Generali din Interne, la picioarele lui Vali Vijelie

Annealed Pride dixit:

Interesante articolele si comentariile generate de unul foarte simplu [articol].

Aparent simplu. Sau simplificat în formă. Dar altfel, foarte greu. De ce problema asta? Pentru că aparent nu există acei importanți. Devine greu pentru că cei care susțin că nu există sînt în minoritate. Devine și mai greu cînd constați că majoritatea care este convinsă că există NU are decît argumente. Exemple? Nici unul care să poată ridica puțin nasul. Și acelea venite după mult frecuș. Pardon. Este un comentator care vine cu exemple. Dar nici unul din ceilalți susținători ai credinței că există, nu îl susține pe acesta. Să fie un eretic?

Problema este foarte grea în cazul României. Nu pentru că ar fi greu să indexezi acele 20 de nume pe care le vehiculează masele cu frenezie, majoritatea dintre ei în domeniul scriiturii. Ci pentru că este un punct sensibil. Atît de sensibil încît se scoate artileria grea. Dacă citești pagina de pe facebook o să vezi că fiecare, după puterile și mintea sa, apelează la propagandă. Nu există răspunsul simplu: eu cred că sînt, dar nu pot să îți zic de nimeni. Noooo! Trebuie muie, pus la zid, dat cu capul de perete, aruncat cu o cărămidă după el, desfăcut la șliț sau pus poalele în cap și alte activități de paparudă atît de plăcute românilor de pe toate meridianele.

E la fel cu o întrebare de forma: te–ai spălat pe dinți? Răspunsul va fi monosilabic. Și se va trece mai departe. Pînă cînd pui problema în contextul igienei personale. Atunci să te ții! Pentru că rromânul este axiomatic curat și țiganul este nu. Ciudat. Dacă e axiomatic, de ce agitația? Nu am văzut nici un profesor de matematică să se oftice că îi explici de nevoia de a defini o linie cu un singur punct. Te va privi cu milă și îți va desena ceva mai mult decît evident.

Si vin eu acum si intreb: pai daca cam totul s-a facut asu e mort, cum sa mai faca dom’le omu’ ceva nou? Cred ca asta a fost situatia intotdeauna, ca ai senzatia ca totul a fost facut, si nu mai ai ce face. Nu mai ai ce face TU, asta nu zice nimic despre ceilalti. O fi pe undeva unu’ cu inspiratia cat restu’ tarii la un loc. Stiu ca e un ditamai cliseul, dar o vad ca o intrebare foarte prezenta, chiar daca nu toti o pun.

Și aici e foarte complicat. Și cu dus–întors. Dacă presupui că totul s–a făcut te duci la inactivitate, pasivitate, în final moarte. E adevărat că oamenii mănîncă carne de vacă de mii de ani. Precis din acea vacă, din care voi mînca eu această friptură, vor mînca și alții. Pe partea cealaltă, știi ce iese. Și acei alții vor face la fel. Ceea ce nu mă oprește să halesc cu poftă această friptură. Deși exemplul nu este nici pe departe atît de savuros dacă nu are erecții și lubrifianți.

Pe de altă parte chiat totul a fost făcut. Și nimic nu e original. Politică, arte vizuale, gîndire, filosofie. Ce vrei tu. Și totuși oamenii continuă să existe. Și să repete acele lucruri. Pentru că trăiesc.

Adică e fals și pentru tine și pentru el. Ia o duduie drăguță. Fă–i portretul. Acuarelă, fotografie digitală. Ce vrei tu. 20 de minute pauză. Repetă toate precis în același mod. Pauză. 20 de minute. Iar. De 42 de ori. Fără nani între. Pune toate lucrările în ordine cronologică pe un perete maaare. Și uitați–vă amîndoi. Sînt același lucru. Dar oare chiar sînt același lucru?

Dragut Mike, exprima chestii intr-un stil mult prea cunoscut si inghilimelat. Nu-i nimic sa zici de Mircea Bezergheanu ca e un fotograf complet. Dar “complet” ? Cum suna “Bravo ba Mirciulica… esti “complet” (haa-ha)”?

Pentru că nu știe altfel. Nu poate altfel. Atîta face sistemul educațional. 12 ani de limba română. Atîta au putut produce jegurile alea care se intitulează profesori și au pretenții la peșcheșuri și care se pretind autorități și chinuie elevii. Asta este ce au produs ei. Nu e vina lui că are problemele astea. E problema lor. Acum că vitele alea rumegă la pensie sau mutilează alți copii, Mike este dincolo de ei. Starea lui de acum este vina noastră, generală, a colectivității. Sigur se poate mai bine decît un Dinu Lazăr sau un Feri de la Dalles. Mai tîrziu, dacă tot refuză, va fi problema lui. Dar nu e cazul acum.

Deja esti prea abstract in exprimari. Logica? Pai am intalnit uoameni care gasesc incredibila relatia “daca A=B => ca si B=A”, sau care fac calcule elementare mai prost ca o maimuta (2+2*2=8).

Să știi că acea identitate, cînd treci dincolo de abstractizare este foarte greu de localizat. Este păstrăvul galben la fel cu păstrăvul roz? Dar după un sejur la cuptor vor fi la fel? Este relevantă diferența de culoare din punctul de vedere al celui care va hali peștele? Am cunoscut oameni care refuză alimente roșii. Ardei, roșii, gogoșari. De ce nu ar refuza și un păstrăv roz sau carnea roșie de vacă?

Ce mi se pare foarte nasol și un alt eșec al sistemului educațional este problema cu incluziunile. Dacă toți peștii trăiesc sub apă și macroul este un pește rezultă macroul trăiește sub apă. De multe ori oamenii sînt de acord și cu reciproca. Dacă omul face parte din vertebrate și omul apreciază o friptură de porc, dacă nu e vegetarian atunci toate vertebratele nevegetariene ar trebui să se dea în vînt după friptura de porc.

Deh, greu sa faci diferenta intre “a face lucrari bune, corecte” si “a aduce ceva nou”, o contributie care sa merite mentionata si peste sute de ani, ceva fara de care nu poti concepe evolutia fotografiei.

O! Dar Radu se mulțumește cu mult mai puțin. El vrea indivizi care să fie recunoscuți în context fotografic și în alte părți. Vezi intervenția lui GGL pe pagina lui RD. Într–un val de logică pe tipicul dacă profesoara de română primește mărțișorul înseamnă că sînt bun la română susține că România ar avea importanți, de exemplu Ungaria care are.

Vladimir are un proiect excelent. Sarcasm. Satiră. Ironie? Mai greu de pus în practică. Nu e tocmai de spus la predica de Crăciun. Dar bate la popou ce am văzut în arta contemporană la București. Iar Radu mai produce ceva. Numai eu mă rezum la gargară.

Cu tristețe anunț că Cristian Popescu nu a reușit să–mi hăcuiască paginile astea. Mai rămîne să mă umilească în public. Poate dacă se culcă cu maică–sa, să se plîngă că a fost influențat de mine.

Anunțuri
Etichetat ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: