[12.] Atunci cum de nu ai scos mai multe albume?
Vesnica problema: banii. Sponsorii se gasesc tot mai rar, acum e perioada de criza. Am relizat cateva albume, doua cu bisericile de lemn din judetul Timis si unul despre Maramures, in colaborare cu prietenul meu, fotograful Mihai Grigorescu din Baia Mare, dar abia acum am inceput sa am sperante ca voi realiza si altele, luand legatura cu cativa oameni binevoitori – si nu din tara asta !
Pentru că lucrează ca toți românii. Știind că produce gunoi vrea banii înainte ca să nu se vadă pe ce îi ia. Dar, pe de altă parte, aceștia cu bani s-au învățat și ei de la coada de milogi care stă la poarta vilei și vor ceva, o dovadă. Cum prețurile sînt sub $100 per album, faci cîte poți și pleci cu ele la cerșit. Dacă ai ce vinde banul pică mai ușor.
[13.] Te-am intrebat adineaori cat iti este de usor sa te apropii de oameni. Cum stau lucrurile atunci cand ei au probleme? I-ai fotografiat, de multe ori, si in momente mai grele prin care treceau…
Nu se schimba contextul, pentru ca de multe ori le-am fost alaturi la nevoie, am vorbit cu ei, i-am linistit. Insa in astfel de cazuri e mai greu sa faci fotografie sau chiar nu faci deloc. De exemplu in Banat, in 2005, cand a fost marea inundatie, a trebuit sa port un costum de neopren, pana la gat, ca sa pot umbla prin apa si sa fac fotografii printre casele care uneori se prabuseau in jurul meu. Oricum, acolo a fost cel mai dramatic moment pe care l-am trait ca fotograf…… Fiind vorba de Banat, si despre un sat in care mergeam des pe cand eram copil, la pescuit, marturisesc ca de multe ori aveam ochii plini de lacrimi si abia puteam privi prin vizorul aparatului. Din acel moment m-am aplecat tot mai mult spre drama satului romanesc. Nu e greu sa fotografiezi asta, daca stii cum sa te apropii de oameni, iar ei te vor simti unul de-al lor.
[14.] Exceptand banii pe care-i castigi ca premii la concursuri, mai castigi si altfel din fotografie?
Am mai castigat colaborand cu diverse fundatii sau institutii. Am primit bani pentru deplasare – cazare, masa, bezina. Lucru care oricum a fost bun, pentru ca am reusit sa ma deplasez si sa adun foarte multe imagini. Foarte multi bani nu am facut inca, dar totusi destui cat sa pot umbla prin toata tara. A fost destul de bine. Acum s-au cam blocat lucrurile, dar am promisiuni ferme si sper ca intr-o luna, doua sa pornesc iar, cu un avant nou, la munca.
Ceri puțin – primești puțin. Dar ca să ceri mult trebuie să ai ce arăta. Cerc vicios?
[15.] Cum crezi ca va evolua fotografia in Romania?
Va evolua, pentru ca sunt foarte multi fotografi, atat consacrati cat si foarte multi tineri talentati, care vor avea un cuvant greu de spus in fotografia romaneasca… Si cu cat sunt mai multi, cu atat ponderea celor care se vor ridica din aceasta mare gramada de fotografi amatori va fi mai mare. Sunt optimist, fotografia din Romania va evolua foarte mult. Trebuie doar ca fotografii tineri sa puna foarte mult suflet, cei deja afirmati sa ii ajute mai mult pe cei tineri, sa-i educe, sa-i invete, sa-i atraga in proiecte. Fara suflet si fara pasiune nu se poate face nimic.
Dar cu așa interviu află că banul este ban și mai departe mai vedem noi.
[16.] Cu organizarea workshop-urilor cum te descurci?
Ma descurc destul de bine, pentru ca oamenii ma cunosc deja de mult timp, au incredere in mine si sunt multi care vor sa vina. Gasesc foarte usor oameni pentru workshopuri. Fiind si profesor, si banatean, sunt mai calm, mai linistit, ma apropii mai usor de oameni. La workshop-uri m-am ocupat de fotografi mai mult sau mai putin incepatori, cu varsta cuprinsa intre 18 si 55 de ani, din diverse medii, de la studenti la manageri de banca, de exemplu. Le-a placut cu mine pentru ca i-am dus exact in mediul acela in care nu pot intra foarte usor. Cel mai greu pentru ei a fost sa stie cum sa se apropie de oameni. M-au vazut cum procedez si asa au invatat si ei. Am oameni participanti la workshopurile organizate de mine care au evoluat foarte mult in ultimul timp, si ma mandresc cu asta!
Ce ușor e! Oare de ce pozele sînt la fel de scremute? Lipsa de fonduri?
[17.] Cum de, in ultima vreme, ai organizat workshop-uri ceva mai rar?
Ultimul de anul trecut a avut loc in octombrie intr-un sat din judetul Sibiu, apoi a urmat iarna aceasta, lunga si grea… Iarna nu-mi place atat de mult, sunt mai friguros :) si e mai greu de mers pe teren in zonele in care ma duc eu. E mult mai complicat. Insa de cum a venit primavara am reinceput munca. La sfarsitul lui aprilie am organizat un workshop intr-un sat din judetul Giurgiu. Vor urma altele, in Delta, in zona Sibiului si poate din nou in Maramures.
Piață e! Unde mai pui că-i scoate din rutina cotidiană, ceea ce ăștia cu „academii” nu pot.
[18.] Mai am o curiozitate… Poate n-am cautat eu bine, dar n-am prea gasit fotografii de la iesirile tale din afara…
Da, asta este o alta problema. Am fost plecat in mai multe tari, dar nu prea am gasit ce sa fotografiez. Culmea, nici la Venetia, nici in alte locuri renumite… Acolo sunt multi fotografi, e o lume cosmetizata, pe care nu o simt. N-am ajuns in satele lor, pentru ca nu le cunosc, nu ma descurc cu limba si nu pot sa penetrez comunitatile respective asa cum o fac acasa. Cum sa le explic, cum sa povestesc cu ei, cum sa ii cunosc? Sunt ospitalieri, dar am stat cu ei destul de putin si, sincer, mi-a fost mereu dor de tara mea. Si dor de oamenii mei. Ma simt cel mai bine in Romania, pe campuri, pe dealuri sau munti, prin satele pe care deja le cunosc sau in zone noi, inca neexplorate.
Dacă știai, probabil nu mai erai în țară. Admirabilă, însă, sinceritatea. Cam deloc prin interviurile parcurse pînă acum.
[19.] Unde te vezi peste vreo 10 ani, facand ce si cu ce realizari in spate ?
Cand se va termina aceasta agonie si nu vom mai avea sate romanesti adevarate si oameni cu suflet la care sa pot merge, o sa ma indrept inspre est. Sunt fascinat de Siberia, de tarile din fostul spatiu sovietic, de Georgia, de Armenia, de Kazahstan… Ma vad intr-un stat din acelea care se termina in „-stan” :). O sa incerc niste colaborari cu cluburile de fotografi de acolo si o s-o iau incet, la picior, prin zonele acelea. Aici or sa ramana altii, care vor ilustra refacerile, transformarile, realizarile sau nerealizarile din tara. Deocamdata mai am ceva timp. Sa fiu sanatos si sa pot umbla prin satele noastre cat inca mai este treaba de facut.
Basme? Rămîne de văzut.
Criticul Foto 