Eu sînt viu. Voi sînteți morți!

Deunazi am citit un fascinant manifest pentru pensionari. Scris de un italian. Nu era direcționat spre România.

Și îmi reaminteam de manifest. Și de ce am scris legat de revoltele din ’68 din toată Europa mai puțin România, Georgia, Azerbaigian și alte țări relevante cultural prin numărul de mănăstiri.

Manifestul era foarte interesant de lecturat. Dar pentru România se potrivește ca nuca în perete. Scrie despre cei care au fost de–a lungul deceniilor ultimii rămași. Și care au luat poziție pînă prin anii ’90.

Scrie că acum, la pensie au mai mult timp. Dar mulți pensionari pe care îi știu continuă să controleze secții în spitale pînă se face plîngere la minister din partea lupilor tineri de 60 de ani. Profesori care rămîn consultanți. Șamd. Și restul care se duc la televizor ca să afle în timp real cu cîte fracțiuni de punct procentual va evolua pensia. Sînt atît de cretini că dacă le zice la televizor că o să crească ar da și petrecere. Și bine fac, pentru că dacă ar face calculul ar afla că e o șmecherie contabilă și se raportează la o perioadă cînd nivelul era foarte jos. Sau, invers, dacă cineva atentează la punctele lor procentuale sînt gata să–l linșeze fără să se mai intereseze dacă acela este cel vinovat au ba.

Scrie de cei care poate și–au petrecut viața ca profesori. Am văzut mai multe reuniuni din astea de peste ani și ani. Educatorii de școală și liceu sînt niște japițe cu colții piliți. Cînd s–a terminat salariul s–a terminat să mai predea și ei. Au timp. Dar în timpul ăla au mai uitat din ce predau. Nu s–au mai informat. Nu au aflat chestii noi. Dar sînt gata să mă informeze, dacă fac greșala să rămîn prea mult într–un loc, că politicianul nu știu care este corupt. Le zic, invariabil, toți sînt. Dau din cap înțelept. Da. Dar ăsta e mai rău ca ceilalți. Să moară Bibi! Pînă o să se ocupe presa de un altul. Și senilul ăsta o să uite totul de ăla de dinainte. Cică au educat olimpici. Meditații gratis pentru copii defavorizați? Meditații de susținere cu cei care riscă să nu poată trece baremele impuse de școală? Ei! Aș! Cică nu îi vizitează nimeni. Cică bătrînii sînt singuri. Dar nu că ar primi pe cineva în casă.

Mergînd serile aiurea pe străzile Bucureștiului găsesc bătrîni care dorm în stradă. Bătrîni cu sînge uscat pe figură pe care ambulanța Sfîntului Raed Arafat al Cretinilor din toată lumea i–a întrebat dacă s–au lovit, dacă îi doare și i–au lăsat în drum. În vestul ăla în care românii evazionează taxele și se pun toți să sugă la țița ajutoarelor sociale omul este luat, este spălat, examinat de un doctor și dacă e loc, are un pat la un centru de asistență. Nu o să mai fie. Milioane de români aleg să muncească la negru și patronii descoperă avantaje nebănuite din nedeclararea numărului real de angajați. În țările alea asistența socială e ceva normal. În România, că un burduhănos mediocru s–a pus să–și tragă comision achiziționînd ambulanțe pe banii statului îl face un om la care să te închini.

Și ciuma asta a românismului se ia de mic. Și nu se vede. Citeam într–o revistă articolul unei filozoafe românce de Bologna. A plecat la 15 ani la produs în Italia cu părinții care tot asta făceau de ceva vreme. Evident, ilegal. Și a terminat liceul în Italia. Și a făcut apoi Filosofia la Bologna. Și articolul ei din 2011 se chema Am cunoscut și români fericiți. Uimitor! Englezii nu au putut remarca ironia clișeului idiot. Dar ea știe mai bine. Articolul începe cu cînd trăiești într–o țară în care lucrările publice costă de 3 ori mai mult decît în oricare altă țară. Și nu era vorba de Italia. Am aruncat revista. Ptiu! Încă un loc împuțit de români și de provincialismul gîndirii la viteză mică. Citisem o carte despre lucrările publice americane. Cît a costat Pentagonul pe hîrtie cînd a fost licitat și la cît s–a finalizat fără finisaje și acareturi. Cît a costat un avion minune cînd s–a pus ștampila de aprobat pe proiectul de cercetare și cît trebuia să coste fiecare bucată finalizată. Apoi la cît a fost sugrumat proiectul de către deputățime și cît se estima prețul pe bucată după noile calcule. Apoi la cît a fost reaprobat proiectul ca fiind ca și gata și la cît se ridicau cheltuielile la 10 ani după cînd încă nu exista un prototip funcțional. Dar duduia știe. Doar a trăit în România.

Dar cum sună tot ce am scris? Sună ca lamentările următorului idiot. Am luat încă o dată lista blogurilor 100 cele mai populare ale WordPress.com în limba română. Elite. Ăia proști. Eu știu. Ce mai! Criticul Foto.

Deci, cred că m–ai convins Morpheus. E inutil demersul. Nici măcar nu am găsit în anii aceștia o formă de a mă deosebi. Scrie Dinu Lazăr greșit? Scrie Feri de la Dalles ilizibil? Am găsit că și despre Amintiri foto se scrie același lucru. Pînă la urmă, nici o diferență.

Scriam ca fiecare care știe ceva să le explice celor care nu știu. Gratis. Dar cu cîteva mici excepții, gen acel Fototutorial, ce găsesc sînt aceiași repetare tîmpă în 6 paragrafe a regulii treimilor, ilustrată generos cu poze nule din colecție proprie. Voi, ceilalți colcăiți ca viermii în conserva cu carne stricată. La slujbe care vă nemultumesc. Cu colegi care vă displac. Idioți cu ego gonflabil. Cum se numea biografia lui Philip K. Dick?

Eu sînt viu. Voi sînteți morți!

Etichetat

5 gânduri despre „Eu sînt viu. Voi sînteți morți!

  1. Annealed Pride spune:

    Ce-i drept, la o privire superficiala nu e nici o diferenta. Esti la fel. Un Lazar in plus.
    Idiot sa fii sa ai o slujba si sa te plangi toata ziua ca nu-ti place, dar sa iti gasesti alinare in ideea ca „macar imi aduce o paine acasa”. Nu incerc sa aruc cu piatra in cei care sunt in situatia asta si care nu prea mai au alte sanse, si, intr-adevar muncesc in niste locuri infecte pe un salariu si mai infect si cu toate astea „se descurca”. Oribila expresie cu radacini adanci. „Ce faci? Ma descurc!”
    Vreau sa invat. Caut. Gasesc exact ce spui si tu o repetare excesiva a catorva paragrafe. E bine? Nu stiu. Stiu doar ca ma nemultumeste si caut si in alta parte. Da-i dracu pe aia hexperti, citesc o carte!

    • Criticul Foto spune:

      Dar ce garanție ai că acea carte nu o să repete cele cîteva paragrafe de pe copertă?

    • Annealed Pride spune:

      Niciuna, la un mod absolut. Niciodata nu ai. Mai citesti, mai inveti ceva, chiar daca acel ceva e sa nu mai citesti despre subiectul proaspat terminat niciodata si ca e o pierdere de timp. Tot e bine.

    • Criticul Foto spune:

      Dar sînt și niște riscuri acolo. Prima informație despre ceva este foarte greu de îndepărtat oricît de ridicolă și eronată. Cu un cadru didactic ca C Asam ai o bună șansă să nu mai înțelegi în veci estetica.

  2. morpheus spune:

    Zambesc. Nu voiam să te conving… Poate să-ţi împrumut din scepticismul meu exagerat.
    Ce bălăreşti tu prin textele astea de aici nu este deloc inutil. Îmi întăreşti mie şi altora ca mine convingerea că nu voi putea fi înrolat niciodată.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: