Golăneli cu persoane respectabile

Am tot rasfoit blogul acesta (la recomandarea unui prieten) in speranta de a gasi ceva util.

Mi se pare fascinantă și grețoasă în același timp intervenția. Util în ce sens? În sensul unei șurubelnițe cînd ai nevoie să desfaci niște șuruburi? Un sandviș cînd ți–e foame? Imbecilitatea genericului sforăitor. Poți să tipărești textul pe o hîrtie. Dacă ai nimerit textura hîrtiei vei avea minute în șir de plăcere după o defecare dificilă. Ce căutai? Ce–ți oferea prietenul? Ar trebui să scot Jung din bibliotecă să aflu despre dragostea neîmpărtășită?

Din pacate, pierdere de timp.

Poate nu ai înțeles ce vroia prietenul să zică. Poate nu ai înțeles ce scrie aici. E rea pierderea de timp? Ar trebui să plîng? Băiatul ăla din liceu care nu te–a lăsat să te culci cu el ar fi tot pierdere de timp? Sau experiență? Prilej de un sonet ca Shakespeare? Sau oftică vulgară că i–ai dat cu flit curvei liceului cînd a fost ocazia? Ar trebui cumva să te compensez pentru sfaturile incompetente ale unui prieten care nu știu ce a vrut de la tine?

In afara de a nega totul in jur nu am gasit nimic.

Înseamnă că ai citit doar cîteva pagini. E mult text. Și televizorul zumzăie în fundal. Vizionare plăcută.

Pacat.

De ce? Era o nevoie pe care Criticul Foto trebuia să o satisfacă? Sau era doar o lacrimă după laptele vărsat?

De aceea fotografia romaneasca este acolo unde este.

Aha! Dacă îmi cer scuze ajută?

Tu realizezi IMBECILITATEA asocierilor? Scuipi afirmații fără legătură precisă pentru un ceva pe care nu ești capabil să îl formulezi. Ce cauți? Cauți de ce talentul inimaginabil al unei nații de mojici se scurge ca energiile vitale ale unui fecior vizitat de un Scubus? Sau era Incubus? Mai contează? Google e prietenul tău dacă nu înțelegi din cuvinte. Știu că e agasant, dar era o vreme cînd trebuia să scrii pe un carnețel tot ce nu înțelegeai și să de duci în orele de program la bibliotecă să cauți definiții. Și după aia să–ți dai cu pumnii în cap că ai uitat în ce context era folosit cuvîntul ăla pentru că nu notasei volumul și pagina.

Iar dacă mergi pînă acolo încît să susții că ar fi cumva, mistic, înlănțuite propozițiile tale: surpriză! Negarea acelui tot din jur este esența filosofiei și a artei. De unde idioții trag concluzii: CF susține că el ar fi esența filosofie și a artei.

Pentru ca exista astfel de autointitulati “critici”.

Fumată. Critica, asemeni politicii, este bună și, implicit, competentă dacă ne gîdilă la ouă, anus, clitoris, fiecare unde–și ține plăcerea. Dincolo de asta este incompetentă, rău–voitoare, bla bla bla. Veche problema. Și repetitivă. Ceea ce implică necesitatea unei doze de prostie sau curaj pentru a–ți asuma rolul de interlocutor pentru fiecare cu cîte o suferință. Cum mai mulți au stabilit deja că e lipsă de curaj să nu te expui ca boul ca să aibă prostimea în cine să arunce cu roșii stricate, aș concluziona că e vorba de multă prostie.

Vine și întrebarea: ce e cu scuipatul ăsta de termeni asumați cu valoare de dat în jos elegant (după mintea țopîrlanului) interlocutorul? Autointitulați? Și artiștii și criticii erau autointitulați de milenii. La fel și politicienii, inginerii și toate ocupațiile la care mintea ta proastă se poate gîndi. De unde nevoia de certificat? Să public certificatul? Să dau publicității ca Obama certificatul de naștere? Să–l pun și pe Bayazid să o facă? Pentru ce? Pentru liniștea unor pigmei?

Putini sunt aceea care doresc sa impartaseasca altora experientele lor.

Se pare că îți lipsește un site gen Strobist. Simplu. Util. Scrie boului: pentru a fi un adevărat discipol ia–ți un fulger Vivitar XXX ediția a 2a. Clar. Index făcut și structurat. Eventual o mică comunitate de preoții ai acumulatorilor care să întrețină un forum și să direcționeze energiile. Sau era nevoie de un jurnal intim: ultimele copulări cu aparatul foto în mînă?

Cei mai multi sunt atoatestiutori, ca in cazul de fata.

Mulțumesc. Te jenează limitările tale?

Romanul se pricepe la fotbal, politica, fotografie, filatelie si la multe altele.

Și fiecare cu probleme de dinamică se oftică pe ceva și pune acel ceva ca pe o mărgea nouă pe firul problemelor.

A fost o imesa pierdere de timp.

Frumos. Clasa a 6a. Repetiția pentru a sublinia o idee.

Ala nu e bun, alalalt e pupincurist, ala are scule bune, celalalt are pe ma-sa in juriu.

Zeii zilei. Pe care nimeni nu îi contrează. Cică se știe că nu ar fi deosebiți, dar abia de mai apar unul–doi care să pună ceva pe tapet. Restul, doar cînd sînt probleme la împărțeala prăzii.

Chiar nimeni nu poate?

Se pare că nu.

Chiar nimeni nu e bun?

Nici un român. S–a pornit cu niște maghiari cu tangențe cu Principatele Unite. S–a continuat cu niște evrei de cetățenie română și rude prin străinătate. Ici–colo mai apare cîte un germanic. Școala românească dă grade universitare cum scuipă malaxorul de la Loterie numere de cîte ori e băgat în priză. Rezultatele se apreciază doar în cadru restrîns. Apoi vin d–ăștia de teapa ta care să apere instalația.

Pardon, in afara de dumneavoastra care sunteti deasupra tuturor si le stiti pe toate.

Poate nu ai citit toate articolele. Dar hai să zicem că „românul nu se pricepe la citit” și că are atenție scăzută. Sau, oare, partea cu atotștiutorul este unidirecțională și un fin observator poate detecta frauda?

O idee constructiva, un sfat, aveti cumva la indemana?

Ce este aceea idee constructivă? Un pol, o masă bună și o bucă gata de ronțăit oferită spășit? Gigi Becali a făcut greșala asta. Uite, trece–mă susținător de Gigi. Poate am și carnet de membru pe undeva, printr–un sertar. Dar ziceam de Gigi. Gigi este miliardar ca mulți alții. Dar a vrut să ofere o interfață plăcută. Țăranul își va lăsa casa reconstruită pe banii lui, dar tot cu cine vrea el va vota. Muncitorul își va păstra slujba lucrînd la el, dar va fi un procuror atent cînd e vorba de evaziunile lui fiscale și nu de cele personale. Intelectualul va fi oripilat pînă la urticarie de cît de necioplit este, dar va lustrui treptele vilei cu genunchii sperînd să–i cumpere ultima invenție, ultimul tablou sau ce o mai avea de vînzare.

De ce mă puță eleganța? Ești un slab coerent cu impresii pe un blog. Zici și dregi. Dar ești un domn, scrii la plural. Îmi amintești de ridicolul birjarilor din Pygmalion. Ar fi drăguț, dar e așa uzată formula. De ce nu poți, țărane, să scrii direct ce te doare? De ce e nevoie de desuetul unor politețuri pe care oricum nu le înțelegi? Fiecare puțulică face poze la mîini. Cu cît mai ridate, cu cît mai diforme, cu cît mai jegoase cu atît mai bine! Cică e expresivitate. Nu știu nici măcar cum să taie cadrul să nu lase senzația aia sinistră de amputare. Dar acolo se produce un transfer. Tot ce fantazează el de pe urma urîțeniei acelea speră că îl va pătrunde de parcă ar fi un spiritist tocmai posedat de un spirit de primă mînă. Și din monstruos, prin atingerea pietrei filosofale — a camerei foto — el se transformă în artist virtuos. La fel și cu politețea asta de doi lei și pudoarea impusă altora.

Ceva pozitiv adica.

Cum ar fi o galerie online cu fotografiile mele și o biografie pe două pagini A4?

Sau bilete la următorul concert de rocheri pensionari și scaun cu rotile în față?

Altceva decat a demola tot ce inseamna fotografie in Romania?

Cum poți demola ceva ce nu există?

Ati tinut vreodata un aparat foto in mana?

O, dar vai! Am certificat semnat de tata: la 14 ani făceam practică cu Smena 8M al lui. Apoi, am muncit o vară întreagă cu Work and Travel pentru a–mi lua primul dSLR. După care mi–am dat seama că pot să fac fotografii mai bune decît oricare altul și am încetat să mai fac clic pentru că îmi lua prea mult din timpul necesar pentru a scrie aceste articole. Apropo, ați încercat să cumpărați prin legăturile oferite de mine ceva de la F64 prin programul de parteneriat? Sau lista mea de dorințe vă stă la dispoziție pe Amazon punct com. Pentru cunoscătorii fini am și legături către B & H și Adorama. Sînt mai scumpi, dar calitatea contează. O vrea puță să schimbe camera la 2 ani, dar sigur la momentul cumpărării negociază de parcă s–ar îngropa cu ea ca un despot chinez. Oare ultimul fotograf asociat Magnum a fost incinerat cu camera sau rude hapsîne i–au nesocotit dorința lăsată cu limbă de moarte pentru a se căca bani cu ajutorul laxativului oferit de ebay?

In caz ca ati tinut, v-a provocat acest lucru o satisfactie deosebita?

If, than, else. Calculatorist?

Eu cred ca nu va pricepeti la altceva decat la a pierde timpul cu 2-3 postari veninoase pe zi.

Sau mai multe. A fost o zi cu 7! Dar asta nu vei știi pentru că nu vei mai trece pe aici.

Iar acest lucru nu va face mai bun.

Mai bun în ce? În tîmplărie? În calea de a deveni un sfînt calvin?

Ceredeti-ma.

Doar așa, fără argumentație? Doar pe baza unui lanț de platitudini nu prea fericit alese?

Sunt convins ca am aproape de doua ori varsta dumneavoastra si am ceva mai multa experienta de viata.

Interesant. 15 x 2 = 30. Frumoasă vîrstă. Sigur, ai încercat multe trăiri: oftică, pizmă, invidie. Cum e? Pică părul sau se încărunțește?

Dar ce are experiența de viață cu toate astea? Dă puteri de a–tot–cunoscător? Permite mai mult parada cu învățăminte pe motiv că vîrsta senilității e mai aproape? Frica, nesiguranța pensiei face mintea mai alertă? Sau doar mă momești cu o excursie pe la casele de toleranță din București?

Mi-au trecut prim maini zeci de tineri care doreau sa invete fotografie, dar nu mi-am permis sa emit axiome. Am lasat fiecaruia dreptul de a decide cine ii place, cine lucreaza bine si cine nu.

Am cunoscut mulți homosexuali creativi. Dar și mulți doar libidinoși.

Sau poate ești doar un idiot cu o problemă de exprimare. Nu înțeleg, asta ar face deja ce? Inteligență și cultură prin vechime ca salariul la comuniști? Ia moșule și lecturează articolele despre șobolanii roșii. Toți incontinenții care au predat ceva, de la fotografie sau desen pînă la română sau matematică se bat pe burtă cu olimpicii lor. Unde sînt aceia? Zicea un ratat tremurînd o dată de ce a meditat el pe banii părinților pînă la Olimpiade și acum s–au căpătuit copiii la cele Americi. Pardon? Ce fac aceia pe care i–a format de suflet pe banii de mîncare ai părinților și cadouri la sărbătorile marcare în calendar? Nu știe imbecilul. Conțopiști. Supravechetori de tură la un supermarket. Programator cu telecomanda de canale la televizorul clientului. Înalte studii la Harvard ca să mînărească tabele în Excel la fel cu alți 10.000 de angajați ai unei bănci. Gunoaie tembele care se împăunează cu niște realizări care nu există și alea ale altora și nu au banii de cineva care să le schimbe nădragii plini de căcat. Unde–s rezultatele? Legea o face Dinu Lazăr și copiii de securist care au adus Brompton și Nikon pe piața românească. Cosmin Bumbuț, floarea Oașului, potențial mare inginer de mine închise devenit portretistul unui grup politic. Ce vrei să–mi scrii? Că o elevă de–a ta a învățat fotografia așa bine că acum nu mai ratează ciorba de burtă nici dacă o trezești la 2 noaptea?

Ieri, poate altă ieri, depinde de data publicării, țineam în mînă un apărățel din ăla de–i zice dSLR fără L, deci fără R și, implicit, fără S, dar, clar, cu d! O porcărie mai mică decît un telefon cu ecran mare, dar mult mai groasă și mai grea. Cu niște comenzi făcute în ciuda firii, dar să vezi că poate să focalizeze după contrast! Unul avea și, mare invenție! un obiectiv pliant. Și aveam, ca–n filme soro! succesiuni rapide de imagini. Vedeam serii întregi de bășiți patriarhi ai pozei obligatorii de liceu. Mari artiști care nu s–ar fi dat în lături să pozeze bagaboanta fără chiloți pe pietre, dincolo de plaja din stațiune, dacă aveau laborator acasă să nu cumva să își mai facă și altul labă la șoldurile celulitice ale nimfei încercănate. Care au dat aparatură bună pe care nu au înțeles–o niciodată pentru aparatură scumpă și complexă pentru care nu mai au destulă viață să o mai înțeleagă. Și Bumbuț o să ofteze: uite că numai de tehnică scrie. Gunoaie de plastic acoperite într–un staniol puțin rigidizat numit aliaj de magneziu care dă și nu ia suplețe și eleganță într–o croială simplă. Mă uitam prin obiectivul ăla mic și vedeam o geană de lumină. Dracu’ să vadă probleme cu porcăria aia. Un obiectiv Mamyia era uite atîta. Și se vede pe el cînd sînt zgîrieturi, ciuperci, praf, șamd. Orbeții după care bocești proasto nu văd diferența chiar dacă e în fața lor. Și dacă ar vedea–o la ce bun? Ei văd cîte picioare de porc o să cumpere duminică la piață proporțional cu cîți papagali o să cumpere de la tata lor obiective „luminoase” sîmbătă seara la lansare.

Am pe masă o carte căreia i–am pus semn cînd m–am conectat la Internet. Se cheamă Robert Doisneau. Sigur ai auzit. Dacă nu ai auzit o să audă Google pentru tine de la Wikipedia și o să se facă lumină. Volumul e scos la o editură de doi lei, de cărți poștale și reproduceri în culori mai saturate decît amintirea operelor: Taschen. Și așa, editura asta este peste păduchii ăia care făceau albumele de reproduceri în România. Ziceam de volum. Caută–l moșule. ISBN 978 3 8228 1612 7. E ‘eftin. Poate o să zici de solda de învățător. Dar sigur s–o găsi un copil minune din ăia pe care ți–ai pus tu mîinile să–și facă pomană pentru tine. Zornăie cănuța de tinichea pe forumuri și liste yahoo. Pozele reproduse aici sînt cam cît se milostivi Andrei Pandele să dea gratis pe net văzute pe ecranul meu. Stradă. Piață. Oameni. Lumina existentă. Film alb–negru. Raportat la asta, Pandele este copilul imbecil din flori al spălătoresei care își completa banii de masă cu vaginul. Ăsta e momentul în care viermele de Internet se fofilează că toată lumea știe că Pandele nu e bun _ezemplu_. Altul? Poate din puradeii cultivați de tine puță? Tomazatos? Poate vre–unul de la vreo tabără a lăutarilor de la 7 zile?

Inchei aici.

Mulțumesc. Nu aș fi realizat și aș fi continuat să citesc comentariile anterioare cu nonșalanță.

Sunt convins ca si daca apare acest comentariu va fi sters curand.

Așa. Bine. Tehnică didactică. Momește–l pe năpîrstoc să publice de frondă. Uite că funcționează. Am deja 5 persoane care mi–au scris că nu are sens să combat astfel de apariții. Dar tentația e mare.

Stiu.

Nu–mi spune! Lasă–mă să ghicesc! Lasă–mă puțintel! R… român? Așa–i că am brodit–o? Bizon din ăla de care îmi scria unul recent că se pricepe la toate și prin toate idiotul înțelegea fotbal, politică, fotografie și încă vreo două?

Nu da bine la blog.

Exact. Audiența mea va scade simtitor. Lumea va reveni pe Foto Magazin și Bad or Good. Vor arde ofrande vițeilor de aur ai fotografiei curente și vor implora clemență că au călcat strîmb și au citit din scrierile necredinciosului Critic. Și eu care tocmai mai adăugasem obiecte la lista de dorințe de pe Amazon. Cred că va trebui să pun osul la muncă și să nu mai insult și ponegresc Marile Personalități ale Fotografiei Românești de peste vremuri.

Mi-am irosit o parte din timp pentru a va pondera.

Mersi moșule! Mi–ai dat o lacrimă. Te pup pe portofel. Data viitoare o să scriu eseuri pentru oamenii cu bani și o să pun o cutia milei PayPal fix în mijloc sub firmă. Sper că a fost satisfăcătoare laba intelectuală! Mai poftiți pe la noi! Cel mai ieftin bordel, prețuri fără concurență. Curve obosite pe alese din toate domeniile fotografice românești. Prețuri de producător!

Daca am reusit, ma simt bine. Daca nu, merg mai departe.

Mergi. Mergi departe. Drumul cu cărămizi galbene tocmai a început. Și deja pare că se înserează. Du–te unde te iubește lumea!

Anunțuri
Etichetat ,

2 gânduri despre „Golăneli cu persoane respectabile

  1. vasile b spune:

    toti mergem mai departe! nu e nimeni in tara asta care dupa ce s-a impiedicat, s-a ridicat si a pornit inapoi.
    Tot inainte !

    si eu vreau sa invat fotografie! n-am reusit ,..poate n-am scule potrivite? poate tin pana de gasca invers? cerneala o fi proasta si se intinde ? sugativa nu-i buna? sa pun nsite praf de creta peste poza ? sau hartia suge prea tare? sa scriu cu suc de lamaie ?

    sau n-am gasit un profesor bun, indrumator cumsecade .

    ce noroc ca acum un an la protestele din bucuresti au fost un numar extrem de mare de fotografi, totul a fost bine documentat!
    a ramas vreun fotograf in memoria colectiva pt maretele productii de atunci ?
    o tempora ..

  2. Teo spune:

    Sunt multe chestii deranjante in sursa articolului, dar cea mai inepta este ideea ca vocea critica formeaza contextul si nu invers…

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: