Florin Andreescu, A.FIAP

Florin Andreescu este A.FIAP. O apă și un pămînt cu Radu Sigheti cățelul șef de atelaj Reuters pe România și cît or mai vrea ăștia să–i plătească benzina. Cu Tenia Pandelică și Albă–ca–Zăpada Lazăr. A înseamna artist. Dar ce poate slana acestui hartist certificat internațional?

Simion Buia o fi avînd dezavantajul feței și al numelui, dar uite că lucrează de zor la Academia de Fotografie. O lume sumbră. Despre care nimeni nu vrea să vorbească. Ale cărei tehnici artistici sînt cine se–ncuscrește cu cine, care băiatul cui este și cîți au fost cățelele Căpitanului X cu epoleți albaștrii, dar nu de aviație. Ce ne zice Buia (bine că nu se scrie cu M) despre nemuritorul Andreescu:

Florin Andreescu -florinandreescu.com, este invidiat si demn de invidiat! Fotograf cunoscut, din “vechea garda”, si-a mentinut ochiul proaspat observand si imortalizand “scene ale vietii” cotidiene stradale, care par banale pentru orice trecator. Dar ele nu sunt!

Zău? Și are ochiul proaspăt? Ca la pește, e numai bun de pus în supă. Vechea gardă. A! Ăia care știau să dea filmele la cineva să le developeze. Ăia care, ajunși la vîrsta căcării în pantaloni, ai zice că pot înțelege un minim de cadraj. Dar ce mai zice Buia?

Volumul Bucuresti – EuroBalkanCity, aparut recent la editura Ad Libri, apartinand fotografului, prezinta in conditii grafice placute instantanee surprinse intr-o capitala devenita intre timp europeana, situata geopolitic in Balcani. Romanii din carte sunt “simpli cetateni” aflati in trecerea vietii lor. Mai indragostiti, mai plictisiti, cu un amarnic gol in priviri sau tocmai preocupati de mici si bere – Andreescu ii surprinde ca nimeni altul, cu toate ca, teoretic, i-ar putea fotografia oricine. Cartea bilingva este un deliciu vizual mai ales pentru straini, dar nu le-ar displacea nici intelectualilor romani, deoarece prezinta situatii banale in locuri comune bucurestene, asa cum le vedem, poate, in fiecare zi dar, vai, asa cum nici prin gand nu ne trece sa analizam ceea ce vedem prin prisma comparatiei. Comparand Bucurestiul cu orice alt oras european, nu neaparat capitala, cititorul albumului va realiza, cred, nivelul la care traieste, si nu m-ar surprinde sa deprinda un gust amar fata de propria lui viata.

O, da! O editură cu tradiție în fotografie. Reproduceri fidele la prețuri acceptabile. Aflăm că un oraș aflat la jumătatea distanței dintre Atlantic și Urali devine european. Harry Potter! Peste 30 de ani vine djinul albastru al Disney și poate îl duce în Australia unde cică ar fi mult spațiu, dar și mulți români.

Buia pare–se că a fost la aceeași școală de securiști cu Pandele. Nu înțelege harta. El se duce unde are marcat pe hartă. Nu–l interesează dacă Balcanii sînt în Africa sau în Orientul Apropiat. Dacă șefu’ zice că Bucureștiul este în Balcani, cine e el să gîndească?

Și bășina cea mai zgomotoasă:

Bucuresti – EuroBalkanCity este o carte de referinta documentara si estetica. Florin Andreescu aduce un aport considerabil in descrierea Urbei, aici si acum, ridicand o oglinda fizica si metafizica in fata unui oras, care numai oras nu este.

De referință? Estetică? Oglindă metafizică? Oraș care nu este oraș? Uau. O propoziție și o frază. Uimitor. Amuțitor.

Dar nici Andreescu Florin nu este mai ‘telectual. Faptul că el poartă scutec și Buia încă nu nu face distanța intelectuală dintre cei doi remarcabilă.

Haos, bizant, aglomeratie, lucruri nemaiintalnite, dar si farmecul si rafinamentul orasului care a fost candva. De aceea, dupa ce decupezi fotografic aceasta parte veche a orasului, doresti o reintoarcere in timp. Probabil ca fac parte din categoria visatorilor… Nu ma consider bucurestean, dar sunt nevoit sa ma prezint ca fiind bucurestean. Un asemenea loc nu putea sa adune decat o populatie eterogena. Ma uit peste fotografiile surprinse si ma intreb cine este bucuresteanul autentic?

Dar să vedem pozele propuse de puță bleagă. Titlul articolului nu este „eu, prostul satului, am pus degetul pe contract și acum am o carte publicată” ci La Academia de fotografie.

Prima poză: trei cururi albastre. Pe zăpadă murdară. După ce știi că e București? Probabil nu e Mecca pentru că acolo nu e zăpadă. O mașină trece pe lîngă. Clădiri colorate în spate. Unde e? Trebuie să crezi bizonul pe cuvînt. Nici un indiciu. Europa? După ce? După mărcile de mașini? Balcani? După ce? Doare deja capul. Poți să ai toată bunăvoința că imbecilul ăsta nu știe nici întrebat de ce a pus poza aia. Că dădea bine. El are o poveste în cap. Dar nici aia nu se leagă cu tema.

A doua poză. Strîmbă. Prim plan. Cu spatele. Plan secund. Om acoperit de primul. Hîrtie igienică. E o metaforă pentru viața miroase a căcat de cînd nu mai are nomenclatura drepturile de dinainte? Se întrevede ANA dintr–o firmă. Sigur nu este undeva în spațiul slav. Dar e București? În alte orașe nu folosesc hîrtie de șters la cur? Folosesc ca părinții lui Florin Andreescu peria de toaletă?

A treia. Două fete. Nu se văd prea clar pe fundalul încărcat. Parcă a doua mai ușor din cauza pantalonilor roșii. Inutil să mai întreb dacă Caca–în–pantaloni Andreescu are aprobarea să folosească imaginile trecătorilor. Căcatul ăsta nu este în stare să înțeleagă o chestie de bază în fotografie: ce fac liniile. Că liniile conduc privirea în afara cadrului și departe de cele două fete. Apoi, bășină cretină nu pricepe că zidul ăla care lui îi pare mișto cu ochiul liber, pe poză este încărcat și derutant. Am căutat de zor ceva care să spună București, Europa sau Balcani. Femeile nu sînt acoperite cu negru din cap pînă în tălpi. Nu este Teheran. Probabil nu este nici Zairul rural. Dar mai departe?

A patra. Tinichea albastră lîngă baracă de tablă ondulată veche sub privire de bloc mare. Roata din față e cam dezumflată. De ce? Ratez mistica. Nu e Alexandria pentru că nu au blocuri așa mari? Ce anume e București? Firul pe care maimuța tembelă Andreescu nu l–a văzut nici înainte de publicare și care taie dizgrațios colțul din dreapta sus? Vă amintiți faza aia de scrie în toate manualele de începători cu atenție ce intră în cadru și iese din subiecți? Aici a ratat relatia cu sîrma și mașina. Dar ce are mașina? Este emblematică pentru producția auto din București? Este cel mai de succes model produs la uzinele ICE Felix pe Platforma Pipera? Ce are cu Bucureștiul? Balcani? Bulgarii făceau coadă să cumpere acest model din București și să–l ducă în Sofia?

A cincea. Casă. Parțial renovată. Iederă. Termopan. Camere înalte cum arhitecții colegii lui Pandele nu știau să facă. Veche? Depinde ce înțelegi prin veche. Dacie în față. Roți tăiate! Ce fumase ăsta pentru ușurarea colonului înainte să facă acest rebut?

A șasea. Om. Doarme dus. De ajuns cît șobolanul ăsta puturos să pozeze pe cineva din față. Necrofagul Florin Andreescu. Ca și Rîmaru, trebuie să nu mai miște subiectul ca să poată să–l înfrunte din față. Altfel doar pe la buci. Ușor. Tiptil. Teleobiectiv. Și fugi ca un copil care apasă bezmetic pe sonerii.

A șaptea. Pensionari. Haine de culoare închisă pe fundal de zăpadă murdară. În mijlocul străzii. O Dacie în partea dreaptă. Brazilia?

A opta. Un om cu trăsături evidente asiatice într–o cabină telefonică. Scrie telefon. Nu este modelul din Chișinău. România. București, nu sînt sigur. Dar care e mistica? Numai în Balcani trăiesc oameni cu ochii lungi? Europa este leagănul civilizației Asiatice? Sau în afara Bucureștiului cetățenii statelor asiatice nu au voie să circule cu riscul de a fi deportați?

A noua. Revine fixația curului. Care–i subiectul în babilonia aia? Serios, cît trebuie să cauți pe flickr pentru a găsi poze comparabile sau mai proaste cu ce face caca A.FIAP Florin Andreescu? Și care e povestea? Porumbul fiert este tradițional balcanic? De mii de ani în balcani se fierbe porumb și se mîncă la film. Sau ce? La mare nu sînt oameni care vînd porumb fiert? Ce e turbarea asta îmbecilă a dejecțiilor umane? Porumbul fiert este considerabil mai sănătos decît alte alimente asociate cu mîncatul în stradă. Eu am un mare respect pentru cei care fac asta. Mie nu–mi iese întotdeaua bine făcut și nu fac un căzănel ci doar 2–3  bucăți o dată. Dar asta este altă poveste. Boul ăsta nu știe ce–i aia cadraj. O viață irosită degeaba. Măcar dacă ar fi cărat cartofi în piață ar fi știut să cîntărească sacii din priviri și să–i lase pe ăia mai tineri să se bage. Dar așa? Sper că măcar nu–și bate nevasta.

A zecea. Patru oameni cară o cadă. Este o tradiție milenară căratul căzii? Este un obicei din Balcani? Europa nu te recunoaște de țară europeană dacă nu e o sectă creștină religia dominantă și dacă oamenii nu ies în stradă cu căzile? De Zilele Bucureștiului căratul căzii este un concurs foarte popular? Oamenii nici nu se disting bine. Cel din dreapta spate nu se distinge bine de siluetele din fundal. Umbra e bine conturată semn că nu era zi de făcut poze. Și figurile celor patru sînt cu lumina în spate. Iar nulitatea asta nu este în stare să adauge o lumină care să compenseze pentru umbre. Sau ăsta era mesajul? Fă–i cît mai negrii la față? Să se vadă că numai negricioșii muncesc, românii plimbă foaia, plimbă aparatul foto, plimbă cățelul, în fine, plimbă ceva.

Ultima o recunosc ca fiind în Gara de Nord oarecum renovată. Dar oare cîți din România pot recunoaște gara? Oare cîți din Balcani? Oare cîți din Europa? Care–i mesajul cretinului? Trenul alb–roșu–albastru fără cai? Numai în Balcani mai folosesc oamenii trenurile? Că așa i–aș înțelege pe vițeii cu România din Balcani. Așa și Germania, Franța și Anglia sînt profund balcanizate. Ba ăștia, nesătuii, au introdus și trenuri suburbane. Asta pentru marțafoi înseamnă ceva rău. Pînă ajung la periferia Parisului, bineînțeles.

Asta a fost o selecție de poze făcute cu mîna cu care artistul ar fi vrut să facă copiii. Cum ar fi arătat o selecție făcută de unul care vroia să își bată joc de nemurirea lui? Și căcatul ăsta poate juriza concursuri foto!

Anunțuri
Etichetat ,

7 gânduri despre „Florin Andreescu, A.FIAP

  1. costelush spune:

    cica, mai nou, si Fudulu’ are buletin d’asta cu FIAP…e vreo moda treaba asta? nu de alta, da daca conteaza la pensie sa purced si io la treaba…

    • Criticul Foto spune:

      Dacă printr–un certificat îți poți mări cotele sau măcar ritmul în care faci vînzare în așa fel încît să acoperi cheltuielile de afiliere și să te mai și simți mulțumit, atunci este un mod foarte bun de pregătire pentru pensie. Precis la pensie contează doar pentru președinte și cei cîțiva acoliți prin sinecuri, mai un secretariat, mai un una–alta.

  2. MilenKid spune:

    Eu nu pot să văd pozele, prea multe gadgeturi pe site.
    Oh well…

  3. Fudulu spune:

    Înainte vreme, pentru a deveni AFIAP se condiționa acordarea distincției de acceptarea a 10 fotografii la câteva saloane internaționale în minim un an de zile.
    Mai nou, din cauză că s-a considerat că limita celor 10 fotografii ar fi fost prea accesibilă pentru cei care ar fi dorit să devină artiști ai Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP), s-a ridicat numărul acceptărilor la 30, iar de anul acesta la 40 de fotografii, din care 15 unice, acceptate la 10 saloane internaționale din 5 țări diferite.
    Foarte mulți fotografi, după ce ajung la bariera de 15 fotografii cu titlu unic, nu mai sunt interesați să creeze alte imagini și își plimbă canavalele acceptate de la un salon la altul. Este un mod de a-ți fura singur căciula, pe care l-am întâlnit la unii dintre românii care participă la saloanele internaționale.
    Media celor care participă la un salon internațional este de 1000 de oameni și numai 33 % din totalul lucrărilor sunt acceptate, după ce au fost jurizate după criterii de punctaj care sunt aduse la cunoștința celor care s-au înscris cu fotografii în concurs.
    Ca fapt divers, la saloanele de fotografie din România nu se menționează în majoritatea cazurilor care sunt criteriile de punctaj la jurizare, iar fotografiile acceptate în străinătate cu punctaj ridicat în țară nu sunt bine văzute în contextul în care „membri juriului nu au fost în cea mai bună formă cînd au dat notele” – explicație dată de un președinte al unui salon de fotografie autohton:)
    Având în vedere că regulamentul FIAP este foarte strict, la o fotografie cu temă impusă (Peisaj, portret, viața cotidiană, muncitori, oamenii și marea etc) nu se permit decât mici corecții de lumină, culoare, contrast, eliminare zgomot sau crop – cu alte cuvinte: fotografiile proaste se descalifică singure (niciodată în străinătate nu se va accepta o fotografie subexpusă sau fără focus, însă în România merge și așa). Pentru cei care suferă de delirium tremens în materie de fotografie s-au creat și secțiuni free, unde manipularea digitală în Photoshop este la ordinea zilei, însă SF-ul este făcut pentru paginile revistelor…
    Sintetizând, a fi AFIAP nu înseamnă decât că ai ajuns la o anumită experiență și valoare în materie de fotografie, tot așa cum un absolvent al unei facultăți de arte deține mai multe cunoștințe și are o experiență mai mare în comparație cu un absolvent al unui liceu de arte.
    Pentru curiozitatea lui costelush, am devenit AFIAP având într-un an de zile peste 60 de fotografii acceptate la saloanele internaționale și numai 5 fotografii au fost trimise și acceptate de 2 ori…
    Personal nu pot decât să îi doresc lui costelush să devină AFIAP cu 40 de fotografii unice, cât este limita în prezent, însă pentru asta va trebui să-și pună mintea la contribuție în materie de fotografie și să nu se încrie în categoria „deși pe planetă inteligența rămâne constantă, numărul proștilor este în creștere”.

    • morpheus spune:

      Deci, sintetizând, ‘ete pula. De minimum 40 de ori.
      Ce scrie mai sus și ce dracu spui tu. Da’ tu poți pentru că ești, recunosc, mai tare ca Brâncuși. Ai ajuns afiap doar într-un an.

    • MilenKid spune:

      Ete, eu mă uit la pozele de pe blog și rămân uimit. Straniu cum sunt acceptate fotografiile astea.

      Poți să mă luminezi cu vreo lucrare-două din alea 40 apărute la MoMA sau la ce salon spuneai tu,

    • zumzaila mucalit spune:

      totusi nu pricep, se merita sau nu? ca n-am inteles. adica se investeste ceva in eticheta aia. totusi, aia de afara nu cred ca jurizeaza pe fursecuri ca aici…si daca tot nu creste punctul de pensie de ce trebuie sa stai la mana unor pulifrici care nu sunt „in forma”…poate ne luminezi…

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: