Țîțele uneia și cum sînt tratați alții

Mda. Societatea pe model american acceptă țîțele uneia sfîșiate între mașini și nu aceleași țîțe la bară. Scandinavii se pare că sînt deschiși despre sex și refuză marfa violentă. Dar și ei au prohibit alcoolul. Olanda acceptă drogurile ușoare și prostituția, în contra presiunilor altora. Dar olanda are și Royal Duch Shell și altele pe măsură. Și populația deja are probleme să se adapteze toleranței. Unii zic că sînt reci. Eu zic că îi prefer românului care îți pune pula la ureche cînd dormi. Prea multă intimitate strică, nu crezi?

Întreaga societate este regulată de creștinism. Chiar și Islamul.

Și îmi e tare greu să explic situația.

Pentru că totul este așa cum se spune: dacă Shell spune ne pare rău pentru Golful Mexic, așa e. Nu e vina lor că există. Nu e vina lor că au avut licențe să spargă acolo. Nu e vina lor că se face atîta profit din derivate petroliere.

Și în același timp nimic nu este așa cum se crede. Chinezii nu sînt deloc așa performanți cum «se știe». Sînt oameni normali într–o sclavie fără margini. Cei care rezistă presiunilor de a fi olimpic, adică olimpic pe bune nu doar să aduci naibii diploma acasă ca să doarmă mă–ta bine că intri la facultate, sînt cei care ies. Și pe care îi vede lumea. Restul, poate revoluționau ceva. Dar lucrează în mine. Victor Hugo este femeie și în momentul în care vei citi aceste rînduri tocmai intră într–o tură de 18 ore de tăiat ațele la cîteva tone de blugi. Ar fi învățat 3 limbi străine cînd ar fi avut bani. Dar o să moară înainte de la praful inhalat în fabrică.

De fapt, ce China? Acum probabil nu mai sînt. Dar asta era și în România. Pentru cei care erau atît de la marginea societății încît să nu aibă pile, să nu aibă șpaga pentru meditații, șamd. Ei credeau că sînt independenți. Că sînt autonomi. Că fac ceva cu mîinile lor. Și au făcut un cavou virtual. Cunoscusem o familie în care ea a lucrat în fabrica de textile. Fabrica s–a închis. Doar s–a dus economia de stat. Și ea a prins 16–21 de ore tura. După cum era producția italianului. Înainte erau multe de făcut. Acum piesele veneau gata tăiate. Și numărate. Însemnînd nu există rebuturi. Pentru că erau precis cît trebuie. Și coseau și eticheta Made in Italy. Și era bine. Pentru că puteau să își permită să trăiască ea și soțul rămas șomer și cei doi copii de ajuns de mari să ceară. Și după aia și–a găsit și el de lucru la o brutărie. Căra sacii de făină. Cît pana mea să fie unul? Și amesteca la aluat. 8 ore lîngă cuptor și fără prea mult aer. Era atît de derutat că putea să vină pe ninsoare în maieu pînă acasă. Și cu problemele de sănătate asociate. Două camere într–un oraș care nici reședință de județ nu e. Și erau happy că nu au întîrzieri la întreținere. Copiii? Mai cum se pot descurca singuri. Tura lui de 8 ore se schimba la o săptămînă. Schimbul 1, schimbul 2, schimbul 3. Din 3 în 1 însemna o zi de 18 ore fără pauză suplimentară. Acum au un mic biznes. Cară de la hypermarketurile din jur marfă ieftină și de pe la depozitele dubioase. Și desfac. Detaliiști. Oricum nu se mai pot întoarce. Nu pentru că au ales ei ci pentru că patronii au migrat cu Uniunea. Vezi tu, de oamenii ăștia sînt de acord să nu zic nimic. Și ei sînt cei care își pot aroga drepturile de *ce știi tu ce e aia?*. Chit că nu o fac. Cei care citesc Amintiri Foto sînt alții. Cu alte resurse. Și alte posibilități. Și nu știu să își găsească gaura curului căutînd cu amîndouă mîinile. Dar le place să cîștige. Sînt gata să facă orice pentru asta.

Anunțuri

2 gânduri despre „Țîțele uneia și cum sînt tratați alții

  1. Vladimir C. spune:

    Mda. Tăioasă constatare, chiar și pentru amintiri-foto.

    Dar pănă la urmă ce ar trebui (ar trebui?) să facem? Adică cititorii amintiri-foto? Să ne simțim vinovați? Sau chiar fară vinovați. Dar nu ar fi puțin ipocrit?

    Un răspuns ar fi mai puține întrebări poate.

    • Criticul Foto spune:

      Superbă întrebarea.
      Răspunsul este foarte simplu: nimic. Nu ar trebui să facă nimic. Decît poate să își scoată capul din cur și să respire aerul curat. Așa–i că răspunsul tulbură și mai mult?

      Ca și la alt articol pe partea de ghidare, măsura e în tine. Un director de trust petrolier e fericit că a servit acționariatul. Poate și pentru că a dat o pălărie de bani pentru un ONG cu o cauză onorabilă. Și totuși fute planeta în cur pînă o să i se sfîșie tot spatele. Tu ai teniși chinezești făcuți cu munca sclavilor. E rău că îi porți. E rău că le dai bani proprietarilor de sclavi. E mai bine să umbli desculț și să ți se facă picioarele o rană pentru că tu vrei să salvezi vieți în Asia? Cred că de bun simț ar fi să nu te duci să faci turism în țările în care sclavia e pe față, nici nu se obosesc să o placheze pentru că, zice românul, nu avem resursele materiale ale celor din vest. Să plîng pentru vaca din care era friptura din seara asta? Să mă închin la sandalele făcute din pielea alteia? Să mă întreb de potențialul pierdut al vacii care a dat laptele pentru brînza de la micul dejun? Laptele pe care nu îl cumperi se va strica prin frigidere. Dar poate dacă ești mai puțin țăran și nu iei mașina la serviciu cînd știi că nu ai unde să o parchezi, poate schimbă ceva.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: