Se mai schimbă omu’!

Citesc cu placere blogul tau, dar uneori nu imi place atitudinea asta :”daca a muncit, a mai spalat din pacat”. Oricat ar da la pila si la ciocan un roman ca sa produca ceea ce altii reusesc doar schitand gesturi si lingand cururi interminabile de cursanti colegi si alti maestri mesteri boieri calfe mari, nu inseamna ca zeroul produs cu sudoarea fruntii nu este egal cu zeroul produs cu varful limbii. Peste ani nu va mai sti nimeni cati km a supt MM ca sa isi atinga gradul lui de popularitate din prezent asa cum nimeni nu isi va mai aminti cum DL si Feribaci au lins-o si dres-o – ceea ce va conta, pentru astia care tin minte un pic si au mai vazut de fapt ce inseamna fotografia va fi faptul ca zerourile celor mai sus mentionati vor avea semnul de egal intre ele – atat ca si produs – cursanti care pana la sfarsitul workshopului tot nu au ajuns la ultima fila din cartea tehnica a DSLR-ului luat cu buletinul in rate cat si ca produs al lor ca mari maestri fotografi. Si Pandele munceste mult – dar macar el are atata minte incat sa nu isi publice pozele ca mari capodopere ci prefera sa le dea exemplu atunci cand ne baga sub nas VR-ul sau 1.4-le sau ISO 1600-le.

Păi aș formula așa: peste ani o să se piardă. Cum dintre zeci de cărți de un penny cu iubire și vampiri, numai Bram Stoker a rămas, probabil istoria o să aleagă unul dintre toți ăștia. Sau poate nu o să aleagă nimic cum astăzi masele de cursanți nu au auzit de Iarovici și ceilalți.

Însemnările de aici sînt pentru cei de acum, care se confruntă cu dilema care e mai bun? Cîne bate pe cine? Batman sau Superman. Xmen sau DC Comics. 50mm f/1,4 sau 50mm f/1,8. Uzinele Dalles sau Uzinele Preoteasa. Și dacă muncește puțin, are o șansă să realizeze ceva, să îi pice fisa. E valabil și pentru cursanți și pentru educatori. Al doilea element ar fi grandoarea: dacă Duchamp ar fi crezut că o să fie un Michelangelo probabil ar fi eșuat lamentabil.

Pandele producea înainte poze de test pentru companiile importatoare și ocazionale explozii de puroi pe care unii le-ar cadra la vorbărie politică. Cam de pe vremea începuturilor CF (doar el a fost primul analizat mai în detaliu) s-a reorganizat. Nu se poate abține de la părerile de pensionar care a dus-o bine înainte. Și, evident, nu poate să-și limiteze ego-ul și să nu încerce cu ficare ocazie să scoată cămașa pe unde poate cînd ajunge într-o poziție jenantă. Dar a băgat la cap și începe să își ridice nivelul lui și al însemnărilor personale. Începe să asculte și să mai povestească despre ce a prins cînd era mai tînăr în zona fotografiei. Profitînd de poziția pe care o are mai publică cîte o scrisorică atîta vreme cît nu-i lezează acea poziție. Mă topesc cînd văd că omul ăsta își pune pozele pe net fără să adauge nici un scris peste. Pur și simplu nu are agiația hîrciogului ăla cretin de Dinu Lazăr care își marchează cu copyright Dinu Lazăr chiar și pozele făcute evident de altcineva. Sau mai rău, Alex Galmeanu (așa semnează, parcă se citea altfel) care merge pînă acolo încît să își pună marca peste lucrări care nu numai că nu-i aparțin, dar sînt și în afara copyright-ului.

Aici, am plecat de la presupunerea că Mihai Moiceanu este încă un producător de nulități și am ajuns să îmi pară rău de el și de situația jenantă în care s-a pus pentru o faimă trecătoare.

Etichetat ,

3 gânduri despre „Se mai schimbă omu’!

  1. ion spune:

    Ia sa vedem cum sustinem afirmatia urmatoare, ca as fi curios:

    „Dinu Lazăr care își marchează cu copyright Dinu Lazăr chiar și pozele făcute evident de altcineva. Sau mai rău, Alex Galmeanu (așa semnează, parcă se citea altfel) care merge pînă acolo încît să își pună marca peste lucrări care nu numai că nu-i aparțin, dar sînt și în afara copyright-ului.”

    Nu de alta, dar este o afirmatie grava si necesita dovezi concrete.

    Eu cred ca nu se sustine, dar hai sa vedem, ca pare interesant.

    • Cornel spune:

      Daca ai fi vizitat regulat site-urile/blogurile respectivilor nu ai mai fi avut nevoie de dovezi concrete.
      In alta ordine de idei, dupa ce aseara am pierdut putin timp la adunarea dinozaurilor fotografiei romanesti, nu cred ca sunt sanse de vindecare prea curand. Chiar m-am amuzat cum plangeau ei dupa AFR sau vechea cooperativa care le dadea ocazia sa calatoreasca prin toata tara fara a fi nevoiti dupa aceea sa-si vanda productia pentru a supravietui cum faceau burghejii aia prin Paris.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: