Motivul pentru care Florin Salam vrea sa plece definitiv in SUA

Cînd a fost vorba că Copilul de Aur a filmat in Centrul Istoric fara sa fie recunoscut, Vladimir C dixit:

Fotografia, sau mai bine spus fotografii și anexele lor.

Idioția este lipsa dezvoltării, de fapt un retard, doar că diferența față de retard este că la idioție individul ajunge să stagneze, retardul se folosește când individul este în urma nivelului la care se consideră că ar trebui să fie. Poate mai corect ar fi fost să spun retardați, dar nu mediocri, totuși trebuie să consideri un punct de referință în care mă așez.

În cazul ăsta de acord. Este un gest voluntar. Eu aleg să mă uit la televizor deși știu că nu–mi face bine. Fumez. Îmi face răcelile mai nașpa. Dar nu merg așa des pe munte.

Retardul îl văd pur medical. O limitare fizică. Din aceștia sînt puțini, foarte puțini. Iar de la începutul secolului 20 cred se practică eugenia generalizată. Deci este posibil să vedem tot mai puțini. Pentru că rămîn doar cei care au probleme nasoale la naștere sau vre–un accident nasol.

Ar trebui un vocabular. Dar româna nu are așa ceva. Citeam niște articole de Caragiale. Omul nu are ce face, trebuie să introducă termeni francezi. Sinonime. Profesoara de română este senină, de–a dreptul zîmbitoare cînd elevul scuipă: sabie, paloș, iatagan. E drept că toate sînt instrumente de tăiat cu o lungime de minim 30 de centimetri. Dar vaca aia proastă nu își dă seama că diferențele sînt majore. Și copilul pleacă acasă cu lecția învățată. Diferența este că Mihai Viteazu avea ghioagă.

“Mereu la persoana întîi este explicabil, mereu la persoana a doua și mai ales a treia este inacceptabil.”

Incredibil de sintetic și exact. Am să preiau asta, nu ai pus (C).

Orice scri, chiar dacă nu publici, are acel ©. Orice pozezi, chiar dacă nu developezi, are acel ©. Asta au învățat pînă și americanii. Că nu e nevoie să se scrie două pagini de text pentru a–ți asuma un singur paragraf. Ceea ce nu înseamnă că jurnaliști, avocați, am văzut chiar și un puță bleagă care se dă judecător, afișează pompos că el e tata textului. Și că trebuie să îi ceri lui voie. Să văd ce face cînd îi apar textele inepte. Cred că face o labă multiorgasmică.

Ceea ce nu înseamnă că ai vreo restricție să retransmiți pasaje de aici.

“Nu cred că avem artiștii care trăiesc din acea iluzie. Cred că tu confunzi. Avem niște hahalere la care a fost tata ceva.”

Dacă se numesc artiști, nu înseamnă că și sunt. Nu trăiesc din iluzia aia, trăiesc în ea, cum unii trăiesc în droguri nu din ele doar că drogurile sunt mai mișto.

Mda. Dar în afară de Thomas Ciulei și Piersic Jr. cam puțini să fi experimentat acest aspect. Ei sînt artiști de casă. Știi, ca fecioarele de pansion în epoca Victoriană. Deși, dintre ele au ieșit niște scriitoare mult mai tehnice și mai calificate decît a dat literatura română.

“Simplu: mărești distanța. Și contemporanul tău ajunge să facă ceva ce nu mai face nimeni. În alte părți nu se mai face că e fumat. Dar naționalistul zelos poate răsufla ușurat: mai știți unul care să facă asta?!?”

Nici măcar asta nu se întâmplă. Distanța se micșorează. Hai să ne asociem. Hai să facem labă în cerc. Etc.

Mda. M–a impresionat un articol de Caragiale. L–am găsit ca sursă definitivă Wikisource. Ceea ce nu înseamnă nimic. Să fie Caragiale? Să fie în stilul?

“Deloc. Nu se autoeducă pentru că efortul este colosal. Presupune reînțelegerea lumii. Nu se poate pentru mulți. Pentru mulți F64 este ca vînzătorul de cocaină. El vrea să fie artist. Își ia aparat. Acum ce mai face? Stă, stă, stă. Se aprinde un beculeț! Păi sînt artist.”

Textul meu e scris și cu puțin sarcasm. Evident că nu cred că ne nasc cu păreri și opinii, eu înclin spre paradigmele tabula rasa. Nu se autoeducă pentru că cere efort nu cred că ajung să conștientizeze că i-ar duce la reînțelegerea lumii. Autoeducatul nu e ceva plăcut pentru unii. Trebuie să citești, să te documentezi, să fii frustrat că nu înțelegi unele lucruri, ai citit degeaba pentru că îți lipseau unele referințe, mergi la referințe, citești, recitești etc. E mult mai ușor să te uiți la Talk-Show-uri sau la filme proaste cu răspunsuri și întrebări gata împachetate.

Mi–a zis mie o dată ceva: sarcasmul nu se transpune bine în text. De aia și categoria de rău. Să nu pară că i–aș aprecia cumva.

“Pentru că nimeni nu are interesul să își tulbure ciorba. ”

Cum? De ce? Căcat. Pe de o parte urlă că nu le place. Că pute. Că sistemul e de căcat. Că job-urile sunt de căcat. Că lumea e de căcat. Că sunt persecutați.

Pe de altă parte nu vor să tulbure nimic.

Pentru că eșecul este peste tot în jur. Nu ai cum să îl măsori. Toți din jurul tău sînt ratați. Dar pute a caca. Poți zice că nu miroase a bine. Și atunci scoți batista albă. Nu mai au voie să tragă după tine, nu? De aia am scris o mică serie despre pandelianism. Este o mică bijuterie. Te duci la toate. Papi tot ce iese în cale. Mai bagi și în poșetă și duci la femeie acasă. Îți dai cu părerea, cît te taie pe tine capul. Pleci acasă. Pe drum începi să te disociezi. Începi să îți formezi discursul de pe blog de peste o lună. Că nu era nimic dosebit. Dar dacă era? Opa! Te faci de căcat. Toată lumea vede și tu nu vezi! Hai să o întoarcem din condei. Era unul. Parcă. Nu mai știu cu ce. Nu știu cum îl cheamă. Dar sigur era promițător. Adică, nu era așa bun. Dar ar putea să fie bun. Dar are mult de lucrat. O spun eu pentru că eu sînt o importantă grămăjoară de căcat. Poți spune că sînt chiar o movilă.

Dar ăsta este semnul bun. E bine așa. Pentru că tremuriciul căcăcioșilor ăstora arată că pînă și ei știu că sînt pleavă.

Nu poți să fii sigur. Eu sînt foarte sigur de ce văd și cred acuma. Ei nu or să știe niciodată. De aia și sistemul de politețuri, limbi gratuite în fund șamd.

Și ca să facă ciorba mai tulbure apar și pilele și indivizii cu spate. Andrei Pandele ține de o anumită organizație. El nu ar fi intrat. A fost cîinele de ta–su care nu a avut scrupule. Acum vine Cosmin Bumbuț și nici nu s–a spălat bine de pămîntul dintre degetele de la picioare. Baia Mare, inginer de mine, ceva spectaculos. Și are nevoie de gașca ăstuia. Deci îi alocă spațiu. Îi ia pe bășit în plimbare. Poate, dacă vrea, îl ia și în balon.

Pe de altă parte, Vlad Eftenie e tot aia. Puradelul unor lipsiți de scrupule. L–au vrut grad universitar. L–au făcut. El se identifică. Iar identificarea e reciprocă. L–o fi demascat Eftenie pe Pandele într–o discuție despre premiile AAFR. Dar totul e uitat. A fost o confuzie. O eroare regretabilă. Acum au taraful organizat, repertoriu de fotografie stradală au, Orange să aibă timp să le aloce spațiul că ei cîntă.

Atunci să tacă în resemnare. Sunt de căcat. Asta e, mă resemnez. Eu m-am resemnat cândva, mai mult de niște noțiuni nu pot învăța chimie. Dar nu mă apuc să spun că chimia e de căcat sau că nu am învățat pentru că aveam erecție când mă uitam la profesoară și-mi pierdeam concentrarea.

Ei bine, nu cred că ești unicat. Elena Ceaușescu le–a dat clasă cîtorva generații de lingăi. Rămași de capul lor sînt puțin mai în urmă. Dar ea îi abuza.

Anunțuri
Etichetat ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: