Pasiunea și moartea pasiunii

Sincer, nu îţi înţeleg nervozitatea. Omul a vorbit despre nimic. Nimicul este cel mai des întâlnit subiect de discuţie pentru oamenii defavorizaţi intelectual. Adică cei pentru care alegerea culorii ciorapilor este aporie.

?

??

???

Chiar să fie românii morți pe dinăuntru? Nervozitate. Frustrare. Răzbunare. Plătit de polițe. Calomnie. Atac la persoană. Și lista ar putea continua. Cum ar fi pasiune? Cum ar fi dezbătut un subiect altfel decît cota la gunoi sau prețul pe gigacalorie?

RD mi–a propus o analiză în paralel a unui nimic. Care vorbește despre nimic. El poate să scrie despre nimic. Poate să facă poze despre nimic. Și o cohortă de nimici îl plac. Îl plac din lipsa unui altceva mai bun, îl plac pentru că le zice pastorul la predică, îl plac pentru că speră să le facă cu nevestele lor copii la fel de înalți ca el. Mă interesează? Nu. Mă interesează dezbaterea aia despre nimic. Un idiot aruncă o piatră într–o fîntînă. Poate să fie interesantă problema extragerii pietrei aceleia. Poate să reveleze unele aspecte. Poate să ofere un alt unghi.

Pe unde mă întorc citesc despre arhisuficiiența vorbitorului de română. Adică despre acel EU. Nu e o referință la tine. Dar e acel se știe că.

Și culoarea ciorapilor este foarte importantă. Nu pui șosete albe la costum de culoare închisă cu pantofi idem.

Faci o reclamă fantastică indivizilor. Chiar nu pricepi că nivelul intelectual al naţiei este suficient de scăzut pentru ca ăştia să-şi găsească un loc pe acest palier foarte larg?

Zici că le fac reclamă. Ei zic că mă folosesc de numele lor. Contează? Important este să fie cunoscuți. Pozar de nunți în vre–un oraș care nu e nici măcar reședință de județ este irelevant. Trebuie să mai scriu eu și punerea în cadru. Zici Andrei Pandele și toți văd Casa Poporului. Nu o văd, le–o arată Google. Că a fost și securist activ, asta e altă poveste.

Ei nu numai că își găsesc un loc. Ei au cam tot spațiul. Important este să îi scuturăm pînă mai trec niște raze de lumină pînă mai jos, să mai crească și altceva.

Uite, că zici de politică. Toată lumea știe că învățămîntul nu performează. Nu fac nimic. Cel mult iau acțiuni individuale de vulcanizare. Adică îmi dau copilul la meditații în loc să ridic nivelul școlii. Gestul denotă imbecilitate. Pentru că biata odraslă și așa are jumate de zi futută într–un mediu traumatizant. Ia–i și jumătatea unde se puntea dezvolta altfel prin joacă, lectură, sport, ce i–o place. Și toate astea pentru a–i asigura un viitor nul.

Sau. Toată lumea știe că armata română e caca. Doi ucrainieni cu securea în mînă și tot Statul Major al Armatei se va căca pe el. O mînă de politruci cu epoleți și utilitate nulă după cum demonstrează perioada de aur, aia cu mulți mareșali. Armata aia e scumpă ca dracu’. Și e în urmă rău cu toate. Eu nu vreau să plătesc taxe pentru susținerea unui organ inutil. Aflu că mai toți cu care am discutat nici nu și–au pus problema că s–ar putea. Dar dacă s–ar putea ar vrea mult să meargă banii ăia la sănătate sau prin alte părți. Ok. Avem armată. Avem generali. Avem și generali de evidența populației, chit că nu ține de armată.

Parlamentul. Este ca și cum ai încerca să umpli o cadă răsturnată. Numai forțele opresive însărcinate cu securitatea acestor indivizi dubioși și consumă niște resurse pe care statul nu vrea să le aloce noilor născuți. Toți știu că, dar nimic nu se face. Parlamentul votează în continuare legi de alintul bătrîneților foștilor demnitari. Nomenclatură. Azi e demnitari. Cînd o să decadă demnitari, am încredere că o să găsească alt termen fără conotații.

Important este să miști puțin gardul. Pentru că afirm cu tărie că simpla știință îi face pe români mai idioți decît un cerșetor bubos de pe străzile Mumbaiului. Și considerabil mai puțin umani.

Cui te adresezi? Ai un discurs pe care creştinii de pe bedorgud nu-l pot înţelege. Viaţa lor se desfăşoară între + şi +++. Gogoşarii ăştia vor îi vor aprecia şi mai mult…

Ia ca exemplu politica românească.

Celor care trec pe aici.

Și aceia îl înțeleg foarte bine. Nu pot să simtă asta. Dar pot să înțeleagă. Altfel nu ar fi așa supărați.

Mai mult e loc de schimbare. Și în anii ăștia au apărut schimbări interesante. Andrei Pandele s–a apucat să mai scrie și despre altceva decît despre tătîne–su. A publicat și niște corespondență cu unii care au putut veni cu un alt punct de vedere. Dinu Lazăr este foarte moderat în certitudini. De la o vreme este aproape în defensivă. Feri de la Dalles a schimbat tema aia atroce și publică mai multe poze. Ufo a omorît blogul și scrie articole mai lungi, mai articulate chiar dacă are scăpări. Vladimir C consideră că e cazul să își împărtășească din experiențe în loc să cadă în borcanul cu melancolie că nu are cine să audă. Radu Drăgan face o greșală mare după părerea mea luîndu–i pe papagali sub nume propriu, dar deja poate să vorbească despre ridicolul situației.

Se țin seminarii de fotografie. Acelea își au locul lor. Doar nu vrei să pretinzi că o nație de înapoiați cu o cultură submediocră poate să se ridice peste noapte peste atîtea nații avansate cultural și să nu mai aibă nevoie de ateliere la labă pentru că toți fac studii avansate cu bibliografie selectivă și lucrările clasicilor în față. Dar poate unii or să facă mai mult. Uite, grădinița de fotografie a lui Ufo de care am scris atîtea poate să fie fără nici o schimbare o trambulină de sărit mai sus sau nisipuri mișcătoare. Contează perspectiva. Poți să te duci să fii genial. Și să rămîi cum ai venit. Poți să te duci pentru socializare, pentru a vedea cum funcționează oamenii, pentru un start în fotografie. Dacă ești emotiv ei te pot determina să faci fotografii. Dacă ai probleme să abordezi lumea pe stradă, acolo nu ai probleme. Pentru că toți sînt obișnuiți cu camerele. E natural să își facă poze între ei.

Alt exemplu. Foto cum pana mea. Sînt deja prea multe. Botezate pe măsură. Și îmi e greu să le separ dacă nu mă uit pe documentație. FotoCeva. Un forum. Separat din Bad or Good dacă nu mă înșel. Vreo doi calculatoriști și–au zis că ei sînt mai buni decît turma. Au luat un forum gata făcut. Au cumpărat domeniu punct ro. Și i–au dat drumul. Se depune cantindadura. Și plebea vociferează. Cu diverse nume am intrat sau am fost respins. Proba a fost sublimă. Pentru că tendința este să fie de–andoaselea de cum s–ar pronunța o persoană educată. Dar ei nu văd în turbarea lor decît că sînt capabili să respingă pozele cu pisici și portretele cu mine la mare și copacul care îmi iese din cap. Iar discuțiile sînt pe măsură. Și impresia generală este că noi sîntem o mini elită. Sîntem validați. În final tot un Bad or Good a ieșit.

Dar cum ar fi dacă toți care au ceva de zis s–ar ridica și ar vorbi și ei la fel cu toți papagalii? Tu pari că știi ceva de fotografie. Sau insinuezi. Ai un loc unde să–ți publici adnotările? Adnotările la orice. Expoziția la care ai fost săptămîna trecută. Cartea terminată aseară. Interviul recent al lui Cosmin Bumbuț. A făcut prietena din liceu niște poze și le–a pus pe Facebook. De ce crezi că una din imagini este relevantă cultural?

Vezi tu, toți evanghelicii din Cluj vor vota cu Voicu Bojan. Pentru că el este parte din comunitatea lor. Pentru că a scris vreo două texte tîmpe și cu o structură foarte apropiată de cuvîntarea lui de la TEDx. Pentru că are nevastă, copii și nu a omorît pe nimeni. Eu nu le–am dat nici măcar o poză cu care să se alinte. Fac mișto de predicatorii lor. Ba chiar susțin drepturi egale pentru homosexuali. Așa că ce vrei să zici? Fiecare cu zona lui. E atît de important numele că trebuie să fie o asociere? Eu nu am treabă cu ei. Ei cred că au treabă cu mine. Dar nu au. Eu mă folosesc de ei pentru a sublinia o idee. Ei se pot folosi de mine ca de bau–bau. Hai că nu e așa greu! Ai lor nu suportă ca unul din gașcă să fie făcut tîmpit. Ai mei nu suportă 22 de minute de bălării.

Anunțuri
Etichetat , , ,

3 gânduri despre „Pasiunea și moartea pasiunii

  1. morpheus spune:

    „Chiar să fie românii morți pe dinăuntru?” Cred că, în mare parte, da. Cele câteva mici oaze, unde spiritul rămâne deasupra rahatului, nu sunt de luat în seamă. Uite-te la ce se reduce viaţa spirituală (nu în sens religios) în România.
    Pasiune? Da, pe a ta o înţeleg şi mai înţeleg că te doare. Dar o văd orientată într-o direcţie oarecum greşită. Că faci mişto de predicatorii lor e un lucru bun, dar nu suficient. Trebuie sa pui ceva în loc. Uite R.D. în filmuleţul lui – bun dealtfel – face aceeaşi greşeală. Îl desfiinţează pe ăla de la TEDx cu ce-ul şi de ce-ul lui. Dar nu pune nimic în loc. Înţelegi? De la triştii ăia, că sunt fotografii cei plini de băşini gen 777 de zile sau doar pupincuriştii de pe bedorgud, mă aştept la asta şi accept pentru că asta înseamnă masa, adică pulimea. De la tine şi de la R.D., nu. Pentru că amândoi faceţi parte dintr-un rest de elită, adică ce a mai rămas pe aici prin ogradă. Şi ar trebui ca, pe lângă gestul firesc de a le rupe capul impostorilor, să şi puneţi ceva în loc. În compensaţie, că altfel eu, unul, rămân destul de nesatisfăcut. Ştii, e bun duşul rece, dar după aia parcă merge şi un ceai Oolong, nu Nestle şi alte căcaturi din alea de se vând în orce benzinărie.

  2. Tristul de la ţară spune:

    „Povestea tăierii porcului pe muzică de salsa deasupra Şcolii de balet din Havana l-ar face invidios pe Tristan Tzara.” zice tovarăşul Voicu despre camaradul Cozmin, într-o odă cu miros de căcat pusă pe răusaubun.ro. http://badorgood.com/articole/oare-de-ce-cuba-ar-trebui-sa-continue–147/1
    Ba să avem pardon şi să ne gândim căca maradul Cozmin tre’ să vândă ceva despre Cuba fiindcă tovarăşul Voicu tre’ să stea pe lângă el când s-or duce pân Cuba să facă workşop. Nu se cade să fii onest cu unu’ de care te lipeşti ca sa faci workşop şi în sat la tine şi mai apoi, lipiţi ca siamezii, în Cuba. Să ne spună, dacă or vrea, că de citit sigur citesc şi cei doi zâni blogul ăsta, ori tovarăşul, ori camaradul, cu ce căcat sunt mai speciale pozele si textele sifiliticilor BumbuTZ respectiv Stancu decât ceea ce îmi dă moca fratele Google când îl întreb care sunt cele mai bune poze din Cuba. Aaaa, că şi-a dus camaradul de futut în Cuba şi se simTZea dator să o bage şi pe bulimică în schemă… Tristan Tzara i-ar fi spus cu blândeţe că e doar comportament tipic de mascul trecut care e pofticios de carne crudă. Că Bumbutz acceptă să fie comparat cu ceva ce este confirmat şi Tzara nu are nimic împotrivă, că e mort şi nu se poate apăra, nu este un lucru care să mire onorata audienţă. Audienţă care probabil pînă termină de citit oda şi uită că a dat peste unu’ de-l cheamă ca pe bumbuTZ.ro . Şi Eftenie crede că dacă face poze de pe pod cu doi de-şi bagă limba-n gură la Paris e fotograf aşa cum şi bunpuţ crede că dacă face poze şi prosteşte editura e scriitor-fotograf.
    Cu ce e mai special bunbuţ ca şi orice still din filmuleţul ăsta: http://youtu.be/KxHOv6owSaA ? AAaaaa.. e olympus e leica e eeee e bumbutz – firmă, nume, faimă… spotlight … dă-te-n pula mea bumbuţ şi dă-te-n pula mea de figurant tipic român.

  3. […] Morpheus: “Chiar să fie românii morți pe dinăuntru?” Cred că, în mare parte, da. Cele câteva mici oaze, unde spiritul rămâne deasupra rahatului, nu sunt de luat în seamă. Uite-te la ce se reduce viaţa spirituală (nu în sens religios) în România. […]

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: