Virtual, social, social virtual (2)

Este o supapă, un fel de debușeu sau hai să îi spunem un strigăt disperat al unor generații incapabile să își găsească un drum și este o explicație destul de simplă pentru explozia fenomenului numit fotografie.

Așa că de ce să nu îi ajutăm? Începutul e greu. Unii se vor lupta pentru a menține ceea ce interpretează ei a fi fără schimbare, deși și lumea lor constantă este destul de neconstantă. Sînt pentru respectarea dorințelor: dacă nu vrea și nu vrea – fie! Dar între ei sînt unii gata să își lase ceea ce fac și să meargă spre altceva. Doar că nu mai știu să existe acel altceva.

Unii dintre fotografi sunt depășiți. Pur și simplu depășiți. Nu au putut trece pragul noii ere, nu s-au adaptat la noile unelte. Au petrecut ceva ani în era filmului. Aproape că empatizau cu aparatul pentru că din el scoteau ceva palpabil, filmul. Îl puteau mânui, mirosi, manipula, după developare vedeau fără niciun instrument fotograma, chiar dacă era un negativ. Vezi nostalgicii…

Nu există unelte noi recent!

  • Markerul permanent este o pensulă cu rezervor de vopsea.
  • Acrilul este o vopsea cu niște proprietăți mai speciale, dar ca funcțiune nu este cu nimic diferită de pigmentul pe bază de gălbenuș de ou.
  • Aparatul foto digital este o cutie care încearcă să mimeze aparatul foto original. Care la rîndul lui încerca să mimeze un alt aparat folosit de pictori la reproduceri. Ce aducea nou aparatul foto convențional era memoria. Ce aduce nou aparatul digital este suprafața refolosibilă. Dacă vrei este inversul scutecelor care înainte se refoloseau, acum sînt de unică folosință.
  • Photoshop în sensul de prelucrare RAW este o alegere scumpă și nefericită. Dar înlocuiește compact aparatura de developare și mărire. E drept că s-au inversat niște coordonate: într-un caz expui pentru umbră în altul pentru lumini. Dar restul nu că este la fel, este conceput să mimeze procedurile vechi.
  • Photoshop sau Illustrator în sensul de creație digitală și ilustrație înlocuiesc și se chinuie din greu pentru a mima unelte care deja existau. De exemplu airbrush, în România era vrăjitorie, în „vest” era ceva folosit de artiștii stradali. Apropo de uitările astea colective am informații cum că înainte de venirea rușilor airbrushul era cunoscut și folosit în România.

Cît despre fetișul de a pipăi celuloidul, ei bine, încep să mă îndoiesc profund de asta. Indivizi ca Dinu Lazăr care se bat cu cărămida în piept de cum și-au riscat ei viața cu chimicale dau dovadă de grosolănie sau ignoranță față de acest proces. Nu exclud că au asistat pe cineva sau că au stricat niște role din lipsă de ajutor, dar asta nu îi face cunoscători. Din fericire, HCB a demonstrat că nu ai nevoie să știi nimic despre ce urmează dupa clic dacă poți să faci o selecție riguroasă a rezultatelor. Chiar și mitul riscatului vieții cu cobra chimică am aflat că era opțional. Cam toate cărțile care se află dincolo de prelucrarea pe WC a negativului, cel puțin din cele pe care le-am parcurs subliniază nevoia aerisirii laboratorului. Ba chiar mai mult! Am găsit și diagrame despre cum să poziționezi sursele de aer relativ la masa de lucru. Că șobolanii jucau ruleta trăgînd aerul cu vapori toxici în spatele laborantului, ei bine, îi privește.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: