Duhoarea euro–rebutului

Cînd ai ghinionul să treci pragul unei euro–rebut, te ia mama naibii. Să vezi că nu a avut timp decît să facă două chestii. Eveniment tradus în discuția cu prietena de a doua zi în uite cît am muncit ca să vie cu mîna goală. Ți se va vorbi cu emfază despre actul cultural al curățării băii și relaxarea de după la un serial cu Bau–bau. În caz că valurile discuției vor duce spre oameni cu pielea mai închisă la culoare, vei afla că aceia sînt puturoși în ambele sensuri. Mai întîi că sînt leneși și că nu muncesc precum românii care freacă menta pe Despre Mămici, apoi pe Yahoo Messenger și, mai recent, pe Facebook și Youtube. Și apoi, da, trebuie să recunoaștem, dragă, că put! Urmează o dezbatere animată despre cum nu se spală. Adică dragă, așa sînt ei nespălați: nu au apă la ei acasă și cînd viu în Ioropa,
mă–nțelegi.

Realitatea este că singurele euro–rebuturi curate pe care le–am cunoscut aveau probleme cu capul și puteau să sterilizeze orice, nu doar discuția. Altfel, euro–rebuturile pe care le cunosc sînt între cele mai nespălate creaturi, chiar dacă le spală coafeza cînd le buclează. După ele nici nu e spălat ăla, e tras de păr. Bine, nu că vor rămîne acasă cînd le bate gîndul să se mai ducă pe la coafor. Se vor duce. Și vor trage acolo unde au succes: la aceiași coafeză care le garatează povestea într–o viață fadă.

Ia–o pe tanti. Joi își toarnă zamă de sarmale, chiar dacă ea îi zice sos, prin haină. Și cumva, miraculos, mașina nu este murdărită. Și zama aia cu ulei mult și grăsime de porc își pierde subit duhoarea. Haina absoarbe în mod ideal toată untura și nu mai picură, nu mai împute nimic. Și cînd credeți că se pune pe curățat haina, dacă tot nu vrea să o arunce la coș? Duminică! Viață fadă? Dar, cum! Uite, vă povestesc ce curată sînt!