Onișor: interviu Fotografa (4)

Lăsînd gluma și ridicolul interviului lu’ Filipas, și asta este o inițiativă bună. Decît pozat macul pe cîmp, panseluța în rondul din Herăstrău, sau vagabonzii de lîngă Autogară, mai bine asta. Și mai onorabil. Se cam uită nivelul românesc de producție fotografică. Dinu Lazăr făcea în ’80 poze de modă care arătau proaspăt mărite mai rău decît paginile revistelor de modă din ’50. Vremea a trecut și el face poze la cursanți, la adunările cu biciclete, cam atît mai ține minte la vîrsta asta.

[5.] De ce ai notat 2011 ca data de finalizare a acestui proiect?

Am notat data de finalizare 2011 din cauza doctoratului care se intinde pana atunci. Insa mai nou am luat legatura cu niste institutii din strainatate, care sunt foarte interesate de mestesugurile noastre, aflate pe cale de disparitie, asa ca proiectul s-ar putea sa continue si in afara preocuparilor mele doctorale, materializandu-se in expozitii, albume sau workshopuri care sa ajunga si dincolo de hotare, precum si in atragerea de fonduri europene indispensabile revitalizarii acestor mestesuguri.

Uite și răspunsul pentru cît de seci sînt pozele. Pentru că proiectul ține cît ține afacerea. Proiectul este de suflet că sufletul autorului se bucură cînd vede banii. Dar nu există o relație. Există o afacere. Eu vă iau imaginea și sper să fie cineva interesat de ea.

[6.] Cum te-ai acomodat cu sederea in Bucuresti si in partea asta de tara?

Inca nu m-am acomodat si nici nu cred ca as putea vreodata. Ma bucur prea mult cand vad placa pe care scrie „Bucuresti” taiat de o linie rosie :). Nu ma simt prea in largul meu aici, doar ca am gasit destui oameni interesanti, o viata culturala mult mai intensa si niste locuri frumoase, tot la tara, in apropiere, unde ma retrag oricand simt nevoia. Dar lumea mea nu e orasul, cu atat mai putin acesta! E doar o alta etapa din viata mea… de cand ma stiu sunt mereu pe drumuri!

Să vezi ce bine o să-i fie cînd o să aibă fonduri de casă pe bulevard. Acum pe drum, uliță, sau cum i-o mai zice nu e așa artist.

[7.] In satele din Timis gaseai inspiratie pentru fotografii peste tot pe unde mergeai. La fel stau lucrurile si aici?

In Bucuresti n-am fotografiat aproape deloc. Nici nu-mi scot aparatul din rucsac, cu toate ca il car in fiecare zi in spate. Nu-mi place lumea urbana. Am prieteni fotografi care sunt axati pe urban si lucreaza foarte bine, asa ca le las lor domeniul asta :). Plec tot timpul prin sate, acolo e lumea mea si reusesc foarte bine sa ma apropii de acei oameni, pentru ca ma cobor la nivelul lor. Stau la ei acasa, particip deseori la muncile lor, am ajutat la taiatul porcului, la strans fan, la facut horinca, am participat alaturi de ei la sarbatorile de Pasti, de Craciun, de Revelion, am asistat la botezuri, nunti, dar si la inmormantari… Uneori, pe unii dintre ei ii regasesc doar prin cimitire. In Delta, la fel, am fost de cinci ori in ultimii doi ani. Particip la un proiect promovat de TVR, „Oamenii Deltei”, unde am fost cooptat ca fotograf. Proiectul are ca scop ajutorarea acestei zone extrem de defavorizate din tara noastra si depistarea si rezolvarea celor mai grave cazuri sociale. Anul trecut, in urma unor expozitii de fotografie si apoi a unui teledon, in aprilie, s-a reusit repararea scolii din Letea si a dispensarului din Maliuc! Acest proiect se va intinde pe o perioada de cinci ani. Zilele trecute am fost acolo, am batut cateva sate si am adunat imagini emotionante, dramatice chiar, care de fapt reprezinta realitatea din Delta. Mai avem trei ani de proiect si pana acum a mers bine, si asa va merge si de-acum inainte, pentru ca avem multa energie si deja am prins drag de oamenii aceia.

Oare duduia Pașca Alexandra poate să certifice cu mîna pe cord că nu scoate aparatul din rucsac? Unele poze zic că nu. Dar mare ți-e grădina! Și flexibil Photoshop-ul zilele astea!

Mai aflăm că Onișor practică spiritismul mai recent și că unii din prietenii săi se găsesc la cimitir. Sper că sfaturile lor să fie mai bune decît ce le dă Feri Vaida elevilor.

Pe principiul o mînă spală pe alta și Onișor ajută pe bani un proiect care le va aduce oamenilor din Deltă numai bunătăți: de la garduri acolo unde nu erau la pete de petrol ca să facă ciorba groasă. Cu proiecte frumoase de genul termopane la un dispensar fără personal și odorizant la școala cu WCul în curte se fac progrese uimitoare!

De remarcat ce face omul după ce distilează alcool: bate cîteva sate. Și după aia le fotografiază ca să știe pe unde a fost.

Și, încă o dată, sistemul de proiect făcut de români. Poate ai făcut tot ce era de făcut. Dar ce ești prost să o spui? Mai lungești pelteaua cît poți că mai sînt trei ani de încasat bani. Poate mai era atîta de lucrat. S-o creadă ei că mai dau pe acolo dacă s-a terminat proiectul! Totul este după bani și căpătuire. Și rezultatele se văd destul de clar în lucrări. Mă rog, dacă ai terminat un curs foto la seral și cultura se rezumă la operetele alternative din 7 seri și 24 fun atunci probabil că nu vezi mai nimic acolo.

Interesant și spiritul de geambaș. Azi poți să pozezi fierari în secuime, mîine dupa 10 ore de tren și un kil de cafea ești ca nou să pozezi pescari în Deltă. Asta susțin și pozarii de bisnes, care trag poze corporate pe la directorașii care și-au cumpărat pagini în revistele de specialitate.

Anunțuri
Etichetat , ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: