Românii sînt o nație de putori. Și atît. Chiar și mitul geniului românesc este doar o creație pentru a consolida starea de indolență. La fel basmul învățămîntului performant creat doar pentru a nu–i deranja prea mult de la meschinărelile zilnice. Cum ar fi să studieze studenții tot anul? O! Nici la medicină nu se practică asta! Munca studentului este să plimbe ceva tematic. Cravata dacă face ISE. Tul și un tub presupus pentru planșe de suprafață mare dacă face Arhitectura. Șamd.
Îmi povestește un cunoscut, fără știință de poziția mea în problema asta: românii sînt niște putori. Păi di șe vere?
Uite: unde stau eu omul poate să se ducă să–și ia papuci cu 4€. Și nu se compară cu ce vînd românii în piață. Ăștia au talpa flexibilă, nu lasă urme, sînt aderenți și moi. Mai lasă 4€ pentru chiloți de baie. Durabili. Reglabili cu șnur. Prețul nu variază cu măsura. La 5€ are sac de baie mic, cît să intre cîteva lucruri. E impermeabil. Dacă vrea iși ia bicicletă nouă la 100–150€ cu garanție și revizie gratis ca la mașină. Dacă nu își ia abonament la autobuz. Vine rar, dar la ore fixe valabile tot anul. Și se duce la piscină. Care e 4€ în timpul săptămînii. Sau 5,5€ pentru sărbători și sfîrșit de săptămînă. Dacă își scoate adeverințele că locuiește în localitate ajunge să plătească 55€ pe trei luni. Acces nelimitat la un tobogan mai impresionat ca ce au în M–amaia. Piscină zisă olimpică. Piscină de sărituri cu trambulină pe un singur nivel. 2 bazine cu jacuzzi. 1 bazin de bebeluși și o piscină mare, gradată, unde la fiecare oră un sfert de oră sînt valuri. Plus dușuri și toate accesoriile. Cel mai probabil și în România s–ar fi putut face, dacă românii ar fi profesat altceva decît statul la colțul străzii cu mîna întinsă după pomeni. Cică investitorii să facă. Corect. Primăriile sînt deja prea ocupate cu găsit soluții pentru locuri de parcare. Sau plantatul de flori vara și ghirlande luminoase iarna, așa cum îi place românului.
Omul are dreptate. Am rămas fără replică. Pentru că așa este. Românii sînt între ultimele jeguri. Nu trăiesc ca în Somalia să nu aibă nici acces la apă. Deci să lăsăm melodrama săracului cu apă caldă la robinet și încălzire pe ce vrea el la calorifer care se dă cu curul de pămînt că nu vine altul să–i dea zăpada din fața casei pentru că el nu o fi prost să iasă de la 27 de grade la -1. Riscă pneumonie. Dublă! Mai ceva ca–n Evu’ Mediu!
Comunitățile de români ar fi putut să ia fiecare cîte un ghiveci de 2 lei de flori de la supermarket și să meargă să îl planteze în fața casei sau blocului. Nu era nevoie de primărie. Ba mai mult, un an, hai doi, să plătească 2 lei pe ghiveci. În al treilea an garantat apărea un angrosist care să le ofere să taie Carrefour din ecuație și ajungeau să plătească 1 leu.
Locuri de parcare? Minim de bun simț: nu ai unde, nu lași mașina acolo. Și cînd prinzi țopîrlanul că parchează aiurea chemi să–l ridice. La un telefon nu vin. La 15 telefoane sînt acolo în 10 minute! Și apărea și investitorul care să facă parcare supravegheată pe mai multe etaje. Dar dacă toți consideră că mai bine tai copacii ca să îți parchezi mașina gratis în rufele la uscat ale lu’ tanti de la parter și afacerea cu plătitori de locuri de parcare e zero.
Iluminat stradal? Cum ar fi să fie fiecare cu becul lui ecologic spre stradă? La fel cum era subînțeles cu niște zeci de ani în urmă că primăria face strada și locatarii fac trotuarul. Asta a rămas valabilă. Dar de dat zăpada nimeni. Mai cîte o bancă cu frică de procese pentru despăgubiri.
Și dacă se făceau astea era piscină și la voi la 15 minute de mers lejer și cu preț redus pentru localnici. Dar așa–i că–i mai bine să fii artist fotograf în capul tău și plimbător de hîrtii pentru salariu?
Criticul Foto 