Cum să faci un porc mort de 51 de ani să danseze?

Vroiam să restructurez site-ul și să îii dau lui Bayazid să reunească articolele publicate în foileton, ca să nu mai aibă dileme redușii intelectual că scriu 36 de articole despre un singur dobitoc.

Dar, discutînd cu o amică medic, că doctori sînt mulți: au și diplomele să probeze, și aventurile ei cînd credea că a scăpat de români. Fericirea nu a fost de lungă durată pentru că au venit românii suplinitori în spitalul unde lucrează ea. Proști, incompetenți, dar cu o dorință să restructureze ei situația în bine: adică să le fie și altora la fel ca în România. Cum Europa a fost infestată de la organiele de administrare ale Uniunii și pînă la creșe și grădinițe, nu cred că mai e mult pînă vor ajunge și occidentalii să guste din traiul românilor de România.

Cît a fost înflorire economică, puțini putea să înțeleagă nevoia românilor de a fi preș pentru șefi și demoni pentru subalterni, iar tacticile cu stat degeaba peste program nu duceau mai departe de ridicat din sprîncene. Dar cu reducerile bugetare generalizate, copii șobolanilor roșii au un viitor de aur. În condițiile în care se reduce numărul de angajați în fiecare sector, tehnica de „eu stau 10 ore și sînt plătit pentru 7 și jumătate” nu va mai fi semn de incapacitate, va părea omul care poate face cît doi.

Ce au toate astea cu fotografia? Și fotografia se va schimba ca și viața de amploaiat. Acolo unde erau organizate comisii pentru selecția lucrărilor cu oameni calificați, politica șamponală de 2 în 1 va anula diurna specialistului și, după același model practicat deja cu succes în presă, se va face o comisie de cenzori: președinte – contabilul șef, membrii – doi amploaiați cu cameră foto scumpă acasă, consultant – unul care a făcut poze gratis la nunta fiicei contabilului șef și secretară – femeia de serviciu, că e studentă la drept la o particulară care se zbate să fie omologată ca să nu dea banii cursanților înapoi.

Și atunci referințele tembele ale CVurilor din grupul cu nume de croisant prost (7 zile) vor triumfa. Așa cum românii pot da medici care pot să ia pulsul cu un stetoscop stricat doar orientîndu-se după celelalte valori și starea generală a pacientului cotizant, la fel și comisia de amatori nu va înțelege cum se dau bursele ICR sau suplimentele prezidențiale la pensie (cavaleri ai periei republicane de WC).

Institutul Cultural Român, care, la Veneția, a găsit că trebuie să își mai adauge substantive în titulatură ca răposații turnători PNȚ, organizează evenimente care pe hîrtie par credibile. Referenta de specialitate cu casă în buricu’ tîrgului este competentă nu numai la numirea barcagiului național cît și la băgatul în buzunar al fondurilor pentru funcțiunile legale. Am dat o căutare după numele șoferului de amante cazate în ICR Veneția și am găsit că și copilul e calificat de evenimente culturale! Și țara cîștigă imagine. Doar ăstora nu trebuie să li se plătească și cazarea: fac și paza sediului, fac și organizare, toate incluse în preț.

Și cine se înșală aici? Idealiștii care cred că ar trebui să fie altfel.

Cît de diferit stăteau lucrurile în anii ’80? Occidentul era doar pe jumătate așa dulce dacă pe diurna în valută doar mîncai și beai. Trebuia și liubovnică după modelul sovietic, așa plăcut românilor. Cultura este doar o mască. Cultura răspunde unei nevoi și la români, doar că una diferită de a celorlalte nații: cum mascăm noi un bordel pe banii statului? Cultura! Românii oricum nu văd diferența între un Cosmin Bumbuț în ramă vintage, un Dinu Lazăr în ramă Nielsen și un HCB cu rama lui. Politicienii se asociază cu arta și se dezic de răpirea din serai sau alte peisagii religioase din dormitor și bucătărie. Șoferul este sătul de la curățat vărsătura de pe bancheta din spate a mașinii oficiale ca să se mai uite la artiști. Și are dreptate, doar sînt pe același nivel: prestatori de servicii pentru oricine are puterea la un moment dat. Ba chiar problema pornește de la artiștii inepți care umplu sălile ICR și care cred că natura temporară, sezonieră a angajamentului i-ar face cumva mai presus de șofer și referenta lui.

Citeam cu uimire povestea unui nomenclaturist cu puternice legături cu Securitatea – el fiind unul din paznicii lui Noica la Păltiniș pe perioada întîlnirilor cu studenții. În timp ce o armată de Zoe Petre blocau ascensiunea celor cu dosare nu de ajuns de periate, pe cînd o armată de Emil Constantinescu ghidau tinerii UTCiști pe calea unei cariere bine definite politic, ăsta era a doua oară la eșantionat croisante cu unt veritabil la Virgil Ierunca acasă. Artă în România proletară? De unde, cînd nici la Alimentara nu au băgat marfă de o săptămînă? Numai citind însemnările puiului de comunist, devenit leu după servicii aduse cui trebuie și nu Culturii, mă gîndesc la statutul tandemului Ierunca – Lovinescu. Oare chiar așa de persecutați au fost să ia masă cu fiecare securist în trecere? Poate croisantele democratizate cu untul libertății erau luate cu bănuții aduși de agent. Și poate dezbaterea culturală pe care și-o amintea fiecare participant era doar reluarea unei situații care avea loc în casa fiecărui român de fiecare dată cînd se spărgea o țeavă: luai instalatorul și-l puneai la masă. Asta, la români, se cheamă să omenești pe cineva. Cum știu deja, din comentarii, că sînt atît de mulți înapoiați poate comparația cu factorul poștal care aduce pensia la doi bătrîni pare mai ușor de asimilat. Doar că bătrînii erau simpatici doar cu mîna care îi hrănea, adică poștasul care putea să le complice intratul în posesia biștarilor. Cash! Altfel, erau canalia de rînd: notat cine vine la cine și cîte persoane să se pună la întreținere.

Învățămînt? Cultură?! Nu știu dacă au existat în Româia. Semnele sînt că cei confirmați anterior lui 1944 erau foarte ambițioși și educați în străinătățuri. Ce mi se pare tot mai clar este că cei care ar fi putut aduce ceva, cei care ar fi înțeles dincolo de un minim superficial, au fost îndepărtați. Practic în 1948 s-a produs decapitarea învățămîntului și culturii.

Și eu vroiam să fac porcul mort de 53 de ani, relativ la 2011, să danseze! Uau!

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: