Aparatul foto a devenit un accesoriu social. Face parte din viața ăstora de își trăiesc viața mai mult în fața tastaturii. Trăiesc într-un mediu virtual și sunt rupți de realitate. Sterili.
O corecție. Dacă trăiesc virtual și socialul lor este virtual. Nu au nevoie de obiecte materiale pentru asta.
Din ce scrii ar însemna că, deși trăiesc virtual, totuși mai au nevoie de socializare. Dacă au nevoie de socializare au nevoie și de societate și de acțiunile implicite. Adică pot să fie și educați. Și dacă pot fi educați pot să ajungă să creeze ceva. Adică nu sînt sterili. Chiar dacă viața pe care o duc acum ar indica asta.
Au nevoie să își demonstreze lor și prietenilor că totuși sunt ființe în carne și oase, trăiesc pe planeta asta, respiră, mănâncă, se plimbă. Fotografia a devenit singura lor dovadă că există.
Este excelent! Atîta vreme cît au nevoia asta ei pot să răstoarne orice ordine socială sau culturală doresc. Cu condiția să devină membrii activi.
De exemplu nu sunt în stare să călătorească împlinindu-se spiritual. Călătoria e golită de sentimente, nu lasă niciun fel de urme în conștiință. Nu înțeleg mare lucru din ceea ce se întâmplă în jur. Repară aceasta făcând mii de poze, încercând să demontreze cu ceva ce aduce veridicitate persoanei lor.
Nu toate călătoriile sînt de ordin spiritual. Pot să fie și intelectual, aici e vorba de turismul practicat la nivel de secol 17 sau 18. Și poate să fie pentru extragerea de plăcere. Deocamdată, ce se practică în secolul 21, nu are nici o finalitate. Sau dacă are este fie de a achizitiona temporar o serie de servitori (cu cît mai exotici posibil) sau, mai rău, de a-și realiza propria emisiune TV fetiș. Cum pînă și banul a devenit o religie, mă voi ține departe de apele tulburi ale spiritualului. Iar, despre plăceri, de gustibus non est disputandum. Rămîne intelectul și aspectul cultural. Și acestea două sînt imposibil de separat. Și sînt practicate și recomandate. De exemplu, sau, mai recent, Radu Drăgan care merge mai departe de descrierea observațiilor și propune „Investește în tine”. Deci semnele sînt.
Cît despre torentul de poze cred că vor sa aducă, iluzoriu, o a treia dimensiune vieții virtuale. După atîta interacție în lumea omuleților bidimensionali de pe ecran, un castel de vederi poate duce departe.
Criticul Foto 