Leo de la Strehaia. S-a iubit cu Jasmine, celebra dansatoare din buric

Morpheus a scris:

#Jakky ecs, nu m-am prins dacă democrația e bună sau rea. M-am săturat de teorie, aia cu zorii democrației, cu statul și ce e ăla, că e roman, atenian, spartan, chinezesc sau rahat. Sunt sătul de d-ăștia, începând cu Aristotel și terminând cu Liiceanu.

Clișeu. Dar știai că voi scrie asta.

Ce este democrația? Modelul grec antic? Modelul american? Modelul francez? O să rizi, dar cum rămîne cu modelul chinez?

Eu ziceam că furia tipilor gen CF, Drăgan, tu, este inutilă. Voi propuneți ceva ce seamănă a democrație participativă. Adică voi țipați și arătați mizeria unei societăți abjecte – asta de o tot construim noi de la cretinul ăla de Burebista încoace și vă așteptați ca dintre zdrențele care compun populația care călărește Carpații să se mai ridice naiba măcar câțiva și să facă dracu ceva.

Furie? Furia e oarbă. Nu poate să fie furie. Altfel ne–am rezuma toți la nivelul lui Cristian Popescu sau Marcel State.

Nu știu de RD, dar chiar nu țip. Dacă aș fi vrut să țip, cred că modul de manifestare ar fi fost acel trafic cu care își dau în cap adversarii pe forumuri. Dacă era de țipat publicam sub pseudonimul cu care sînt cunoscut de cei mai mulți. Aș fi trimis email pentru fiecare în parte. Și prima parte a ecranului ar fi clipit în reclamă. Foloseam relațiile din presă, care adoră controversele și paf! să vezi strigăt. Dar mi se pare mai relevant să fie ceva de găsit pentru cei care vor să caute mai mult.

Iar de ridicat, se ridică. Nu vorbesc de minte. Dar uite RD. Apoi, dacă te uiți mai în urmă un cititor a fost drăguț și a contribuit cu niște legături spre lucrări mai șlefuite decît ce iau eu la șuturi. Important este să performeze. Și să devina importanți. Cum? Idei. Atît. Șlefuirea tehnicii fotografice este nimic față de pictatul în ulei.

Dar știi cum e, într-o astfel de democrație, a zis-o un gagiu prin 595 î.Hr., Solon, ca să funcționeze treaba, ăia de nu participă la propășirea vieții cetății, din indiferență sau tembelism (astea ar fi chiar cuvintele lui) să fie futuți taică, dezbrăcați de orice onoruri și privilegii, să li se taie gazul și apa caldă.

Asta e extrema dreaptă. Și de asta geme țara. Mediocritatea tocmai de asta este impusă.

Deci, aplicăm o metodă specifică totalitarismului și canci democrație.

Nazismul a pornit destul de democratic. Democrația lor a căzut sub consecințele războiului. Acum, naziștii au ajuns la putere cu scopul de a porni războiul. Dar altfel, chiar putem să le legăm pe cele două drept cauză și efect? Oamenii erau mulțumiți. Toți care nu nimereau de partea cealaltă a fileului. Adică majoritatea. Și, ca și în Ro, parte din intelectualitate a tăiat–o.

Nu cred că ne naștem cu același creier. Unii au mai mulți neuroni ca alții. Abia după asta îți dau dreptate. Urmează felul în care înmulțești numărul de sinapse.

Asta e eugenie sadea. Unii sînt nativi mai buni. De exemplu copiii unui Becali sau Triță Făniță vor bate indivizi ca RD. Și ete sistem de caste. Mult mai permeabil decît în India, dar e mai greu să te decizi cum o să evolueze mai departe.

De o vreme sunt liber cugetător și am hotărât să nu îmi mai înmulțesc numărul de sinapse. E dăunător mațelor care încep să chiorăie ca naiba. Inclusiv sexului dăunează.

Ești conștient că astea sînt băbisme?

Dacă mă întrebi ce sistem prefer, aș vrea o societate cam cum era în vestul sălbatic pe la 1800. Vrei doctor? Plătește. Vrei carte? Plătește. Vrei șosele? Fă-ți, dacă nu, ciocul mic, mergi cu faetonul. Pe urmă, vrea statul impozit? Muie. Vrea statul taxă pe nu știu ce? Muie. Vrea statul fond de pensii? Muie. Vrei tu pensie de la stat? Muie. Vrea statul bani ca să facă armată? Muie. Și filozofia se rezumă la: mă înjură unul pe stradă pentru că e cocalar golan de-a lui Mazăre de la Constanța? Pac un glonț în scăfârlie.

Ooo! Comentariul acesta era o replică pentru altcineva deci nu m–aș fi bagat. Dar mi s–a părut teribil precis acest paragraf. Ceea ce mă face să ridic unele semne de întrebare asupra paragrafului anterior. Este acela figură de stil sau chiar crezi?

Cred că am prins ideea pe care o vrei ilustrată în paragraf. Dar, Doamne! e de–a dreptul Sandra Brown!

Drumul Oregonului este pavat cu oase. Europeni veniți dintr–o lume foarte densă care nu îi mai putea cuprinde. Care trecuseră măcar cîteva luni în așteptarea bărcii într–un port important al continentului. Care au trecut în condiții care nu sînt acceptabile nici pentru vite astăzi. Debarcați în lagăre pe motiv de carantină. Alte cîteva luni, poate chiar ani de disperare în jegul bidonvillurilor de pe coasta de est. Află că în vest se dă pămînt. Cît revendici atîta ți se dă. Cheltuiala cu transportul este a lor. Și pleacă. Drumul este greu pentru mine cu polar și ghete ușoare. Pentru ei, desculți e oarecum mai nasol. Și ajung. Undeva. Cam toți nu erau de specialitate. Nu erau pădurari. Nu erau vînători. Nu erau agricultori. Erau oameni. Ucenic de cizmar cu nevastă casnică.

Vrei medic? Medicul e Biblia. Și atît. Nici măcar baba care făcea medicină naturistă și magie albă de acasă nu mai era. Nici moașă nu mai era. Nimic. Alți oameni, la fel de izolați și timorați. La 10km locuia un fost băiat de prăvălie dat afară după ce a fost biciuit crunt pentru că a fost bănuit că fură și cu soția, o femeie găsită acolo cu care nu se înțelege că nu au limbă comună. Stau împreună pentru că altfel ar fi fost morți, fiecare singur.

Carte? Dar cine citea? Și ce carte? Că predicatorul i–a asigurat acum 3 ani cînd a trecut că numai diavolul are nevoie de carți, că sfințenia se transmite ca lepra, prin contact. Și ce să facă cu cititul? Să citească subtitrările pe DVDuri de import? Te cred că ți–a plăcut Mark Twain pentru copii. Dar e vorba de o viziune romantică. Pentru copii. A unei lumi avute. Aceștia aveau sclavi. Oamenii de care fantazezi tu erau dincolo mult. Dintre aceștia se recrutau sclavii albi. Foarte puțin valoroși pentru că mureau ca muștele, fiind mai slabi decît supraviețuitorii traficului cu carne vie.

Apropo, știi cum se transportau sclavii negrii? Ăia ai căror urmași aproape toți românii cu care am vorbit îi consideră inferiori și foarte proști? Erau luați cu japca din satele lor, cam cum făceau sfinții ridicătorii de biserici în România cînd era vremea să se mai muiască de un război glorios de neatîrnarea moșiei familiei. Erau prinși cu niște furci în jurul gîtului cîte doi. Erau puși în lanțuri grele la mîini și la picioare într–o coloană lungă. Scăparea era moartea. Locurile erau nediscriminate. O femeie putea să fie cuplată cu un bărbat mai mare și mai puternic și să fie tîrîtă tot acest drum. Pe lîngă bătăi, sadisme, violuri, ajungeau în port unde erau schimbați. Ce presupunea traversarea Oceanului? Erau stivuiți cum ai face cu niște manechine de polistiren. Culcați. Straturi, straturi sub punte. Dacă la drumul pe uscat se oboseau să îi scoată pe morți, la drumul pe mare nu își mai băteau capul. Evident că erau în lanțuri. Răni, infecții, stat în propriile dejecții. Mureau inclusiv prin înecare de la apa care se scurgea de pe punte printre scînduri. Deja nu mai înțelegeau nimic. Cei din jur probabil nu erau din aceiași țară. Altă limbă, alte obiceiuri, alte religii. Dar asta nu se poate întîmpla unui arian român, pentru că asta este pentru negrii, nu?

Șosele? În State? La 1800?!? La 1910 te căcai în ăia cîțiva kilometri. Schimbarea a fost o schimbare de doctrină militară. Transportul rapid al trupelor pe uscat. Și făcătorii de automobile și autocare au cîștigat pariul în contra trenului. Atît. Nimeni nu le–a vrut. Și chiar dacă le–ar fi cerut nu le–ar fi avut. Și nu au fost plătite cu banii contribuabilului de la țară, ci cu taxele pe importuri și exporturi, cu taxele pe corporații și marile companii. Plata generalizată a taxelor este și aceasta de dată mai recentă, mai precis al doilea război mondial.

Continuăm seria de aberații. Taxe muie? Domnul George Washington, mare patron de distilerii, a făcut lege de murători și a introdus legea Wiskeyului. A fost și o serie de confruntări armate, denumite războaie în manualul american de istorie. Rezultatul? Statul nu are monopol ca în Europa, dar statul își rezervă dreptul să omoare și să scoată de pe piață orice producător minor. D. Washington a murit cel mai mare și mai prosper patron de distilerii.

Fast forward peste restu. Înjurat. Împușcat? Sigur? Vezi tu, Statele erau controlate de mici baroneți locali care aveau putere de viață și de moarte asupra localnicilor mai puțin avuți, care nu își permiteau armată privată la nevoie. Dar, hai să zicem că nu erai tu cel ras ca un serviciu că te–ai exprimat cu fapte mari. Fratele lui Jimmy the Kidd, era în tîrg. El îl caută fără GPS pe cel care l–a lăsat fără un ochi pe faimosul pistolar rămas acasă să se oblojească. Frantele lui Jimmy nu știe cine a fost, are doar o descriere făcută de un om cu un singur ochi și beat mangă în loc de calmante. Tu corespunzi descrierii. Vei avea tu timpul să detectezi cocalarul ca să îl razi?

Dar hai să punem problema altfel.

În universul tău populat de o singură persoană tu ești împărat galactic. Tu știi deja cine merită să trăiască și cine nu. Mișto. Putere absolută. Pentru că nu există un altul, acolo, cu tine. Super! Doar că, individul de lîngă tine trăiește aceiași soartă. Singur cuc. Și Imperator Galacticus. Și tot așa, vreo 5 miliarde. Or fi mai puțini? Sper. De dragul argumentului vă găsiți precis voi doi pe poziții contrare într–o problemă de viață și de moarte: cine ia ultimul scaun liber în tramvaiul care tocmai a plecat din stație. Pare remiză. Fiecare vrea ca celălalt să moară. Dar scaunul rămîne unul singur. Sigur vrei să trăiești această realitate? Poate cîștigi cu acesta. Peste 10 minute vei avea o confruntare la fel de năprasnică cu un alt zeu al unui univers personal. Crezi că apuci seara?

Asta nu știu cum se cheamă, dar nu mă interesează. Dar știu că răspunde perfect ideii CF: “Cu același creier se nasc toți. Prin prisma experiențelor personale, unii îl folosesc mai mult decît alții. Atît.”

Anunțuri
Etichetat

Un gând despre „Leo de la Strehaia. S-a iubit cu Jasmine, celebra dansatoare din buric

  1. morpheus spune:

    Oh, nu cred în mai nimic din ce spun. Doar spun – de multe ori fără să gândesc, uitea așa, la prima idee; imi place când cineva argumentează, mă contrazice. Cred că toți ducem lipsa contraargumentelor, eu o resimt deseori. Și nu servite de orice bou.
    Pe urmă mai e ceva. Cred doar în mine și doar în 30% din timp. În restul de 70% am îndoieli.
    Știi cum fac eu cu fotografiile pe care le trag? Trebuie să cred în fiecare dintre ele. Dacă nu reușesc, le șterg imediat, indiferent cât de bune sunt sau ar putea fi, eu știu? Și așa ajung la o rată umilă de 1 din 100, 1 din 1000 sau 1 din 10000, știu eu? Poate sunt doar impresii. Iarăși am îndoieli.

    Dar asta mă face om. Poate mai om decât alții, poate mai om decât majoritatea. Sau poate iarăși sunt doar impresii. Și aceleași îndoieli.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: