?

Feminismul în România este o glumă proastă, adică zero. Astea care se declară feministe habar nu au ce înseamnă. Dacă le spui că nu există doar un feminism, chiar din primele momente s-ar putea să le blochezi. Masculii pe de altă parte privesc feminismul ca pe un grup de femei PMS-ing.

Nu se poate! A’rora Liiceanu ce e? O femeie de serviciu ordinară care se crede mai strălucitoare între pieile mumificate prost pentru că a parcurs fără să priceapă mult niște traduceri proaste pentru care fata care face curat la scara mea nu și–a dat interesul preferînd boială ieftină din piață? Și cred că fata cîștigă la mare distanță. Pentru că este mai mult apreciată pentru ce este decît pentru ce poate să ofere. Pentru că aprecierea aia brutală, mitocănească, cum ar constata o A’rora, este mai sinceră decît cotațiile aprobatoare ale unor nulități de dragul scarpină–mă, ca să te scarpin.

Sunt femei atât de spălate pe creier încât sunt anti-feminism. Nu recunosc rolurile de gen gata date într-un desen animat. păi eu așa am crescut și uite că-s bine spune ea care poate pierde o zi la ‘shopping’ – pe care-l face pentru ea (!) nu pentru prietenu care o tratează ca pe ultimu căcat dar căruia îi suflă în cur.

Și aici ar fi putut ajuta stolul de ciori care semnează deasupra mărcii Editura Humanitas. Dar, cum?

Toate aste înconjurate de unii care se simt amenințați. Click aici http://www.targetmap.com/viewer.aspx?reportId=3073 .Românii nu stau excepțional, poate asta să fie? Ele cresc între Unica, Elle și Mihaela Penisescu ca model – inteligentă fata, dar uite ce rochie are! Televizorul așa spune. Talibanu cu fustă îi spune să se acopere când întră în biserică. O fac și îngenunchiază să pupe poza cu sfântu după ce alți 1000 au făcut la fel. Găsesc că treaba asta bate spre pornografie. La spovedit sunt sigur că popa dă muie.

Bingo!

Asta cere publicul. Asta se dă.

Dar mai vezi cîte un culturat, să zicem un Răzvan Theodorescu, un Alexandru Paleologu, sau alți valoroși pe plan local atîta vreme cît au puterea, care chelălăie la lună cum e cu lipsa de cultură. Tudor Giurgiu, un gay de doi lei, a avut TVRul. S–au produs 150 de filme de artă totalizînd măcar 1.500 de minute de culturalizare? Nu. Și–a produs un film care a făcut mai mult rău decît bine. Nu a schimbat moravurile, dar a dat altora argumentul că «avem și noi». Nu artă. Arta e relativă. 150 de ecranizări. Căcaturi ca Moromeții. Material de pus pe youtube.com pentru a aduce chiar și căcatul ăla glorificat de literatură română. Nuuu. Răzvan Theodorescu. Un tembel cu handicap de vorbire. A avut aceiași funcție. Pe canal își făcea o labă că cultura în jos, cultura în sus, jos, sus, jos, sus, ups, m–am slobozit! Pe din dos își punea oamenii în sinecuri. Vax. Bivolul de Constantin Aslam care făcea pe deșteptul cu Radu Drăgan, vezi youtube, are emisiune TV de culturalizare. Atît cît poate. Nimic mai mult. Culturalizare și nu promovare.

Regulatul nevestei e un exemplu bun. De fapt și nevasta poate regula, dar e tabu. Shhht. Femeile nu fut, femeile sunt futute. În orice altă situație se pot bate peste tălpi. Exceptând situațiile în care-i place (să fie bătută) pentru că plăcerea e de la diavol. YKIOK.

Deloc. Sînt mulți cei cu fantezii să fie violați. Ba chiar m–a dat pe spate cînd am realizat cît de mulți băieți așteaptă cumva, magic, să fie agățați, ca femeia «să facă totul». Nu că și–ar construi o personalitate care să fie așa interesantă. Dar stau. Trenează. Lăbăresc.

E ceva rău în masturbare? Doar cînd ține loc de gîndire. Dar aș vrea să scriu o serie de articole despre discrepanțele dintre predica popii și practica enoriașilor. Sau dintre gîndirea băbească și practică.

Prin alte părți ale lumii deja simbolurile religioase devin interzise. Am să scriu despre asta câteva rânduri. Adică crucea, nu logo-urile, văd un progres. Cât de cât poți reglementa o corporație. Biserica e reglementată de sus se pare. Eram în avion cu niște maici, m-am întrebat tot zboru dacă nu sunt frapate de faptul că la 9000 m nu au găsit raiu. De fapt raiu era în coșul împins de steward și în catalogul de cumpărături.

Poți spune că te apropii de gradul de Satană.

Și totuși, al treilea pastafarian tocmai și–a cîștigat dreptul de a avea simbolul credinței pe cap în poza din carnetul de conducere. Un austriac deja, un ceh și acum un american.

Cultură. Compasiune. Intelect. Nu știu ce pui tu între ele, dar eu pun și “sau”-uri. Merge și fără cultură + intelect. Chiar și cu biserică adăugată. Sunt altfel de vieți, neinundate de cercetări, artă și articole, trăite în alt fel unde răul e minim. Adică oamenii nu suferă. Poți să trăiești o viață liniștită și frumoasă undeva în lume, fără să spui că ai umbrit pământul degeaba. Pentru că dacă toți membrii comunității trăiesc viața aia frumoasă (pe care la dracu nu am să o detaliez) comunitatea ca întreg merge cât se poate de bine. Vecinu îți zâmbește și te ajută neinteresat. Deși înveți la școală să urăști musulmanii, la 20 de ani nu ai nimic cu ei. Nu pentru că ai citit, nu pentru că ai fost la multe expoziții, nu pentru că ai fost la biserică. Îi accepți la tine în țară cu tot cu allahh, îi lași să-și deschidă mici afaceri, cumperi de la ei și stați de vorbă la o cafea.

Cînd am dat de scrierile budiste, după tot gunoiul creștin, compasiunea părea cheia. Și totuși creștinii susțin că mai presus de compasiune ar fi iubirea. Și mai mișto. Cînd îi iei cu iubirea revine abureala teologică. Au un zeu. Dar e trei. Trei e mai bun decît oricare alt singur zeu. Dar e unul singur cînd dezbatem cum politeiștii. La fel și cu iubirea. Compasiunea este tăiată de iubire. Iubirea în cur cu slobozire pe spate? Doamne ferește! Călugărița care rînde prima va fi biciuită pînă va înțelege că nu e amuzant. Iubirea un singur termen, un singur concept, se triplează ca vederea unui bețiv care a futut un cap în stîlp. Devine că în greaca veche erau trei concepte, trei cuvinte. Trei. Și cele trei sînt diferite. Nu știu cum în 1.500 de ani de muit populația popimea nu a fost în stare să producă trei cuvinte pentru cele trei concepte și în limba română. Să fie cumva un artificiu de secol 20?

Azi știu că compasiunea și iubirea sînt nimic față de egoism. Și cum muia este ceva mișto cu partenerul pe oricare parte a pulii ai fi și nasol cînd este folosit în oratorie, la fel și egoismul meu nu are treabă cu conceptul ieftin vehiculat în discursuri.

Finalul tău este mai bine sintetizat cu dă omului ce va avea nevoie acum. Poate mîine. Lasă viața de apoi, aia e pentru alții. Preluînd exemplul tău cu musulmanii, lasă–l cu educația vis–a–vis de musulmani pentru cînd va ajunge între ei. Căci să știe fără să vadă e deja dogmă. Cheia creștinismului, așa–i?

Anunțuri
Etichetat , , , ,

Un gând despre „Compasiune sau iubire?

  1. Brodie spune:

    Ete un articol interesant http://lamontonamerica.blogspot.com/2010/08/why-do-people-think-americans-are.html

    Eu prima dată am auzit-o de la un… american. Ulterior și de la alții.
    Mi-e greu să cred că românii au o influență atât de mare asupra lumii încât să lanseze un stereotip adoptat în diverse colțuri ale lumii. Sau poate am cunoscut eu doar oameni care au cunoscut români de unde au preluat treaba asta. Dubioasă coincidență.

    Cred că românii au preluat treaba asta din media americană și ulterior de pe internet. Despre americani se vorbește ca fiind proști. Ca întotdeauna, exercițiul gugăl:

    „Les americans sont …” [apare stupid pe google.fr],
    „Americani sono …” [stupidi, google it]
    Google.co.uk spune altceva.

    Nu cred că google modelează percepții și stereotipuri, dar cele din urmă pot influența statisticile gugăl.

    >> Hmm, adică știi că nu vine din România, dar nu știi la cine face referință?!?

    Ce? Întrebarea este adresată celor care spun asta. America e o țară mare adică. Este un mod de a arăta prostia (ha!) din spatele întrebării. Nu îmi pun eu întrebarea asta pentru că nu cred că americanii sunt proști cum nu cred că francezii miros urât.

    Mi-a plăcut mult definiția prostului. Cam asta ar fi, prost e ce nu-mi place mie.

    Sarmalele sunt turcești. Românu le-a copiat. Judecata ta de valoare la adresa sarmalelor mi se pare puțin relevantă. Toți străinii cu care am vorbit și care au fost prin românia s-au dat în vânt după sarmale și mici. Dar nu le încearcă acasă. La fel s-au dat în vânt după mâncărurile tradiționale cam de peste tot pe unde au fost, dar rar adoptă ceva.

    >> Se fac. Dar nu se produc. Sînt. Dar de calitate îndoielnică. Lipsesc elemente de bază pentru a le califica de studii. Dar sînt. Ciudat. Ai putea să reiei ideea?

    Cercetări sunt efectuate, în multe domenii ale științelor sociale. Nu se produc în sensul că rămân la stadiul de pdf tipărit. Producția unei cercetări implică și publicarea în jurnale de specialitate pentru a fi analizate și supuse criticii. Fără asta nu există niciun răspuns, deci niciun dialog, deci nimic notabil.

    Studiile pot fi și greșite, asta nu le descalifică. De obicei sunt greșeli de metodologie. Dacă un studiu infirmă ipotezele de la care a plecat nu-l face greșit, totuși nu este ceva dezirabil. Rămâne bun ca notă de subsol prin alte părți.

    Greșelile ar putea fi corectate și planificarea cercetării înbunătpțite prin existența unei comunități în care membrii nu au ca scop final mărirea salariilor și primerea de beneficii în vederea unei pensii cât mai frumoase.

    Ar mai fi și aspectul educației profesionale. Majoritatea e formată din indivizi slab pregătiți, fără niciun fel de ucenicie, care au primit posturile pe ochi dulci. Materialele sunt sub orice critică, s-au oprit pe undeva pe la începutul sec 19.

    Ideea este că se fac, adică se scriu și se efectuează, uneori în moduri îndoielnice și cam atât. Eu găsesc o diferență între asta și a produce cercetări.

    Atenție, nu am spus că se fac multe raportat la populație de bășinoși care populează Academia și institutele de cercetare, dar se fac mai multe decât te-ai aștepta. Doar că trebuie să îți arate cineva unde să te uiți, poate chiar prin arhive.

    Un cumul de studii pe o anumită problemă socială conține și o parte aplicativă, dar până acolo sunt ani lumină.

    >> Nu se poate! A’rora Liiceanu ce e?

    Zi sincer, ți s-au aprins călcâiele după Arora?

    Tu ești Liiceanu?

    >>Și aici ar fi putut ajuta stolul de ciori care semnează deasupra mărcii >>Editura Humanitas. Dar, cum?

    Dacă tu vrei. Eu zic că mai bine înveți limba engleză sau franceză și pleci la parcurs literatura internațională.

    Traducerile sunt o pierdere de bani și de obicei sunt proate, până și eu mi-am dat seama comparând variantele.

    Tudor Giurgiu? Ha. Legături. Altceva nu am văzut. Mi se pare naiv din partea ta să crezi că un film ar fi putut schimba moravurile în România. Ce fumezi?
    Singurul regizor român ok mi se pare Lucian Pintilie. Sunt curios părerea ta despre el. E fix singurul. Și nu înțeleg hype-ul cu după dealurile 432.

    Nu știu mai nimic despre Râzvan T., îmi pare rău.

    >> Deloc. Sînt mulți cei cu fantezii să fie violați.

    De fapt este cea mai întâlnită fantezie la femei spun niște studii. Dar și cea mai puțin pusă în practică. Evident nu este vorba de a vrea să fie violată (sunt cretini care pot înțelege aiurea), dar de jocul de putere în care unul din parteneri are încredere în celălalt.

    Deloc ce? Nevasta nu poate regula? Femeile nu fut, sunt futute (eram sarcastic)? Plăcerea e de la diavol?

    Eu am fost agâțat de destule ori. Pentru că am o personalitate extraordinară, dar nu am construit-o, m-am născut cu ea!

    Lipsa masturbării poate să țină loc de gândire. Masturbarea excesivă la fel. Well, e vorba de echilibru. Femeile din România se masturbează puțin, unele chiar deloc (sau poate iar am avut eu experințe ciudate). Dubios.

    Pastafarienismul o să conducă lumea!

    >> Azi știu că compasiunea și iubirea sînt nimic față de egoism.

    Poți să dezvolți?

    >>Căci să știe fără să vadă e deja dogmă. Cheia creștinismului, așai?

    Tocmai. Ajung să știe văzând.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: