Decît fotografie, mai bine îți faci un ONG

“Nu înțeleg. Vrei să îmi demonstrezi politica americană cu sistemul de gindire absolut? Adică dacă ei sînt teroriști eu pot să le fac orice, chiar să le țin rudele ostatice pentru că furtul de la hoț nu e furt? Sau un sofism relativist de forma „românii nu sînt proști pentru că mai sînt și alții proști”?”

Nu. Toți sunt proștii. Unii mai proști decât alții și cred sincer că dacă e vorba de ridicat, trebuie să se ridice toți din spațiul ăsta.

Păi poate prin educație mai ridicăm din proștii noștrii și începe nația să plutească pe marea de diaree a prostiei. Sistemul educațional român curent și anterior sînt o combinație barbară de lasă Gigele, ce crezi tu că ei s–au născut învățați cu _și vai ce deștept este domnu’ care a făcut bani din cărat gunoiul altuia cu spinările altora, dar nu prea se descurcă să își potolească nevasta cu șolduri late_.

Am fost ieri la o expoziție aici (nu fotografie). M-am distrat, nu știu de ce aveam senzația că sunt într-un supermarket. Multe produse unele identice, multe prețuri.

Secretul: notezi numele proprietarului și dacă nu licitează cineva pînă la finalul expoziției, dai un telefon și ceri o ofertă fără cota galeristului. O să te surprindă cît de măgar este artistul flămînd, dacă știi cota galeristului.

Românii nu aduc nimic nou nici măcar în prostie. Pur și simplu ei au copiat ce au văzut la ProAntenaTele7.

Din păcate.

“Dar semnul vizibil din afară este căutarea unei soluții ideale în locul unei soluționări rapide și suboptime.”

Da, am observat asta. Eu ader uneri la curentul soluțiile ideale cu stat în cur.

Nașpa. Dă hemoroizi. La femei se umflă și picioarele.

“Preferi să te întrebi de ce ești izolat și nu mai ai nici o ieșire? ”

Ieșire de unde? Din izolare? De ce?

Din orice se ivește în față și pare să te înghită. Vezi povestea de la tine cu tanti profesoara care nu avea de ales. Ca să ai MEREU de ales.

“Pasul următor ar fi un mic Bad or Good ca să îmi scrie toți ce le plac nuanțele de gri din albnegrul ăla.”

:) Dacă îți faci spune-mi, că mă reabonez. Oricum vroiam să dau o tură pe acolo, pentru mine e cable-tv.

Ultima dată cînd mi–a trimis cineva o legătură spre articolele lor, erau destul de sincron cu ce se scria pe aici. Am apreciat că au devenit mai activi, dar prognostichez că o să o lase moale că ia din orele de televizor.

Cu ONG-uri cam ai dreptate, mai ales cum ai pus problema.

Am lucrat cu ei. Și am auzit și poanta aia mișto cu noi nu facem profit, nu vrei să dai pe gratis? Și dacă n–am prieteni fotografi mă mai trezesc cu ONGiști la masa de alături. E adevărat că unii sînt pe stradă la 9 seara pe ploaie printre canale, dar și că e plin de don’șoare și don’șori care se grăbesc în trafic să ajungă pînă la 10 la birou ca să îi găsească francezu’ pe Skype, că la el programul de futut grija de aurolacii altora începe la 9 pe ălalant fus orar. Și după aia începe viață grea: Mița nu răspunde pe mess de cînd a văzut–o pupîndu–se pe Motoare cu ăla, americanii trimit scrisori de amenințare cu operele artiștilor români plagiate și săltate la ei pe servere, francezu’ vrea nu–ș–ce tabel pînă se întoarce de la masă, șamd.

Dar aș vrea să aud și povești fericite.

Pînă atunci am cu Food for Africa prin care americanii sponsorizează agricultorii locali. Armata cumpără mereu proaspăt, așteptînd războiul mondial în care toți oamenii o să meargă sub pămînt și silozurile cu mîncare nu vor fi afectate de radiații ci de mutanți sălbatici și zombi care papă creieri. Cum parlamentul nu dă bani pentru hîrciogeala asta, nu pot să stocheze la nesfîrșit. Așa că la anu’ o să dea totul afară după modelul manechinelor de modă și o să umple cu producția curentă. Ce te faci cu atîta marfă? Pînă și s–o arzi costă. O pui pe niște vapoare maaaari care stau la fel degeaba. Și dai drumul la vapoare spre Africa. Acolo e plin de albi care mor de grija săracilor africani. Ei iau mîncarea asta, mă rog, materia primă și o dau. Dar nu pot să o dea așa. Asta ar fi comunism. Ea trebuie să fie distribuită conform cu religia oficială autorizată: capitalismul. Este dată pe bani. Cum ei nu plătesc nimic pentru asta, li se pare neetic să dea marfa la un preț corect. Așa că dau cu reducere, își retrag comisioanele, salariile lor, salariile amantelor, salariile beizadelelor, salariile copiilor de politicieni și ambasadori aflați în stagiatură (copchii, nu ăi bătrînii) și din ce rămîne construim poduri ca să aibă pe unde să treacă armatele rebelilor cu tot armamentul occidental. Cică pentru ajutorul fermierilor săraci. Care fermieri, pînă la schema asta, o duceau bine. Dar cînd tot grîul de pe piață este la 10c kilu’ e greu să vinzi agricultură bio la flămînzi cu 1$ kilu. Deci și agriculturii își fac rost de cănuțe de cositor și trec la coada săracilor. Cam atît despre caritatea corporatiștilor vis–a–vis de dezastrele din lumea a 3a.

Cred că eu mă refer la “Am văzut și ONGuri care se ocupă de comunitatea locală, dar alea nu prea iau donații in bani.”, deci greșesc pentru că aspectul financiar își pierde valoarea. Da, sunt.

Citeam într–un ziar local occidental cum o tanti s–a dus să le învețe pe brazilience să aibă grija de copii. Asta s–a făcut cu girul catolicilor. Ceea ce presupune că la următorul transport creștinesc de propagandă trimisă cu Air Vatican călugărițele s–au strîns ca să mai facă loc de o persoană. Cazare în parohie, cu albii. Păpica pe banii voluntarului, probabil cîțiva ani de prețul unei bucăți de somon afumat. Banii implicați aproape zero. Familie de englezi, medici generaliști, plecați în safari, reveniți să își facă un cabinet în cîmp: cheltuieli aproape zero, dacă nu adaugi costul de oportunitate ca să lase bunătate de cabinet de generalist în East Anglia. Transportul a fost mai scumpicel că au trebuit să care ceva fierătănii. După standardele românești chiar probabil sînt material de proces la două zile. Și la cinci zile caz de reportaj major cu poză ete atîta despre unde a ajuns sănătatea. Pe de altă parte, tipii pot arăta cu martori că salvează vieți prin simpla prezență a personalului medical sau prin impunerea unor reguli minime de igienă. Ceea ce o să constate și românii cînd, după 15 ani fără medic în județ o să vină doctor Habib. Deja a făcut–o unul care i–a învățat pe cercopiteci că salvarea vine mai repede dacă e vopsită în roșu. Nimeni nu a observat că diferența e de marcă între Dacia Break de fabricație 1985 și ambulanța luată pe valută unde se poate băga, de exemplu, un stativ pentru perfuzie. Fă experimentul: fă roșii dosurile pozelor pe care le vinzi și o să vadă lumea că fotografia de pe față e mai bună, considerabil mai bună decît una cu spate alb–gălbui cu filigran Fuji.

Mai sunt unele aspecte. Sunt oameni care au nevoie de ajutor, ajutor pe care îl caută. Dar unii dintre ei nu vor veni la mine la ușă să-mi ceară o tocăniță iar eu nu voi ști unde să-i găsesc. Totuși nu știu dacă compensează.

Adică pe tine nu te interesează. Dar, cumva, miraculos bineînțeles, ei ar trebui să găsească drumul la ușa ta. Oare nu ar fi mai bine să se ocupe altul de aspectul ăsta? Poți să îi găsești. Sînt peste tot. Din păcate. Miracolul vieții bune nu e valabil decît pentru unii. Dar, pe de altă parte, sînt de acord că e foarte neplăcută interacția cu un om disperat. Care se agață să nu se scufunde. Reflexul de a merge spre gura de aer este atît de puternic încît poate să te dea și pe tine la fund. Aș zice că tocmai ăsta e semnul situației nasoale: disperarea asta de a se agăța de orice bețișor, orice deget. Și ironia revenirii în lumea boemă, unde medicul rezident are mașină la 300€ salariu lunar și chirie de 350€ care tocmai și–a schimbat mașina. În lumea boemă poți să dai peste o artistă care fumează țigări parfumate cu care tămîiază hăinuțe pufoase de marcă. Fular angora pentru a o proteja de frigiditatea unei lumi puse pe căpătuială, care nu înțelege dificultățile tînărului artist care nu își poate comanda vizichi la 100 în fiecare seară la bodega de bon ton. Sau corporatistul visceral, cu pantofi, sacou, pantaloni, cămașă și pantofi conformi cu uniforma uzinei —ah! unde sînt vremurile cînd salopeta se dădea de la întreprindere? — care se va compara tot timpul cu bugetul unuia măcar două trepte peste nasul lui. Îți dai seama cum e să fii singur în trei camere mobilate modern, Ikea, și să fie rata la bancă atît de mare că să nu mai ai bani de o curvă să–ți țină companie? Bine, dacă ar fi avut bani să ia casa cu banu’ jos tot ar fi făcut credit să–și ia 50% de duplex în Pipera cu vedere spre tomberoanele vecinului și acces la aeroport, pe care îl folosește la fiecare 2 ani cînd îi dă șefu’ voie să–și ia concediu.

Despre Amnesty nu știu nimic personal. Cu MMV am lucrat (cu voluntarii lor), mi s-au părut amuzanți, ipocriți dar foarte neserioși.

UNICEF e groaznic. Un căcat. Bogdan Panait al ONG-urilor (:)). Sunt putrezi, corupți și intern problema se pune într-un mod dezgustător. A fost primul ONG la care m-am dus și unicul la care am renunțat în mai puțin de o lună. Recunosc, am avut noroc să-mi deschidă ochii o situație puțin neobișnuită. Acum sunt în corporație, dar o fac pentru bani. Acolo vroiam să fiu voluntar. Totuși din multe puncte de vedere, diferențele sunt mici. Îmi pare rău de numărul foarte mare de voluntari pe care îl înghit, dar în fine, asta e cu totul altă discuție.

Diferențele sînt colosale. Pentru tine vreau să zic. Faci același lucru, pentru niște acționari la fel de puși pe căpătuială, dar măcar ești plătit pentru muncă. Afacerea Unicef este atît de mișto că de la o vreme toate corporațiile se bat să treacă pe sistem. Cică e temporar. Cică înainte de temporar să fie intern. Cică să fie selectat intern ajută dacă face practică sau voluntariat pentru ei. Oho! Preferăm să–i zicem bursă și nu salariu pentru că nu se impozează la fel și pentru că doar nu o să raportezi o bursă la salariul minim pe economie!

“Unii ar spune că sînt extremist? Cred că sînt o majoritate și trec de un simplu unii.”

Raportat la ce? La noțiunea lor aberantă de centru și echilibru, un echilibru dezgustător și sec?

Nu e aberantă. E logică. E tot ce zice partidul și fratele mai mare. Bucureștiul era centrul României. Apoi cică s–au ridicat mai multe centre. Mai multe centre universitare. Mai multe centre industriale. Fiecare centru în felul lui. Și oamenii au început să fie preocupați ce care e mai centru între centrele lor. Pe de altă parte cică de la colțul vestic al României pînă la colțul vestic al Ioropii e cam aceeași distanță ca de la colțul estic al României pînă la colțul estic al Ioropii. Și România e în Europa de Est. Pardon? Cică timpul universal începe nu de la Londra ci de la Grinici. Ok. Dar pe cînd se inventau meridianele fiecare putere colonială avea unul și tot așa pe lîngă capitală. Dacă România ar fi fost altceva decît o adunătură de opinci gata să servească prost orice boier oricît de bun probabil meridianul zero pentru Academia Română trecea pe la Măgurele. N–a fost să fie. Dar cam așa cu centru.

“Lumina se învața cu lampa pe birou pe înserat” :). Cum? Te întreb sincer și dornic să știu. Dacă vrei să-mi răspunzi dar nu vrei aici îmi poți trimite mail sau pe shorttext.com.

Ok.

“Donează–ne pînă ești atît de liber că te urci pe o clădire înaltă și începi să zbori.” Tu realizezi câtă tărie de caracter, cât de tare trebuie să te separi de tot și să uiți tot, cât de deschis trebuie să fii ca să faci asta efectiv? Eu recunosc, nu pot acum și nu știu dacă voi putea vreodată.

Da. Ce păcat că a sucombat la al 14lea cer Maharishi! Meditația transcedentală chiar dovedea științific asta, deși nu are nici un caz documentat. Poate de asta Aurora Liiceanu a rămas frigidă și nu din cauza performanțelor lu’ bărba–su.

“Prea generic. Material de predică.”. M-au format să înțeleg, să predic și să pot explica oarecum. Pot scoate multe ipoteze argumentate chiar bine care să explice comportamentul vânzătoarei din colț în ziua X (având câteva date despre ea), dar în ziua X când îmi aruncă pâinea pe care o plătesc nu știu exact cum să reacționez și ce ar trebui să fac. Asta e.

Cu logica curentă orice idiot poate demonstra orice. Morala: mulți fac minuni. Ce–i propun și lui Radu Drăgan să treacă să se facă clarvăzător de aure și cititor de corpi astrali. Important este să fii crezut. Acum, că și Ghiță consumatorul de lapte fermentat marca Danone crede, asta se cheamă efect secundar. Altfel tu vinzi ceva. Și ipotezele tale nu sînt vîndute lui Ufo de la Bad or Good. Ele sînt vîndute unui CaKon. Dacă ei cred, vor pune banii în direcția aia. Ar fi mers oricum. Dar contabilii din conducere sînt prea temători pentru scaunele lor ca să riște să meargă pe impuls. De asta nu mi se pare ridicol cînd mai apare că directorul nu știu care face investițiile cu clarvăzători. Cam aceeași vrăjală.

Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: