Iluzia iluziei iluzionează pe mulți

RD dixit într–un articol foarte foarte bun:

Dar oricine s-a jucat cu fenomenul optic de proiecție a observat ca imaginea proiectata este cu capul in jos si de la stânga la dreapta (in oglinda). Aici este prima intervenție a omului, întoarcem imaginea pentru ca aceasta sa corespunda noțiunii noastre asupra realității pentru a ilustra într-o maniera familiara ceea ce noi vream sa arătam.

Cel mai probabil, la fel este imaginea și în cap. Dar imaginația este de ajuns de tare încît să facă cele două transformări: răsucirea pe verticală și apoi pe orizontală credibile. Mîna dreaptă este în cap pe stînga. Dar am impresia că este în dreapta pentru că pe partea aia simt cînd ating. La fel și cu cealaltă transformare. Mă duc în sus spre picioare, dar mușchii gîtului spun că e în jos. Deci, în jos. E interesant că, cu toate astea, majoritatea au probleme să înțeleagă reguli de politețe elementară.

Nu o sa ii vedeți pe cei de la știri punand imaginea cu capul in jos în numele obiectivității si inca nu cred ca am vazut un documentar filmat cu capul in jos pentru ca sa nu truncheze nici un pic realitate.

Ar fi derutant. Automatismul celor două transformări făcut continuu ani și ani nu poate să fie bătut de 20 de minute de documentar.

Toate acestea se întâmplă pentru ca noi nu suntem interesați de obiectivitate intr-un mod abstract, noi suntem interesati ca ceea ce vedem in fotografie sa fie similar cu ceea ce vedem in realitate, chiar daca trebuie sa intervenim un pic si sa intoarcem imaginea.

Cu alte cuvinte zici că ar fi o continuare logică să înfrumusețăm ceea ce vedem în ton cu moda zilei. Vrei o duduie uite cam ca Penelope (și nu Penelopi) Lopez să îți vîndă ceva și nu purceaua de Stela Popescu. Doar că e plin de tăntici grăsune, lipsite de orice talent, care adoră să se ducă la coafor și cred că alea 20 de minute în fața aragazului se trec de haute cuisine și nu de „băga–mi–aș, mîine mergem la șaorma!”. Așa că se vor identifica și poate vor trece peste barierele filozofice legate de grăsimea vegetală și vor înlocui pachetul alb de colesterol cu pachetul în culorile curcubeului Wiesana.

Suna glorios, acest principiu optic da numele obiectivului ca fiind obiectiv dar nu fiecare punct din realitate este repezentat pe proiectie, chiar daca obiectul se afla in fata obiectivului. Cele doua propoziții chiar dacă sunt asemănătoare sensul lor nu este comutativ. Acest lucru se datorează regulilor de perspectiva, aceste mici distorsiuni sunt atât de mari încât pana în secolul 15 e.n. nimeni nu putea desena corect o clădire Ca sa subliniez cât de important este acest lucru, geometria Euclidiana a apărut în secolul 3 I.e.n iar perspectiva Brunelleschi in secolul 15 e.n. Diferenta dintre geometrie si cea mai simpla geometrie care poate fi utilizata pentru a desena o clădire este de 18 secole .

Secolele au trecut. Și a apărut Acad și 3d Studio Max. Acum și Andrei Eftenie și Vlad Pandele pot să tragă linia dreaptă. Deșeurile produse de institutele de arhitectură din Ro nu pricep ce este aia o perspectivă. Și, sincer, prefer o discuție fantezistă despre Brahms, decît o prelegere cu impresie de cultă despre arhitectură. Pentru că 5 ani de labă plus niște ani de pictat vile de neam prost sau niște zeci de ani de făcut niște frumuseți ca metroul bucureștean sau blocurile alea pe bandă rulantă, ei bine, nu îl fac mai informat decît pe pensionara care vindea la chioșc țigări în anii ’90.

Problema liniilor de fuga din perspectiva care fac o clădire sa para în ”plonjare” este atât de mare în fotografie încât exista obiective specializate (tilt and shift) care prin bascularea elementului frontal permit “îndreptarea” linilor de fuga din perspectiva. Pentru ca fotografia sa semene cu ceea ce noi vedem, dar nu pot îndrepta efectele perspectivei le pot în cel mai bun caz ameliora.

Era un nene. Un neamț. Care făcea fotografie aeriană pe cînd românul credea cu tărie că de sburat, zboară doar păsările, îngerii, dracii și sufletele. Fizică niutoniană, fizică ainștainiană. Erau tari renascentiștii cu optica. Doar că vedeau doar niște cazuri particulare.

Dar exemplul dat de mine nu poate fi corectat sau ameliorat folosind un obiectiv pentru ca se bazează pe faptul ca proiecția este bidimensionala iar ceea ce se afla in fata lui este tridimensional, astfel vor exista distorsiuni foarte mari chiar și în condiții perfecte, pentru ca sistemele optice folosesc reguli care exclud sau distorsionează un obiect tridimensional pentru al aduce la o forma bidimensionala numita proiecție.

Bingo! Așa se duce realitatea în pizda mă–sii. Proiecții. E valabilă pentru Arnold în Conan, e valabilă pentru Victor Rebengiuc în Moromeții cu pălăria decalotată de un cameraman inteligent ca Dinu Lazăr, e valabilă pentru orice evaluezi „la rece”.

Fotografia este o anamorfoza a realității privita din punctul perspectival corect perspectival.

Frumos formulat.

Fotografia este considerata obiectiva pentru ca este un procedeu tehnic in care omul nu prea intervine: un pic la orientare, un pic la pespetiva, un pic la incadrare, un pic cand alegi intervalul fotogafiat peste tot câte un pic pentru a corela ceea ce vedem cu experiența noastră empirica.

Un pic la emulsia de pe peliculă. Sau la filtrele de pe senzor. Un pic la condițiile suboptime în care este transportată emulsia cu care este dată pelicula. Un pic la condițiile de laborator. Un pic la developare. Un pic la mărire. Un pic la Alegerea hîrtiei și a proprietăților sale. Și cîntecul de bețivani chiar așa zicea „cîte–un pic, pic, pic, cîte–un pic, pic, pic, pîîîîîîînă n–o mai rămînea nimic”.

Cel mai interesant exemplu este radiografia. Nu este o imagine “reala” pentru ca taiand feliuțe corpul nu vei obține acea imagine, ea fiind o reprezentare a densitatii tesutulurilor uman cu toate acestea este o imagine precisa a corpului uman, intr-un mod in care nimeni nu poate sa il vada. Este astfel cel mai interesant tip de abstract. Aici este cheia intelegerii fotografiei, cand te uiti la o radiografie o privesti ca pe o planse cu simboluri. Te astepti sa fie anumite repezentari pe care le interpretezi ca pe niste simboluri corelandule cu lucrurile pe care deja le stii.

La fel cu orice codare. Fotografia în infraroșu, ultraviolet. Senzor de căldură. Sau ce pana mea mai folosea Predator ca să vadă în Safari.

La fel și cu orice reprezentare. Poți să desenezi la scală un urs și un om, amîndoi pe labele din spate. Asta ar fi cît de cît o transpunere. Dar poți să o abstractizezi. Și să îi dai ursului X unități de înălțime, să zicem că o unitate egal 345,94mm și–l pui pe grafic, apoi îi faci lumînarea omului folosind aceiași scală cu cîte unități de înălțime vine el la înfruntare.

Ironia face că din bășina cu graficul toți trag concluzia că ursul e mare, dar nu și că te caci pe tine de frică dacă îl vezi lîngă tine și nici unul din voi nu este înconjurat cu bare groase de fier. Dacă nu te aștepți te caci pe tine și cu două rînduri de bare groase de fier între voi. Ceea ce nu l–a oprit pe un finanțist intitulat expert de fișa postului să îmi bălărească cu grafice cît de bine este să bagi bani în afacerea lor.

Aceasta este principiul simbolului, un simbol este o pictograma care ascunde un adevar inexistent in acel loc.

Hai să zicem informație. Adevăr e cam pompos și zice cam puține.

Harta este un abstract dar asta nu o face sa fie mai putin utila.

Poate să creeze sau să distrugă. Poate să dea informații despre faruri și să te ferească de pirații care aprind focuri pe faleză pentru a deruta. Poate să te ducă în locul bun și să extermini cîteva milioane de indivizi.

Daca nu a fost destulă lumina pentru a fotografia un eveniment, înseamnă ca acel eveniment nu a existat?

Nu. Înseamnă că nu ai avut Sony Nex. Ne–o zice și Dinu Caca Lazăr. Sony Nex vede mai bine decît un șobolan bătrîn cu ochelari în condiții de lumină slabă. Singura problemă este că ecranul îi e prea mic ca să poți citi jurnalul fără să mai încarci JPEGurile în calculator.

Daca: DA > Înseamnă ca fotografia este înregistrarea evenimentelor daca: Nu > înseamnă ca fotografia este doar scriere cu lumina precum spune și numele: Fotos=lumina iar intersecția fotografiei cu înregistrarea evenimentelor este strict întâmplatoare.

Foarte importantă observația asta. Cerneala pătează hainele. Asta nu duce logic la scrierea unui roman epocal. Ci multe multe altele: toc sau stilou, alfabet, ortografie, niște reguli elementare de compoziție, o structură a poveștii, experiența în sine. Cerneala este la fel de puțin relevantă ca și existența Albei ca Zăpada: poate ea să pape un măr și să tacă 10 ani? Poate este forma piramidală a sicriului făcut dintr–o sticlă conținînd un anumit izotop de uraniu.

Fotografia nu înregistrează un eveniment ci lumina reflectata, fotografia nu este părtinitoare este doar înregistrarea luminii nimic mai mult.

Fotografia abstractizată. Fotografia într–o formă pură imposibil de adus în realitate. Un înger care, în scriptă, este perfect halal. Altfel, vezi mai sus. Cîte un pic, pic, pic…

Fotografia este prezentata ca o fereastra a lumii in care aceasta a fost facuta, ne uitam la fotogafii vechi pentru a intelege ce se intampla atunci, ne uitam la fotografii din Africa pentru a intelege ce se intampla acolo. In realitate fotografia nu este diferita de text, in acest aspect putem compara scrisul de mana cu pictura iar dactilografierea cu fotografia. Faptul ca cititi ceea ce am scris cu litere de tipar nu face ca informatia sa fie mai obiectiva decat daca as scrie de mana. Exista insa tendinta sa vedem acest tip de scris ca fiind “oficial” prin asociere. Dar nu si mai real, caracterul fictional este dat doar de autor nu de modul mediu.

Corect. Ne uităm pentru că noi credem că am putea să înțelegem din atît. O pagină de text. O imagine pe aceiași pagină. Iluzie la pătrat. Este iluzia celui care a produs textul sau imaginea, multiplicată cu iluzia celui care citește. Și asta fără a lua în considerare probleme legate de diferențe culturale, așteptări, situație geopolitică, propaganda curentă din cele două locuri, năzuințele celor doi participanți. Care, întîmplător, pot să fie mai mulți. Și iluzia se multiplică. Din filmul livrat de Dr. Livingstone, trăit 20 de ani printre băștinași, editorul Her Majesty Magazine National Geographic își interpune propria iluzie. Poate ca între cei doi să mai fie un intermediar: reprezentantul coroanei din Africa Centrală. Poate să mai apară un intermediar: laborantul care a făcut developarea. Pe partea cealaltă avem dracii de copii care vor rupe pozele cu sfîrcuri la vedere pentru a–și face o labă onorabilă și complet irasială mai tîrziu. Poate să existe selecția poveștii de bază prezentate ostentativ pe copertă. Poate să fie tipograful sau chiar ucenicul tipografului care bagă strîmb hîrtia în tiparniță. Ulterior pot interveni experiențe care vor accelera transformarea acelei percepții în orice direcție posibilă.

Sharmul de marketing dispare cand inlocuim Momentul (termen triumfal) cu Interval (termen muncitoresc) .

Superbă constatare!

Deja ideea de obiectivitate dispare pentru ca noi vedem un număr mare de fotograme pe secunda, rareori obiectele sunt pete lunguiete care ne ies din capul vizual iar ideea de interval nu este asociat modului in care noi vedem. Sloganul kodak vom capura un interval scurt din vacanta ta, intervalele de aur, nu pierde intervalul, dar cel mai rau suna intervalul deciziv. Trebuie sa recunoastem ca suna al dracu de bine minciunile naive a lui Cartier Bresson.

Este și unul din gașca Nikon care a produs The Moment It Clicks.

Nu spun ca fotografia este facuta de un gnom care traieste in interiorul aparatului foto si care din cauza ca este glumet incearca sa ii induca in eroare pe oameni buni care au cumparat un aparat foto. Acest articol arata doar ca exista diferente intre lumina si realitatea inconjuratoare, care contine si alte lucruri decat lumina astfel fotografia prin natura ei nu poate imortaliza evenimente sau alte lucruri complexe din natura. Dar neintelegand cum functioneaza si care sunt limitele acestui mediu ajungem sa credem ca fotografia este magica.

Nu. Înlăuntrul aparatului este un chinez. Care are ca misiune inducerea unei nevoi de aducere a măreței nații americane în situația de a face copii mici și gălbejiți. Deocamdată, misiunea este un eșec, iar copiii americani sînt din ce în ce mai mari. Să te ții cînd vor da o altă misiune chinezuțului din aparat.

Anunțuri
Etichetat ,

Un gând despre „Iluzia iluziei iluzionează pe mulți

  1. Jakky ecs spune:

    Buna,

    “Cu alte cuvinte zici că ar fi o continuare logică să înfrumusețăm ceea ce vedem în ton cu moda zilei. “

    Nu, eu doar spun ca nu suntem interesati decat de o obiectivitate daca seamna cu cea ce vedem noi, obiectivitatea este empirica.

    “Pentru că 5 ani de labă plus niște ani de pictat vile de neam prost …“

    Din pacate perspectiva nu este predata calumea decat in rare cazuri.

    “Care făcea fotografie aeriană pe cînd românul credea cu tărie că de sburat, zboară doar păsările, …”

    Exista aparate foto care erau atasate de porumbei pentru a face fotografii aeriene inainte de aparitia avioanelor, superbe mecanisme. Oameni care sunt pasionati de aparate foto de ce sunt pasionati de Nikon VS Canon Vs ceva, astea fac acelas tip de aparat foto, exista atatea variatate cand vine vorba de modul in care poti obtine o imagine inca este ciudat ca majoriatea fotografilor se uita la aceste branduri.

    “Frumos formulat. “

    La un moment dat o sa fac un filmulet in care arat cea ce cuprinde un supernagula si toate punctele perspectivale care nu le prinde.

    “Și cîntecul de bețivani chiar așa zicea „cîte–un pic, pic, pic, “

    Foarte dragut spus.

    “Adevăr e cam pompos și zice cam puține. “

    Inteleg ce spui dar un simbol al unui simbol nu mai are caracter de simbol pentur ca nu este o simulare ci un simulacru. Exemplul cel mai bun este crucea care nu este un simbol al lui Isus este simulacrul acestuia, el este un simbol al crestinismului exact cum preotii catolici sunt un simbol pentru pedofilie. Nu trebuie sa fie ceva adevarat dar trebuie sa fie ceva factual. Este un teritoriu destul de “alunecos” pentru ca interlocutorul tau trebuie sa aiba o anumita pregatire pentru a intelege cea ce vreau sa spun. Adevar este clar un termen gresit dar este un termen care functioneaza. Impactul propozitiei este diminuat cand spun factual si incep sa explic pentru a compensa lipsa acelei pregatirii. Cam putin dar destul pentru a fi inteles.

    “Foarte importantă observația asta. Cerneala pătează hainele. Asta nu duce logic la scrierea unui roman epocal. “

    Romanul nu este format din pete de cerneala ci din cuvinte, cuvintele nu pateaza haine dar lumina le decoloreaza.

    “Este și unul din gașca Nikon care a produs The Moment It Clicks. “

    El e Nikonel cum scria pe tricou.

    “Înlăuntrul aparatului este un chinez..”

    La Mecul din Colentina lucra o tailandeza care trebuia sa ii intrebe pe clienti daca vor Happy Ending cu meniul lor. Nici o data o portie de inghetata nu a fost atat de ambigua.

    Mersi ca mi-ai citit articolul si ca ai facut si un raspus,

    Numai bine,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: