Preoții știu mai bine că nu există rai și iad

Plecînd de la ce a scris Vladimir C am plecat pe valurile gîndurilor:

E un fel de sentiment de tabula rasa. La început am fost șocat. Acum, mă simt eliberat. Și mă gândesc dacă e la fel când ștergi toată agenda din telefon și închizi telefonul într-o cutie. Sau donezi tot ce ai (sau vinzi, după necesități) și vezi ce se întâmplă.

Nu există tabla curată. Este o imbecilitate perpetuată de «dascălii români». Vine o vacă. Învățătoare de matematică la gimnaziu. Ea se prezintă profesoară că sună mai bine. Dacă profesoară ar fi echivalat în română cu «suge pula» să le fi văzut pe nespălatele astea cum schimbau macazul și își găseau rapid altă denumire. Și vine vaca și clasează competent, doar are 20 de ani de experiență în faimosul învățămînt, un amărît cu haine jerpelite drept «mi–a venit tabula rasa». Adică: vezi tu, Mișule, vorbesc latina în mod curent. Și vita aia, care este în învățămînt pentru că nu a fost de ajuns de deșteaptă să fie acolo unde crede ea că i–ar fi fost mai bine decît să persecute elevii, nu realizează că copilul știe cifrele, înțelege aritmetica, chiar dacă trebuie să fie ajutat. Iar contribuția ei pentru umanitate este să îl convingă pe bietul paria că școala nu este de el. Și vaca cere să i se zică doamnă, cînd, de fapt, este doar o gardiancă de lagăr ordinară. Nu citește decît lucrări de control. Nu știe decît schemele de lecție făcute în timpul cursurilor de pedagogie. Nu are ca obiectiv decît să dea bine la statistică pentru a–și lua gradele și a–și spori cu doi lei pensia. Nu înțelege matematici avansate, surprinzător, din cauza a 20 de ani de predat matematica de școală. Nu înțelge probabilități, statistică, dar asta nu înseamnă că nu se crede doctor în orice domeniu tangențial matematicii.

Nu e același lucru și de fapt nu pleci de la zero. Dar nu pot să nu mă gândesc.

Tocmai că nu există. Mereu aduci ceva. Chiar dacă ești precis zero pe un domeniu. Deși eu nu cred că am cunoscut indivizi care să fie zero la ceva. Cel mai probabil sînt undeva pe minus: cred în băbisme și în superstiții. Dar să presupunem că tu ești acel zero precis într–un domeniu. Tu vii cu o experiență. Mîna ruptă la 5 ani cînd te–a dat Gicu tare cu leagănul. Operația de apendicită de la 7 ani, cînd jucai cărți cu colegii de salon ca pușcăriașii bătrîni. Evidentul inventariatului surprizelor de gumă Turbo sau al pieselor lego. Toate astea se traduc în cît de evidente îți pot părea anumite afirmații vîndute de către profesor și cît de nenaturale ți se par altele. Și combinația acestora va da cît de repede avansezi în acel domeniu în comparație cu un altul, fizic în același stadiu de dezvoltare, dar psihic atît de diferit.

Agenda oricum nu ar trebui să se afle pe/în telefon. Compania telefonică poți zice că știe pe cine suni pentru că are pe cei mai mulți în baza de date. Compania telefonică poți zice că poate ghici pe majoritatea utilizatorilor pe baza apelurilor primite și a locației, chiar dacă nu știe conținutul apelurilor. Nu este cazul să te duci să dai singur cu subsemnatul ca să îi spui numele sau apelativul privat al persoanei. Cînd compania telefonică nu are nimic despre identitatea cuiva, este de ajuns să știe pe unde doarme noaptea, dacă doarme ziua și numele Mircea în agenda cuiva. Sau, vă vede pe doi cu același nume de familie. Soția? Cam mare diferența de vîrstă. Dar se mai practică. Și le rezolvi dilema: scrii în agendă Mama. Poate erați verișori îndepărtați, poate erați mătușă și unchi. Dar nu, scrie acolo: Mami sau cum îi zici. Măcar securiștii primeau o soldă. Primeau și bonificații dacă erau ascultători și aduceau informații prețioase. Aici, tu plătești ca bou’ abonamentul. De ce? Pentru că așa se face.

Telefonul ar trebui să fie într–o cutie. Nu de alta, dar Julian Assange a fost forțat să poarte un aparat de urmărire pe perioada arestului la domiciliu în Marea Britanie. Nu a plătit un ban pentru asta. Au plătit supușii coroanei pentru a fi fericiți stăpînii. Dar tu, ce scuză ai să cari mereu aparatul de supraveghere la tine? Plătești de cele mai multe ori curentul electric cu care îi încarci acumulatorul, plătești și aparatul și plătești și lunar o sumă. Și pentru toate astea ți se permite să dai un număr de apeluri.

Cu să dai totul, se poate. Dar depinde unde o faci. În Elveția este Emmaus. Să zicem de haine. Te duci acolo și arăți că hainele au fost curățate și sînt într–o stare care ar putea oferi demnitate unui om, adică nu sînt bune de cîrpe. Asta pentru că spiritul creștin induce oamenilor impresia că numai hainele rupte ar trebui date: eu sînt boier și am surplus, cei care se folosesc de surplusul meu ar trebui să fie peticiți. Mă rog, organizațiile de inspirație atee nu sînt de acord cu viziunea asta. Poți să te duci la Crucea Roșie. După caz, poți să duci și altele, nu doar haine. Dar mă rezum la haine că cu acestea am avut cele mai multe bătăi de cap. Emmaus al elvețienilor merge pînă acolo încît pune un container special lîngă cele de reciclat. Adică avem un voluntar care va face triajul în haine și cîrpe pentru tine, tu doar vino și lasă într–o pungă ce ai de dat. Sau poți să fii bun creștin. Și să ai hainele părinților de dat. Arată demodat, dar sînt hainele rar purtate. Te duci la popa din colț. Nu e nimeni. Biserica încuiată. Bișnițaru’ nu are mușteri, nu ține crîșma deschisă. Are un număr de telefon pe ușă. Răspunde repede. Nu are altă ocupație. Cînd află că nu e prilej de parastas sau altceva din care să i se facă parte se pleoștește. Nu are timp. Mergeți la altul. Ca să vezi! La mănăstire e deschis mereu. De, sînt mai mulți și lucrează în ture la viața grea a dormitului în strană. Și? Și nu, că mai bine ducem altundeva. Biiine. Nu ne punem cu liniștea sfîntă. La Patriarhie! Acolo e soborul. Acolo sînt toți. Intru la Patriarhie. Un travesti tînăr mă asigură că acolo e secretariat, că lucrează la program, că au treburi foarte precise. La «catedrală» nici atît. Se lucrează în foc continuu, dar nu e loc. La biserica din dos, cum o iei la vale spre 11 septembrie, vine o femeie grasă, de la atîta posteală evident, și mă anunță că îmi face un hatîr. Într–o cameră, să le pun într–un dulap. Pula se uită. E pe încredere. Ăl de sus mă privește, mă gîndesc. Chiar mi–a făcut un serviciu. Deja mi se luase.

Am trecut două săptămîni mai tîrziu pe un traseu similar. Primul popă era vioi, afuma credincioșii. Trebuie să dormi bine ca să cari cădelnița de argint masiv! Cam rotofei. O fi din cauză că are mai mulți copii. Pare să aibă și sînii cam lăsați, dar e greu să îți dai seama la cîte haine ornate cară pe el. Cînd ajung în dreptul porți mă asaltează. Mulți. Rupți. De toate vîrstele. Domnu, nu ai un ban? Popa e înăuntru, la căldurică. Iar Duhul Sfînt e vibratorul din curul lui, care îl ajută să i se lățească zîmbetul de bună stare pe buze. Cei de afară sînt afară pentru că așa le trebuie, ‘tu–le muma–n cur!

La mănăstire e buluceală. Sfințenie la robinet. Toți vor din asta. Călugării sînt blazați. Știu rutina. Plicticos. La patriarhie, nici urmă de conțopiști. E duminică! Au trebile lor. Mă gîndeam cu gînd de hulă. Cînd patriarhia scoate hoitu’ la aerisit se umple tot dealul cu labili psihic. Toți tembelii care nu sînt ei, viii, în stare să își rezolve problemele, dar pot oasele din sicriu. Și vin mame cu copiii. Și tot ce poate să li se ofere sînt un șir lung de geambași de suveniruri cuvioase. Cică la cartea javrelor de la patriarhie scria că zeul–om, la care se închină ei zi și noapte, a fost foarte furios că templul devenise prilej de bișniță. Dar la ei nu e nici o neconcordanță. Totul e pe bani. Și lipsesc chestii elementare. Loc de dormit pentru credincioși. Numiți cu drag turmă de către popime. Ce, ați văzut oi care să doarmă în pat??? Vin femei cu puradei în brațe. Scutece? Abia se învrednicesc de WCuri!

Liniștea cu care popimea își duce viața cu griji legate de cum face rost de bani pentru a–și ține la școală privată copii sau cum își ia mașină nouă îmi confirmă că tocmai oamenii aflați în legătură directă cu domnul știu că nu există rai și iad.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: