Fotografi cu certificat de producător

Și lumea artei tot merge mai departe. Între cei care chiar au treabă și tangență cu arta sînt multe diferențe.

Avem meșteșugari. Fotografi de nunți. De produs. De cîte în lună și în stele. Specific, e vorba de cei competenți.

Mulți sînt gunoiași care își trag un certificat de producător, fac rost de capital de la tata, cumpără roșii gata puse în lădiță la Codlea ca să le aducă la București în Amzei la tarabă. Pune cît vede la tarabele din jur. Și șade. Șade toată ziua. Servește clienții. Are și sacoșele din alea infecte din plastic translucid. La sfîrșit, își face o masă din roșiile nevîndute. Dacă e șmecher, face un troc cu brînzarul și iese pe profit. Profitul este cît a încasat minus cît a băgat. Iese banul. În sensul optimist. Cînd mai trece jandarmul cu verificarea la autorizații trebuie să scoată banul. Și înjură. E o zi proastă și i–a dispărut și profitul de ieri. A dracu’ autoritate că el avea un plan bun de afaceri. Dacă ar plăti și TVAul ar ajunge tac–su în sapă de lemn. La fel și în fotografie. Mulți stau ca taximetriștii la intrarea în gară.

Galerii? În România e pe mînăreli. Care fute pe cine și de ce. Care e dator cui și cu cît. Sau jaf la drumul mare.

În alte părți e altfel.

Ai producători de frumos pentru tot poporul. Vezi portretiștii din parc sau tablourile cu culori saturate care apar prin tîrguri.

Ai producătorii pentru un public specializat. Pictori de decoruri de teatru. Creatori de afișe și pliante. Par să facă parte din prima categorie. Dar nu e așa. Și ei se valorifică ocazional prin galerii. Pe cînd cei din prima categorie nici nu prea au de ce: lucrările lor au semnificație doar pentru client. Și clientul pentru primii este unul singur și precis. Și pentru aceștia din urmă este o categorie țintă.

Și mai ai artiștii consacrați. Ăia pentru care se cheltuie milioane la o lucrare. Poate să fie rechin în formol. Poate să fie un crucifix în lichid. Generează controverse și apar la știrile principale ale zilei. Dacă toate categoriile de pînă aici puteau fi cumva înțelese superficial de plebeu, categoria asta derutează rău. Pentru că sînt precum acțiunile la o întreprindere de panificație față în față cu franzela caldă. Nu sînt palpabile. Sînt speculații. Cine va avea valoare și peste 100 de ani. Despre cine se va vorbi. Este stabil ca greutate în aur sau fluctuează?

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: