Despre rușine

Rușinea, în spațiul religiilor derivate zice–se de la Avraam, este o stare puerilă care trebuia să moară la naștere, dar societatea vrea să te ajute să ai complexe. E ca erecția necontrolată în clasa a 8a. Sau ca sînii atunci cînd nici o colegă nu mai are. Toți vor să știe ce e aia. Toți vor să pună mîna. Iar societatea și adulții spun: așa îți trebuie! Popa vorbește de înfrînare, de abstinență, căci Diavolul Iisus, părintele bisericii lui, nu are legătură cu Demiurgul care a creat femeia cu tîțe și bărbații cu pule care se pot scula. Nu există în creația Demiurgului de categoria a 2a un buton pentru umflat și dezumflat țîțe. Hummerul are asta pentru anvelope. Femeia nu are. Și trebuie să se descurce sub atacurile celor fericiți că nu ei sînt ținta astăzi.

Îmi povestește cineva ceva amuzant citit în presa occidentală. Cică un copil s–a dus la școală și a povestit la toată lumea cum mama ei lucrează pe marginea străzii și vin clienții și pleacă mulțumiți. Așa că directoarea s–a simțit obligată să convoace nerușinata mamă pentru o discuție. Cum puteți să dați detalii despre slujba dumneavoastră copilului?!?

Se pare că mama lucra la o benzinărie, era casieriță. Dar, vă dați seama? Ce rușine!

Nu este nimic rușinos în a fi prostituată pe marginea șoselei. Ca și minerii înseamnă o muncă foarte grea și foarte neplăcută. Față de mineri înseamnă zero asigurări sociale, zero asistență medicală dincolo de serviciile de urgență, care, de regulă, vin prea tîrziu pentru acești oameni. Însemnă boli. Înseamnă clienți din cei mai neplăcuți. Înseamnă riscuri de agresiune sporite. Căci cam toate agresiunile înregistrate sînt în contra acestor oameni aflați la marginea orașului și a societății și nu în cartierele frumoase unde ușa se închide cu grijă pentru a proteja TONELE de electronice stocate. De fapt, nu cred că ar fi mulți cei care s–ar duce acolo, pe marginea șoselei, dacă ar avea de ales.

Hai să vedem.

Tata e judecător. Ooo! Ce frumos! Poți să fii mîndru. Tata eliberează delicvenți agresivi, dă datele personale ale victimelor ca parte a dosarului, bineînțeles, ignoră cazurile de viol, se ocupă de împărțirea banilor băncilor falite între creditori căci deponenții nu sînt grija lui. Un adevărat cavaler pe cal alb. Deși am dubii că cu burdihanul ăla ar mai încăpea în armură. De fapt și calul pare că nu se mai ține. Dar e bine că avem asemenea canalii ca tatăl tău. Altfel justiție ar însemna altceva.

Mama e polițistă. O! Ce frumos! Poate nu bate la comandă. Dar poate să fie foarte plăcută. Și servește interesul public. Intrată de floricică în «forțele de ordine» își dă seama cînd e nevoie de uniforma ei că are familie. Pînă atunci nu realizase. Și mai bine hăituim o amărîtă care cerșește agasînd oamenii la ieșirea de la supermarket, decît să ne riscăm cu un recidivist care ar putea să ne lovească. Să îmi șterg o lacrimă de mîndrie.

Tata e jandarm. O! Ce frumos! Ăia cu duba, care nu sînt interesați de natura manifestației. Ei bat. Aia e funcția. Poate aveau autorizație, dar șefu a zis să intre în ei. Alt cavaler al dreptății. De–a dreptul un legionar.

Să vedem, voi știți meserii obscene ținute la mare respect?

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: