Clasicii

Clasicii trebuie puși în context.

Altfel cititul e nul.

Poți să citești memoriile unuia de la sfîrșitul secolului 19. Zero. Chimia care o știa el vine gata dozată și ambalată. Cultura pe care o avea acum nici elitele nu o mai au în multe cazuri. Mintea se ocupă cu La Vache qui Rit și ce făcea marmota în reclama aia. Deja să știi ce e aia frumusețe boticeliană este amețitor.

Gunoaiele cu trecut rușinos numesc punerea în context atac la persoană. La fel și nulitățile care le țin trena. Pentru că atîta profet au putut să găsească. Dacă lovitura clatină soclul eroului de mucava, pentru trepăduși lovitura este dublă. Întîi lovești idolul. Apoi îl lovești pe el. Căci dacă idolul este ridicol, cum este el care se află mult mai jos?

Ziceam că citești poveștile unui fotograf de secol 19. Cunoștințele lui sînt nule. Sau inaccesibile. Iar poziția lui de raritate, trofeu, noutate, de portretist într–o singură ședință este astăzi realizabilă, bani să fie. Eu pot livra fotografia oriunde pe Pămînt în mai puțin timp decît putea el dacă aștepta valetul la poartă să ia comanda. Doar trimit un jet de zero și unu spre un atelier care va face și livrarea local. Așa că nu prea ai ce să faci în direcțiile astea, dacă nu ești, cumva, interesat de tehnicile foarte vechi. Textul poate ajuta pentru a capta mai bine spiritul, dorința ceea ce vroia să prindă în imaginile sale.

La fel de relevant poate fi trecutul vedetelor mai recente. Poate chiar mai relevante. Cînd Andrei Pandele zice unui reporter japonez că românii nu au avut aparatură și apoi povestește ce jucării i–au trecut prin mîini, devine mai clar nivelul.

Sau un Dinu Lazăr. Iei un Dinu Lazăr făcut cam prin 1992, poză de modă nu d’aia de lins hemoroizii celor de la putere după sistemul predat de taică–său. Apoi iei un Vogue din 1940 sau 1950. Compari pozele și vezi. Vezi că e foarte calificat să vîndă biciclete în piață.

Sau, poate, ei nu sînt clasici. Și atunci au dreptate. Ce ssă pui în context la Cosmin Bumbuț? Dacă nu era el, făcea altul portretele pentru Humanitas. Nu rămîneau autorii nepozați.

Etichetat , ,

2 gânduri despre „Clasicii

  1. Vladimir C. spune:

    Cu siguranță nu sunt clasici, clasicismul a fost puțin înaintea fotografiei.
    Dar nici în sensul folosit de tine nu cred că ar fi. Ca să nu vorbesc aiurea, la ce te referi când spui că ei „nu sunt clasici”?

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: