Profitul indirect tot în bani e

Pentru că am reluat recent subiectul cu interesul poartă fesul. Și pentru că se pare că pentru unii, dacă nu ceri bani la avanpremiera filmului tău se cheamă că nu faci bani și ai fi un fel de semi–sfînt. Tocmai am aflat că o măreață enciclopedie de limbă engleză a încetat să mai tipărească ediții, limitîndu–se la varianta digitală. Deciziile de felul aceasta nu se iau cam după tipicul după care se ghidează unii unde vor mînca diseară, ci iau ceva mai mulți ani, ani care includ și niste studii pentru a confirma bănuielile din sălile de consiliu. Aceeași enciclopedie privată, care bate la popoul gol senilii în scutec din Academia Română, care au obosit producînd un Mic Dicționar Enciclopedic atunci cînd s–au terminat fondurile în ruble, s–a produs recent și în România. Cu tam–tam. Cu artificii. Și cu dureri de spate pentru băieții care plimbă dubele cu ziare prin orașe alimentînd chioșcurile de presă. Să presupunem că șmecherul patron de tiparniță nu a făcut un bănuț profit din volumele alea. Doar și–a plătit cota stabilită către autori, cerneala, hîrtia și celelalte consumabile, curentul electric, încălzirea și celelalte utilități și a dormit bine pentru că oamenii muncii au avut de lucru. Cum reclama a fost rulată în principal prin propriile canale de propagandă să zicem că suma cheltuită a fost pur simbolică și doar cu intenția de a dovedi cerberilor statului că el duce o afacere onorabilă. Buuun. Zero lei și zero bani profit. Și totuși. Musiu și–a adus tiparniță de mare capacitate în țară. Zice că e nouă. Nu știu. Poate e doar recondiționată. Ce e sigur e că e de mare capacitate. Ceea ce, de regulă, înseamnă mai puțin timp irosit per ediție și o reducere a consumului de resurse per ediție. Ce nu l–au lăsat contabilii să facă a fost să nu uite amortizarea investiției cu tipografia. Adică omul s–a mai apropiat cîțiva pași de nobilul scop de a–și acoperi cheltuiala cu aparatura în sine. Alt avantaj a fost în topurile după care plebea se omoară, după caz, mărirea rulajului, creșterea cifrei de afaceri (plăcute băncilor dătătoare de bani) mărirea cotei de piață, șamd. Chiar și în întreprindere a avut cîștiguri. Avînd de lucru printr–un artificiu nenatural a avut ocazia să–și expună amploaiații la ore de lucru suplimentare gratuite pentru a–și păstra locul de muncă într–o eră a crizei economice și a șomajului. Și a putut să își țină toți angajații pe loc ocazie cu care a putut să le bată obrazul că la concurență s–a dat afară așa că să fie mulțumiți că nu au al 13lea salariu sau alte beneficii implicite.

Și nu doar bișnițarul român a fost mulțumit de noua piață de desfacere pentru enciclopedii! Și bișnițarul american și–a frecat lăbuțele grăsoase. Să reluam speculația. Zero dolari și zero cenți. Profit nul. Abia de și–au acoperit cheltuielile cu telefoanele cu partenerii români. Nu voi pune la socoteală plimbările bilaterale sau volumele de test. Ei se află în posesia unui bun care a fost considerat de lux. Dar care acum este greu vandabil. Produsul este mort. Acum 350 de ani ar fi avut aceeași valoare nulă. Gata! A expirat! Gusturile se îndreaptă în alte direcții și alternativa prost, dar gratis sugrumă tot ce a mai rămas în picioare. Nici măcar valoarea estetică nu mai este apreciată. În 1912 volumele se vindeau pentru că erau multe și uniforme. Și editorii aveau grijă de nevoile clienților. O ediție umplea confortabil două etajere mici sau una mare. Și dădeau bine. Între timp s–au făcut mai progrese în designul interior, din păcate pentru ei. Au apărut falsele cărți la doar o fracțiune din preț. Se puteau obține chiar în rînduri sudate de dimensiunea necesară. Apoi a apărut conceptul de locuință de vacanță pentru mase. Și doar nu era să plimbi cărțile cu tine. Apoi a început să crească Ikea. Și porcăria aia de PAL (MDF de fapt) nu ține la atîtea cărți, mai degrabă niște bibelouri și niște rame cu poze. Dacă după ediția română s–au putut lăuda cu zero dolari și zero cenți profit este excelent: încă o ediție într–o limbă alta decît engleza de trecut pe supracopertă. Și pentru ei e considerabil mai greu decît pentru un Bumbuț sau Lazăr să adauge încă o țară la „lucrări în colecții private din”. Mai știi? Poate vor vărsa ediția română în noul format digital pe care îl au la vînzare și de aici vor mai apare niște bănuți. Și prostimea va interveni: dar, vedeți, nu au făcut–o pentru profit! Au făcut–o pentru mîntuirea culturală a nației române. Ca să vezi! Caritate la robinet.

Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: