Unde–i statuia lui Henri Cartier-Bresson în București?

Cred că am avut cel puțin 20 de volume în mînă pe tema fotografii secolului 20. Le voi ignora pur și simplu pe cele produse pe model american cu World Photography include un mexican, doi francezi și, restul pînă la 400, americani. Dar, în cazul celor serioase nu văd nici o referință la România. Dacă afirm deschis că îl apreciez pe HCB, stilul nihilisto–imbecil al românului generează o forță de opoziție. Asta dacă nu e așa idiot ca unii cititori și să estimeze că cel dat drept „cel bun” în articolul pe care au reușit ei să–l citească este acela.

HCB a fost în România. A fost și în Rusia și în China fix cînd Mao prelua puterea. Dar pentru români este relevantă România. Și a fost o șleahtă de pozari care să–i țină trena. Să–i țină trena și să miroasă vasul de WC în urma lui ca să poată da cu subsemnatul ce a mîncat HCB în seara precedentă. Acum, se pare că în afară de cei care au dat colțul între timp și cei ca Cosmin Bumbuț care se jucau cu puțulica printre blocuri pe vremea aia, au fost mulți care au fost atinși de bietul om. Nu ca talent sau ca înțelegere a procesului fotografic. Bineînțeles că nu. Românii ar fi inventat dagherotipia de la 1600 dacă ar fi știut că se vinde bine la Stambul. Cum nu știau asta s–au păstrat pe liniile tradiționale: trimis băieți tineri și femei.

De ce e relevant HCB pentru România? Pentru că în nici o colecție dintr–asta de secol 20 nu am găsit un fotograf român. Sau poze din România. Decît, alternativ, cele două poze ale lui HCB în trenul de noapte.

Nu exclud că pentru secolul 21 se pune Gicu, programator de frunte, să le facă la unii mai strînși cu cureaua bugetară un sait în schimbul treceri unei poze de–a lui Voicu (Bojan!) la catalog. Dar, totuși, istoria fotografiei românești? Încep să cred că au dreptate: nu a existat decît Dinu Lazăr. Care a ieșit așa vinețiu că s–a afumat cît era tînăr la lumînările din ședințele de spiritism chemînd spiritul primului fotojurnalist: Carol Popp de Szathmáry cu care a comunicat în pictograme egiptene scheme de iluminare la lumina zilei. Nu știu de Eterna, dar Fascinanta Românie e accesibilă.

Etichetat

Un gând despre „Unde–i statuia lui Henri Cartier-Bresson în București?

  1. Criticul Foto spune:

    Teo: jocuri de fum și oglinzi. Nu știu mai nimic. Important este să nu pici în capcana că vre–un Andrei Pleșu ar știi despre ce vorbește dincolo de cîrnații de pleșcoi. Dacă se întîmplă, faci ca Dorothy: zici de trei ori Jerry Saltz și pocnești din călcîie. Omul ăla e șofer de camion de formație.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: