Arta la robinet

Azi artist este fiecare. Dar este?

În fotografie cel mai pe dinafară papagal este fotograf. Nu știe să manevreze camera, dar este artist. Speră ca prin lovituri succesive să elibereze forma din blocul de piatră.

Mai departe, trece un an. Poate a pozat nunta verișoarei. Nu a fost singurul. Dar a fost recunoscut oficial: verișoara l–a pupat pe obraz și i–a zis vărul meu fotograf! Poate, fiind un coate goale, a prins o poziție cam jurnalistă și acum face în paralel cu ocupația principală și niște pozat. Pe gratis. O spune și el. Pînă îl iei la bani mărunți. Atunci îți flutură contractul care nu valorează doi bani și prin care se obligă să cedeze TOATE drepturile asupra muncii sale. Pînă și pentru portofoliu ar trebui să ceară voie. Dar astea sînt vorbe în vînt pentru un român care își povestește aventurile pe torente pe chat, care își publică recenzii la filmele și serialele pentru care nu are licență pe blogul personal scris într–o engleză infectă. Așa că își va «pirata» propriile poze pînă la proba contrarie. Caz în care va țipa ceva despre libertatea presei, el fiind Presa, cu tot cu majusculă.

Deja după doi–trei ani este blazat. Acum vede chestii pe care nu le vedea la început. Și este convins că nici ceilalți nu le văd. Pentru că nu știu să valorifice ca el încălcarea regulilor vizuale pînă în punctul în care îți ia 5 minute să înțelegi despre ce e vorba cu două paragrafe de explicații. Face alb–negru. Știe Photoshop. Bine, este la fel de labă ca și cu aparatul. Dar știe la perfecție tutorialul de pe YouTube.com cu albitul dinților. Unei fraiere care a stat pe lîngă el cîteva luni și care l–a lăsat să o și reguleze el i–a făcut un dosar. El îi spune portofoliu. A pozat–o în ziua cea mai nașpa, cînd îi reapăruseră coșuri ca la 14 ani. Dar el i–a scos eroic toate urmele de roșeață. Asta nu e artă? Oare sculptorul grec, cînd cioplea o Venus, nu era la fel de competent în dermatologie? Mă rog, acela îndrepta și nasuri, dar el este un realist, un dedicat, el face fotografie.

De fapt, papagalul zice la orice corecție retuș. Dacă are cuvîntul în vocabular, bineînțeles. Nu mai știe ce era retușul. Și cum se lucra. Oricum, nimeni nu lucrează retușuri pe film de 135. Iar senzorul lui e mult mai mic.

Cînd ajunge pe podium, papagalul denunță decăderea. În artă. În societate. În ce–l doare pe el. Va explica doct cum poate el înțelege Rhin II prin prisma unuia care face sub 2.000€ pe lună din care se scad facturi, ipoteci, lizinguri, salam, cartofi, șamd. Dar are iPhone! Este o forță. O forța consumatoare. Pentru el, de la cumpăratul unui produs de serie cu o reclamă deșănțată și deșucheată pînă la achiziția unui produs de serie mică incompatibil cu căcatul de locuință pe care îl are este doar UN pas. Așa că știe el.

Ca și pentru iPhone 6, el poate recunoaște arta menționată pe toate siteurile de specialitate. Se poate îndoi de arta premiată, dar cu articole minore pe Wikipedia și poate da cu piatra în ce nu are nici premii, nici recunoaștere în recenzii.

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: