De ce uneori foaia aproape goală e mai plină decît cea scrisă mărunt pe ambele fețe

O posibilă explicație pentru cît de inerte sînt fotografiile românilor este că sînt goi pe dinăuntru. Și cum el vrea să facă artă, scoate ce e în el și pune pe hîrtie, ecran, șamd. Interiorul său fiind inert și zugrăveala iese la fel. Și, exact cum vin se cheamă și un must puțin acrit și conținutul unei sticle de colecție, la fel de greu este pentru necunoscători să simtă diferența. Adică e din struguri, e pe bază de fermentare, procentul de alcool este cam p’acolo, culoarea e înrudită cu cea a boabelor care au stat la bază, ce ar putea să fie altfel? Pentru o mașină nu este altfel. Se amprentează pe baze științifice un eșantion și celălalt și se face o comparație. Dar aici e vorba de oameni. Pe care poți să îi derutezi, bineînțeles, introducînd în ecuație reclamă, opinii ale unor indivizi considerați cunoscători aduși pe post de mercenari, șamd. Dar dacă lași omul în pace și omul nu este plin de gînduri din afară el va alege, fără să știe de ce, lucrarea care îi vorbește. Pentru a evita riscurile astea s–au inventat specialiștii și experții: ei se gîndesc în prezența unei lucrări oricît de bune la secretara lui X și cum îi stătea de dimineață în fustă, sau la programarea la dentist de peste două ore.

Cam așa și cu juriile. Nu poți garanta că individul se va decupla de la problemele cotidiene pentru a putea aprecia ceva așa că s–a ales răul mai mic: aducem un expert și el ne va spune dacă e culoarea aplicată competent.

Căutînd altceva m–am împiedicat fără să vreau de un filmuleț al unui asiatic care desenează. Nu mă înțelegeți greșit: asiaticul are tehnică și românul nu are. Nu are pentru că este mult prea puturos să aprofundeze. Și chiar dacă are acea capacitate să aprofundeze, nu va ajunge niciodată la asta pentru că a crescut într–o cultură în care toată viața ți–o petreci căutînd sau visînd la ce ai chemare, talent, sau cum i–o mai zice. Nu poți să te faci instalator și să devi foarte bun în instalații: trebuie să știi că ai fi fost bun de medic. Nu poți să ajungi medic specialist și să încerci să cuprinzi cît poți mai mult din specialitatea ta, la nevoie supraspecializîndu–te, tu trebuie să visezi la cum ar fi fost dacă ai fi avut formație rock. Chiar și fotografii, ei nu pot merge înainte să aprofundeze un subiect. Ei trebuie să stea pe loc ca să schimbe obiectivele, de aia are dSLRul montură, ca să învîrți de ea. Nu mai este un avantaj pentru fabricant că poate să își micșoreze stocurile și să evite ca anumite combinații să le dea la topitorie. Nu! Este un avantaj pentru fotograful care nu mai înțelege scopul. Scopul este, e drept, în fața lui, dar nu mai este la distanța focală, este în mîna lui. Nu mai stai să vezi cum să folosești obiectivul ăsta bine. Pentru că trebuie să vezi, ca în delirul unui nebun, dar cu ăla cum e, și cu ăla cum? În loc să culegi ciuperci de pe lîngă casă și să te întorci să faci o supă bună, te trezești noaptea că nu mai știi cum să te întorci.

Ziceam de inerție și de un asiatic. Cică era un american care a pozat o fată afgană. Nu a știut cine e, dar a vîndut poza pentru o copertă de revistă cu pagini lucioase. Și poza a prins. Și toată lumea s–a întrebat cine este. Diferența între americanul în orient și românul cînd iese în oraș la pozat, este că unul nu știa cum să interacționeze, iar celălalt este lipsit de maniere și nu îi pasă. Acum cîțiva ani a ieșit la rampă o femeie care susține că ar fi acea fată. Nu seamănă deloc, dar viața plină de lipsuri reale și nu întîrzierea banilor de acasă pentru țigări ca în cazul studenților români săraci și–a lăsat amprenta. În final, pentru femeie nu a fost nici o sfîrîială. Pentru revistă a fost o ocazie excelentă de media ca să mai spele niște bani în numele patronilor: un fond de susținere a educației femeilor în acea parte de lume. Pentru omenire a fost un oftat: acum este și un nume și o istorie atașată imaginii. Și am convingerea că dacă poza ar fi venit cu toate astea la pachet nu ar fi ajuns atît de apreciată. Asiaticul peste care am dat pe youtube repetă fotografia în cretă și îi iese destul de bine. Metric este remarcabil: ca și lucrările lui Sam Morse în Luvru, măsurile sînt studiate, texturile sînt exersate, efectul este probat. Dar rezultatul final este mort.

Asta este parte din problema pe care o au copiii de bani gata cu covoarele cu răpirea din serai sau ce–o fi fost acolo: acea inerție. Este o copie la o copie la o copie. Eu nu am idee care este povestea. Am auzit cîteva variante care nu prea se pupă între ele, fiecare la fel de credibilă ca oricare din celelalte. Este posibil ca tehnicianul care a făcut macheta industrială să nu știe nici una: doar i s–a înmînat un desen și l–au întrebat în cite ore e gata. Iar amărîtul care păzește mașina de țesut nu știe nici atît. Cel care o vinde, însă, e în vînzări: inventează el ceva. În final, un țigănuș care vibrează la varianta de poveste care i s–a spus lui ar putea să exprime ceva deosebit. Dar, cum scriam mai sus, munca lui va fi întîmpinată de experți. Și dacă societatea actuală apreciază munca asiaticului de ajuns de mult cît să îi dea și un preț, munca din suflet nu are metru.

În scurt: dacă vedeți ceva bine. Dacă nu, iarăși bine. Visez la un sistem educațional în care copiii să fie evaluați pe baza conduitei extrașcolare din 12 ani și să fie lăsați să facă ce vor și nu pentru ce au note. Pentru firme ar fi foarte greu că nu vor mai știi cum să evalueze noii angajați și vor trebui, după bucuria că vor plăti mai puțin pe recrutare, să scoată mulți bani pentru a plăti o comisie de evaluare pe bune. Așa lumea se va duce la pomul lăudat cu portbagajul și bena și va fi destul aer de respirat în afara zonelor interesante. Așa nu vor mai fi lamentări cu eu sînt inginer, dar mereu am vrut să fiu fotograf.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: