Nevoi? Nevoi! (3)

Să îi luăm pe rînd pînă mă plictisesc în nici o ordine anume:

  • madam Trestioreanu. Tanti dacă nu e plătită în avans și cu chitanță nu acceptă audiență. Așa artistă este că fără facturier ea nu tratează. Duse sînt zilele cînd îl prindeai pe Eminescu la o terasă, cînd pentru o cană de vin te învăța iambii! Mă îndoiesc că ar avea cine știe ce de predat dincolo de Sorin Onișor. Nu discut opera aici.
  • Cosmin Bumbuț. Ăsta vrea să le ia banii pentru reviste proaste, pentru portrete cu Cărtărescu, șamd. Curva asta și-a făcut socoteală că why not cut the middle man și s-a pus să-și facă revistă proprie. Și la fiecare două întrebări amenință că dacă nu își scoate banii își ia jucăriile de colecție și pleacă. Putea să facă o revistă pentru americani și să o traducă pentru români. Acolo ar fi fost și ceva bani. Dar e mai drăguț să vii cu o revistă la preț de carte.
  • Dinu Lazăr. El rareori ia banii direct. El ia comision. Și vinde orice. De la obiective pînă la biciclete. Nu l-a chemat nimeni să facă emisiune de bucătăreală la televizor că ați fi aflat că are calități și la asta. Cînd e vorba de „cursanți” toți prietenii lui sînt pe bani, de parcă oamenii ăia ar fi avut vreo obligație să-i compenseze lui viața prost planificată.
  • Stefan Toth. Pînă la AAFR nici nu auzisem de el. De la Corneliu am aflat că ar fi calificat la distanță. Irelevant dacă e competent sau nu aici. El vrea să readucă vremurile bune pe cînd trăiau alții. El dă medalii și păstrează banii. Și cum nu are Monetăria statului pe mînă, medaliile lui sînt pe hîrtie velină. Deocamdată ia cotizații în avans. Că dacă va ajunge să trăiască 400 de ani sigur va face el ceva bun. Nici nu și-ar pune problema că poate audiența nu planifică 250 de ani pe dializă.
  • Feri Vaida. Nu știe nici cît să-și scape lui viața. Dar ține cursuri. Și poate să certifice tuturor că nu el ia toți banii, că trebuie să îi împartă și cu alții. Și ce ar fi atîta de dat? Cafea?
  • Mihai Moiceanu. Dă peisaje frumoase, nu zic nu. Dar nu în ce produce el, ci pe drumurile pe care îi duce el pe învățăcei.
  • șamd

Am rămas să văd doar la televizor poveștile cu bătrînul chinez care face un om din tînărul karateka. Așa e de mare e nevoia de a-i trage pe sfoară pe oameni că s-au tot făcut afaceri. Muzeul Țăranului Român, Fundația Calea Victoriei șamd. Vin niște unii, care nu dau semne să fi citit o carte de la un cap la altu’ pe tema pe care o predau și (surpriză!) predau. Parcă la Tango să fie o ofertă mai răsărită, că la arte plastice e vax.

Și întorcîndu-mă la ceea ce ai zis tu. Vor. De cîte ori sînt între ei vor mult, dar anarhic. Pentru că de la învățătoarea aia care avea catalog și pentru mărțișoare, trecînd pe la profesoara de română care își închipuia că ce i-au spus ei pe cînd era studentă e axiomatic, ajungînd la facultate: nimeni nu a dat doi bani pe ei. Vă mai amintiți cum era tratat țiganul din clasă ai cărui părinți nu cotizau la pușculita cadrelor didactice? Și după aia vine cîte un copil de securist să explice el cu teorii din epoca victoriană cum abandonul școlar ar fi cumva vina ălora care renunță.

Nu știu să învețe. Nu știu să ceară. Nu știu să sintetizeze infromația. Am cunoscut destui care au făcut frondă, care au sfidat și au și performat. Care au trecut de sistem și au acum ce povesti, dar să nu uiți niciodată că părinții lor își permiteau asta! Unii nu aveau părinți care să își permită vizite la director sau meditații cu unul sau altul și atunci chiar părinții i-au presat în continuare.

Mi se pare, sincer, un gest oribil ce faceți (o fac și eu acum) cum veniți cu aere și le refuzați și șansa asta. Există internet. Există forumuri. Există parcuri. Încă e vreme bună. Chiar și pentru cel care se pune să predea e un excelent exercițiu să-și structureze informația cumva. Unul e prins cu un proiect anume. Unul e în depresie. Unul tocmai și-a găsit iubirea vieții. Dar chiar așa toți?

Ba mai rău, unii au și pretenția să fie apreciați de niște necunoscuți. Dacă ar avea propriul club ar suna altfel. Dar nu din ăla de făcut bani gen Bucureștiul meu drag. Vă asigur că senzația este cu totul alta cînd cineva care nu era de acord cu ce ai făcut înțelege în sfîrșit. Cu cel care înțelege din prima este un risc să o facă din politețe, dar acesta e sincer întotdeauna.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: