La ce libertatea de exprimare

Peste tot se vorbește de libertatea de exprimare. Spre amuzamentul meu, tot mai rar în context public și aproape exclusiv în context privat. Adică Papagalul N nu ar risca două bastoane pe spinare vorbind în public, dar consideră că o audiență în cerc restrîns ar trebui să îl respecte ca și cum ar avea ceva de spus.

Libertatea de exprimare merge împreună cu libertatea de gîndire. Poate e o prostie. Poate nu. Poate e periculos. Poate nu. Importat este să se poată exprima. Și, din aceasta cacofonie de opinii publicul ar trebui să poată să filtreze și să aleagă pe cine să urmeze.

Românii, crescuți într–un regim totalitar, din părinți formați într–un regim totalitar și cultivați cu o cultură de nevolnici obsedați de regimuri autoritare, vor genera aproape întotdeauna păreri exclusiviste, prin care se includ pre sine și pe asociați, și exclud pe ceilalți: cine nu–i cu mine e împotriva mea. Ceea ce duce la observația că paragraful de mai sus va genera reflex în aproape toți cititorii un val de «nu pot să filtreze» cu justificări din cele mai colorate. Ei nu, eu da.

Confortul intelectual spune că pînă aici a fost. Destulă gîndire. E vremea să dau clic în altă parte.

Poate dacă s–ar ridica la nivelul pe care și–l arogă ar mai consuma enegie pentru cîteva iterații, cîțiva pași intelectuali suplimentari.

Dacă eu da, ei nu. Și acei ei au o tendintă să se manifeste la fel. Generînd același eu da, ei, ceilalți, nu. Atunci riscăm să dovedim că TOȚI nu.

Următorul pas este și mai înfricoșător. Cine decide la realitatea cui se va sincroniza societatea? Cine decide al lui «eu da» este adevărul major la care se va alia societatea? Sigur tu, cititorule, vei ieși cîștigător? Cel mai probabil vei fi cîștigător. Pentru că te vei afla în majoritate. Și vei putea să îți conduci propriile raționamente de tipul «eu da, ei nu» într–un con de umbră. Dar ce te faci dacă te trezești că ești de partea ereticilor?

Dar probabil știați deja asta. De aia românii (din punct de vedere cultural) sînt niște bișnițari. Corneliu Munteanu ia poziție. Are dreptate? Istoria va spune. Vladimir Chira și el. Radu Drăgan. Sînt convins că să tot mai fie zece. Restul știu deja rezultatul, inutil să riște erezia.

Anunțuri
Etichetat ,

2 gânduri despre „La ce libertatea de exprimare

  1. morpheus spune:

    Banuiesc că te referi, când spui regim totalitar, la toată istoria noastră, nu numai la cel comunist.
    Am auzit că si pe vremea domnitorilor, voievozilor – sau ce naiba erau ăia care conduceau populația, criminali, violatori, șmenari, era la fel, numai că aia nu aveau casetofoane.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: