Nu se face faimă din fotografie.
Textul este aproape același ca la făcutul de bani. Prea mulți, prea variați. Este extrem de greu să fii atît de bun încît să te remarci. Este și mai greu să fii atît de prost încît să te remarci.
Nu fiți fraieri! Fotografii faimoși publicului vînător de aparatură de astăzi sînt niște oarecari. Dacă ar fi făcut un obicei din a–și da pantalonii jos la transmisiile televizate în direct cu președintele ar fi avut și o șansă de intrat în cărțile de istorie. Nu e loc de faimă în fotografia de astăzi.
Carol Popp de Szathmary. A fost primul. Primul pe o piață. Primul într–o zonă care își dorea mult să pară că nu e nici o diferență fața de vecinii mai răsăriți. Și mai avea și avantajul de a fi stăpînul unei secțiuni dintr–un volum de magie neagră: chimie pe cînd se lucra cu substanțele și nu cu flacoane gata dozate, gata calibrate, numai bune să le verși în apă și apoi la chiuvetă pentru a purifica apele orășenești. Chiar dacă îl închideau și îi furau borcanele tot nu ajuta pentru că, dacă greșești proporțiile, rezultatul este nul. La Photoshop e simplu: tragi de bară. Și dacă e prea tare, faci „undo”. În chimie există undo, dar e mai complicat decît eșecul inițial. Apoi, că ai umbrit ochii miresei un pic prea mult se cheamă că ai făcut–o gînditoare. Acum 200 de ani pretențiile erau mai ridicate. Umbră peste ochii femeii însemna femeie de moravuri ușoare sau măcar cu un trecut dubios. Astăzi clientul vrea din tot sufletul să se recunoască în imagine, nu se împiedică el în detalii. Bine, dacă plătește ar vrea să simtă o diferență între pozele făcute de colegi cu mobilul și profesionistul cu camera mare. Dar rareori se obosește să mai și vrea să vadă diferența.
Așa că: nu se face faimă din fotografie. Dacă ați reușit, bravo. Dacă nu, nu vă faceți speranțe degeaba.
Criticul Foto 