Ara Ghemigian vs Cosmin Bumbuț (10)

AG: Stiu ca esti implicat in miscarea fotografica locala nu numai ca profesionist, dar si ca redactor la revista foto-magazin.ro. Ce te-a facut sa te implici in acest efort pornit din initiativa altui fotograf, Dinu Lazar, si el cu state vechi in fotografia comerciala locala? Din frontispiciul revistei citez „o revista realizata de fotografi, pentru fotografi”. In acest sens cum vezi existenta acestei reviste in peisajul publicistic local si care ar fi aportul ei la dezvoltarea fotografiei in tara?

Uau. Mă miram de ce e conținutul atît de slab. Pentru că uite gașca! Și calitatea a tras multe muște din alea verzi văd prin comentariile de pe site. De asta Răgălie și Ara semnează ca activitate cu foto-magazin?

CB: Sa stii ca sint?fotoeditor si la o alta publicatie virtuala, Revista Respiro, dinainte de perioada mea la Fotomagazin. Pai, Dinu Lazar m-a facut sa ma implic, am acceptat fiindca comunitatea fotografica romaneasca nu exista ca grupare de interese, exista tot felul de fractiuni care se inteapa reciproc. Cred ca Fotomagazinul ar trebui sa fie o medie si un mediator pentru fotografii romani. Mai cred ca ar trebui o varianta tiparita a revistei, i-ar creste simtitor greutatea. Cred ca fotografii amatorii au invatat multe citind Fotomagazinul, ceva ar trebui facut si pentru cei care au invatat fotografie din alta parte si mai demult.

Fotomagazin. Respiro. Punctum 1. Punctum 2. Mai sînt? Dacă nu iese e piața de vină că nu înțelege arta. Dacă iese: mai mulți bani la pușculiță. Oricum, geambașii nu merg în pierdere. Schema este să investești într-un top de hîrtie. 10-20 de pagini furate de undeva, de la vre-un prieten cu ONG. Apoi te duci la mama, tata, verișoru’, cine are o imprimantă din aia pe cerneală. Tipărești planul tău de afaceri pe foile alea și dus ești! Și după aia te prezinți: cum, nu știți cine sînt eu? Dacă ești Cosmin Bumbuț sau Dinu Lazăr e posibil ca cineva să fi auzit de tine. Dacă nu, arunci proiectul la gunoi pentru că românii sînt teribil de insensibili la artă și nu există o piață: acum o știi din experiență și poți petrece ore plăcute la o bere cu prietenii povestind cum arată X și Y în realitate și nu la televizor. Victorie totală! Cel puțin între cunoscuți ești cineva. Mai rău de cei care pun botul la discuțiile astea. Și mai rău de cei care vin după cerșetorii ăștia cu bani de acasă. Sponsorul este mai blazat, este sătul de caritate, poate a citit și comentarii nejustificate la adresa lui din partea vre-unui dobitoc. Deja competiția este să te diferențiezi de ceilalți și abia apoi, dacă mai ai timp, să îți prezinți proiectul.

AG: Sa vorbim un pic si de tehnica actuala. Care este pozitia ta in privinta aparitiei fotografiei digitale, cum vezi evolutia ei in urmatorii 5 ani, si unde va fi locul fotografiei pe film? Stiu ca mediul tau preferat este inca filmul, prevezi o trecere integrala la digital, cel putin in partea comerciala a fotografiei tale? Ai o relatie intima cu calculatorul si „laboratorul digital” la ora actuala?

CB: Inca n-am gasit aparatul digital care sa ma satisfaca din toate punctele de vedere. Dar, sint absolut convins ca in 2-3 ani va aparea ceva si pentru mine. Legat de viitorul fotografiei, eu il vad digital. Folosirea emulsiilor argentice va disparea cred, atunci cind digitalul va avea suficienti megapixeli sa tiparesti oricit de mare de pe el si suficienta latidudine de expunere sa intreaca negativul. Laboratorul meu digital exista de mult, de vreo 2 ani n-am marit nici o fotografie in proces optic (sincer, mi-e dor de asta, dar n-am spatiu de laborator clasic) doar in succesiunea developare-scanare-printare ink jet.

E? S-au simțit sponsorii? Sau importatorii preferă mutra de mops slugarnic a lui Dinu Lazăr expresiei acre de vedetă obosită a lui Cosmin Bumbuț?

AG: Un fotograf cunoscut spunea in apusul vietii sale ca „All I care about these days is painting – photography has never been more than a way into painting, a sort of instant drawing.” -Henri Cartier-Bresson. Crezi ca la un moment dat calitatea ta de fotograf va fi depasita si vei migra in alte forme de exprimare artistica?

Prostia doare. Nu pe posesor. Pe cei din jur.

CB: Nu, nu stiu sa desenez, pictez, sculptez; de fapt nu stiu sa fac nimic altceva decit sa pun un dreptunghi la ochi si sa ma joc cu formele si lumina din interiorul lui.

Adică știe deja cum să miște oglinjoara de sub prismă prin puterea forței: apasă un buton cu o forță foarte mică și oglinda saltă. Pe cînd săbii laser?

Morala: Citind raspunsurile lui Cosmin nu pot decit sa-mi intaresc impresia despre el. Un om obisnuit, dar inzestrat cu talent, ambitie, modestie, dornic sa invete mai departe si sa aprofundeze tainele artei fotografice. Ii place sa vada lumea prin „dreptunghiuri puse la ochi”, dar aceste rame fizice nu au nimic de a face cu darul sau de a reda Lumea in nemarginirea ei!

Dacă ar fi știut să citească în română, Sandra Brown ar fi dat Like la asta!

Ara Ghemigian

Frumos nume. Are cumva și vre-un verișor să-l cheme Tucan?

Comentarii:

Florin Scarlat – 21 Apr 2006, ora 21:21

Respect si admiratie. Un om complet si complex ce l-am ales drept model.

Și a stat? Că iese din intestinele lui atîta aer că greu să-l faci să șadă într-un loc dacă nu e intoxicat.

Alexa Liliana Stanescu – 22 Jun 2006, ora 15:28

buna dle Ara, ati reusit sa faceti* in scris* un frumos portret, sa scoateti in evidenta faptul ca prin munca, dar si har primit de la dumnezeu, putem sa facem lumea asta mai frumoasa. felicitari ptr amandoi!

E! Uite cine știe!

Zaroschi Marius – 27 Oct 2006, ora 16:57

Touche ! Felicitari si succese depline …Bine Ara…Bravo Cosmin – din amintiri cu drag si respect (Un fost coleg de – Palier – Camin Occidentului).

Drăguță faza cu succese depline.

Aursulesei Sergiu – 07 Nov 2006, ora 22:16

Super interviu. Omul e genial! Interviul mi-a intarit convingerea ca nu ai nevoie de desen pentru a fi un fotograf bun si adevarat. Fac parte dintr-un mediu in care se crede opusul. Felicitari!

Încă unul care a înțeles ce a zis HCB. Or mai fi mulți?

Mircea Stef – 04 Nov 2007, ora 00:15

Un „dreptunghi” , prin care imaginea este atit de simpla dar incarcata …. la maxim

Asta cu la maxim e rudă cu aia cu fără număr, nu? Adevărații consumatori de artă. Domnii finuți care se dau jos din mașini care înghit 3 litri de combustibil la kilometru, care umblă cu inele aurite pe degetul mic ornat cu unghe mai lungă. Ce mai! Niște domni. Sponsorii ăstora. Pfui!

Stefan Dumitru – 09 Dec 2008, ora 14:55

Mi-a placut interviul cat si ce a avut de spus domnul Bumbut , incheierea interviului mi-a placut in mod special (partea cu dreptunghiul pus la ochii ) !

E, cum vibrează arta în ei!

Anunțuri
Etichetat , ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: