Din fotografie nu se fac bani.
E de notat și reținut. Apoi, dacă se ivește ocazia, cu plăcere.
Asta pentru că este foarte multă lume care produce de calități foarte variate. Dar aici, e vorba de creație. De făcut poze la niște indivizi care stau în picioare, aici nu e nici o filosofie: aparatul știe și face totul. Adică tocmai zona de confort, aia cu imagini perisabile: albumul școlii, portofolii de actorași, nunți, tocmai astea sînt ușor de acoperit. Asta nu s–a întîmplat complet întîmplător. Este zona cu cel mai mare consum. Și inginerii companiilor de aparatură foto de orice fel au fost biciuiți tocmai pentru a face mașina să acopere aceste zone care nu necesită inteligență, cultură, șamd.
Rămîne zona cu adevărat creativă. Stocul este deja scufundat în ofertă din cea mai variată. Dacă aș face o carte de fotografie Așa nu, companiile de stoc vor fi mai mult decît bucuroase să își vîndă rebuturile. Și chiar dacă stocul ar dispărea peste noapte, se pare că ar însemna că a dispărut cam 1% din producția de imagine care se dorește vîndută și există deja online.
Mai mult, cu cît urcați pe scara valorică a contractelor cu atît vechii fotografi sînt mai hotărîți să vă rupă picioarele și să vă spargă aparatura dacă le intrați pe teritoriu. Așa că la ce bun?
Din fotografie nu se fac bani. Se pot face de supraviețuire. Ba chiar și de o excursie în Cuba pe banii voștrii și nu ai unei companii sponsor. Și dacă voi reușiți să faceți și mai mult, păstrați ideea mai la umbră, că sînt mulți care ar vrea o cotă.
Criticul Foto 