PM: Sensul fotografiei

Unealta lui Shakespeare a fost engleza elisabetană și nu pana de gîscă.

Cel mai probabil Fil Hunter scria asta. Dar nu știu sigur. Dacă știți mai bine, dați un semn în comentarii. Și niște referințe, vă rog.

Am citit numai prin intermediul Criticului Foto cred că mii de pagini despre ce cameră să alegi. Apoi, cei puțin mai avansați, despre camera care nu contează. Am citit despre ce obiective se potrivesc pentru ceva sau altceva. Doar la Criticul Foto am citit despre cel mai bun obiectiv este cel care îl ai deja. Poate și el a citit–o undeva. Mai rar citesc despre ce blițuri sau fleșuri ar fi mai bine să ai. Eu am găsit că un parasolar ieftin este acceptabil pentru lucrările personale. Că un parasolar tratat cu folie de aluminiu este și mai bun. Și că lumea te judecă după aparențe, deci dacă ai studio îți trebuie ceva care să arate profesional și nu _home made_. Am citit și interviurile cu un faimos fotograf autohton care trăiește din exploatarea la sînge a relațiilor pe plan local și care vede lumina ca pe ceva mistic. Este aproape ca un preot al unei noi secte: eu văd, tu nu vezi că nu ai fost inițiat. Dar contează toate astea?

Am candidat o dată pentru admitere pe un forum care pretinde că ar corecta problemele altui forum, ambele românești, și, în replică, îți pretind să dai un număr de poze cu explicații și membrii să te voteze. După aceea am văzut discuțiile. Și mi s–a luat o piatră de pe inimă cînd am fost înștiințat că dacă nu vin cu explicații amănunțite sau alte fotografii, mai de soi, mi–am ratat calificarea.

În fine, singurul loc unde pare să se discute sensul fotografiei este aici. Se discută și de formă. Se discută și de cauzalitate. Se discută și de potențialitate. Cred că se discută pur și simplu prea multe. Eu o să plec de la acest citat și voi încerca să mă limitez doar la sens. Și voi lăsa altor locuri să se discute despre formă.