Un articol bun, pe o temă rar tratată în Ro, dar cu o pată

Radu Drăgan are un articol excelent despre un aparat foto apărut de nicăieri și dispărut între timp.

Am mai scris pe aici de Cătă Răgălie, Dinu Caca Lazăr, Andrei Puță Pandele și alți lăutari ai fotografiei de doi lei. Au avut în labele slinoase aparatură mult mai variată decît puțoii cu bani ai lui 2010 și mai recent. Unde mucea de azi trece de la Canon 2x la Canon 3x cu diferență notabilă vizorul care acoperă nu 95% ci 96% și două funcții în software pe care nu le va folosi de la expirarea primelor trei săptămîni de la achiziție, jegurile astea au avut multe bijuterii pe mînă. Și, ca orice pirat romantic, ei au fost preocupați mai mult de cantitatea de aur care se poate obține în urma topirii, decît de frumusețea execuției.

Acum, cei cîțiva care au ținut în mînă aparatura mai scumpă, pot confirma că diferențele Kiev – Leica sînt mai mult legate de finețea mulajului cutiei. Pentru că Kiev egal Contax.

O singură problemă am:

Tradițional, aparatele foto se comercializează ca obiecte de lux in locații specifice sau in era digitala in magazine de componente periferice pentru calculatoare, doar ca acest aparat se vindea pe sub mana in talciocuri sau din geanta de comercianților rromi, ca fiind furate din Germania. Nu o sa combat stereotipul care sugerează ca rromii fura din Germania, pentru ca mai mult decât probabil chiar de acolo le-a venit marfa .

Rrom este, după unii, traducerea în scriere română a unui R mai tare pe care îl au în romale / țigănească. Cum dublu R în română nu există înclin să cred că cei care susțin această variantă sînt plini de căcat.

După alții este o preluare a ideii din alte surse și o folosire în nevoia de a–i distanța pe alții de ROM prescurtarea ISO de 3 litere a limbii și republicii.

În final, părerea mea, este că este o invenție cu originea în zona presei și o neînțelegere a lui Caragiale. Care a folosit dublu R în cu totul alt sens. Asta am mai scris–o: Caragiale este citat de tot mucea, dar doar o mică parte a populației îl poate înțelege. Ceea ce e valabil și pentru textele de Noul sau Vechiul Testament, șamd. Românul e născut poet! Sigur Alecsandri vroia să scrie de Adrian Păunescu?

Acum trecem la chestii mai complexe. Între cămătari și bancă există o singură diferență: organul care supervizează. Pentru primii există dijma preluată de Ministerul de Interne. Pentru ultimii există controlul superficial și dijma colectată de Banca Națională a României. De aici răsar și mici diferențe în imaginea pe care trebuie să o construiască. Banca are protecția legii și a contractelor. Cămătarul nu. Cămătarul trebuie să se impună. Banca este impusă. Știai că tranzacții peste o anumită valoare, trecerea graniței cu mai mult de nu știu cît sau păstrarea în casă a unor sume de peste duce la confiscarea tuturor valorilor care depășesc acele bareme? Atît oamenii, cît și întreprinderile sînt obligați să își dea banii băncilor. Din acest surplus abuziv de afacere, banca trece la un nivel superior și încearcă să își creeze imaginea de benevolentă.

Tu scrii acolo de comercianți. Toți comercianții sînt la fel. Dar pot aparține de diverse ghilde, cu diverse grade de protecție din partea statului și abuzate de alt gen de duri. Vezi exemplul mai simplu din paragraful anterior.

Comercianții țigani / romi este simultan aberant și abuziv. Nu există un criteriu rasial de a fi primit in ghilda învîrtitorilor de marfă de origine necunoscută. Unii îți vor spune că rușii sînt mult mai numeroși în biznisul ăsta. Ca și chinezuții. Îmi povestea cineva despre un hard disk cumpărat de pe ebay. O carcasă ca de hard disk. Singura problemă este că reține numai ultimele fișiere scrise. Ca și cum ar fi o rolă care se tot rescrie. Deschis, chiar asta și era. Un stick USB de mică capacitate și valoare. Prins cu două piulițe imense puse de balast. Stickul este convins să mintă că are o capacitate mai mare. Atîta vreme cît nu depășești capacitatea reală, nu ai probleme. Apoi, fișierele mai noi le șterg pe cele mai vechi producînd, ca o pagină de web, un text continuu.

Cît despre romii fură din Germania, stai să vezi românii. Și, dincolo de furtul direct, ăla recunoscut fără ezitare de orice prost, există și alte variante. Aproape toți românii pe care i–am cunoscut în Germania FURĂ. Cu nerușinare. Își scot acte pentru toată familia. Își tratează toată familia de tot ce se poate. Fentează amenzile de călătorit fără bilet în transportul în comun și amenzile de parcare și pentru mici delicte cu adrese fanteziste. Cei ajunși la o vîrstă se preocupă, în van de data asta, cum să își tragă anii de muncă din România în calculul pensiei germane. Orice face bani este valid la ei. Adunătură de bișnițari mai ordinari nu am cunoscut.

Anunțuri
Etichetat , ,

3 gânduri despre „Un articol bun, pe o temă rar tratată în Ro, dar cu o pată

  1. Adaug si eu cateva idei. Ultima serie probabil de astfel de aparate, are inscriptionat in locul SONY, o sigla „Olimpia”. Astfel de aparate apar destul de des pe Okazii, cu un pret de 50-120RON, mai totdeauna fiind precizat ca ar fi profesionale, de multe ori fiind inscrise la categoria Oly. De multe ori se adauga si nefolosit, uneori si cu o scuza intre paranteze „nu ma pricep, l-am primit cadou”, sau ceva similar. Vanzatorii provin aproape invariabil din orase obosite, gen zona crepusculara, am inventariat pana acuma cel mai des Abrud, Otelul Rosu (sic!) si Lupeni. Unii, mai cu initiative lamuritoare, incearca uneori interventii de genul : „bre, e jucarie de plastic, nu e profesional…”, interventie urmata prompt de o injuratura via Abrud. Tipic romanesc. Mai interesant ar fi de vazut cam ce poate sa faca, adica ceva imagini. Cei ce l-au probat sustin ca ar fi mai jos decat cele de unica folosinta. Si inca un amanunt – pentru a-i conferi si o oarece „greutate profesionala”, partea cea mai valoroasa a aparatului este reprezentata de o placa de plumb in interior, ce reprexinta cam 60-70% din greutatea aparatului. Mai mult ca sigur ca proiectantul s-a gandit ca o parte din tzeapa s-ar putea recupera prin transformarea aparatului in greutati pentru pescari.

  2. Alexandru Revnic spune:

    Salut.

    Am dat de articolul de mai sus, via Radu Dragan. Pot sa spun ca ti-ai (mai) castigat un fan!

    Numai bine si spor la scrisuri!

    Alex.

    • Criticul Foto spune:

      Îți recomand călduros să îți creezi un pseudonim. Poți să îl întrebi pe Radu ce plăcut este să te considere toți copiii de pușcăriaș că tu ai fi Criticul Foto. Apoi, cunoscuții cu imaginație redusă vor trage concluzii inteligente despre lucrările tale prin asociere.
      Altfel, mulțumesc de apreciere. Nu pot spune că nu îmi gîdilă egoul, dar scopul nu sînt fanii ci împrăștierea informației. Lasă–mă pe mine să scot castanele din foc, tu doar dă–le motive să se îndoiască de idolii lor cotidieni.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: