Voicu Bojan în context

Corneliu Munteanu:

Formidabil! Nu ilustreaza decat faptul ca poti vorbi despre niste chestiuni despre care nu ai catusi de putin habar.

Da. Doar că nu acesta era scopul articolului și videoclipului de răspuns. Era pentru a sublinia diferența de opinii față de ceea ce exprimă Voicu Bojan în public. Radu Drăgan s–a ținut de cuvînt și se limitează doar la ce exprimă. Eu am o abordare mai holistică și am o problemă majoră cu selecția vorbitorilor pentru un TEDx românesc. Apoi am o problemă oarecum mai mică cu organizatorii care nu au putut aloca nici măcar o creatură cu jumătate de creier funcțional pentru a filtra gunoiul pe care și–l livrează circarii drept biografie. Și păcatul cu biografia lui Voicu Bojan este că e atît de nebuloasă că induce în eroare. Se poate și ridicolă, cum ar fi Prof. Dr. Ioan Stefan Florian:

Prof.Dr. Florian Ioan Ștefan is one of the top neurosurgeons in Romania. Now head of the Neurosurgery Clinic in Cluj-Napoca, Mr. Florian has performed almost 10000 neurosurgeries. Over the years he specialized in many branches of neurosurgery inside and outside of Romania in countries like UK, Spain, Portugal or France. He is also the president of the Romanian Society of Neurosurgeons, Vice Dean of the „Iuliu Hațeiganu” University of Medicine and Pharmacy Cluj-Napoca and a well-known publicist with over 100 published papers.

Omul ăsta ajunge să fie profesor universitar. Ajunge să fie doctor în medicină. Ajunge să fie șef de secție reputată. Deși aud că prin clinicile minore din Germania s–ar face operații mai dificile decît poate duce reputatul, dar cu mai puțin tam–tam. Și nu este capabil după atîția ani de școală, atîtea lucrări scrise și publicate, să își marcheze punctele relevante. Un student de an 4 sau 5 ar fi scris la fel. Titlul. Numărul. Unde s–a dus. Și ce conduce. Nu–i de mirare că se cultivă doar incapabili în posturi universitare cu poame ca ăsta. Dar, revenind la Voicu:

Cum zicea Petre Tutea, aflatul in treaba la romani a devenit sport national. Domnul cu pricina nu a inteles nimic din fotografie, dar isi da cu parerea, despre ce a auzit pe la altii, n-a inteles, sau a inteles exact pe dos.

Exact. Dar du gîndul pînă la capăt. Azi, la cafeluță, mi–am permis să îl pun pe d. Google la muncă și să nu–l las să–și pape omleta cu bacon. Cine a mai văzut filmulețul. Ce părere are. Și ideile sînt doar începuturi. E bun. Nu e bun. E interesant. Nu e interesant. Cel mai adorabil mi s–a părut un reverend popă, șef de parohie se pare, care îl știe de mult, deci poate certifica Bojan e bun fotograf:

Voicu a ţinut pe 12 mai un miniseminar excelent despre CE şi De CE-ul fotografiei.

Adică dacă el nu vorbește, predică și Voicu nu vorbește 22 de minute, ține un miniseminar. Și este excelent prin ce? Că nu a zis Pula?

Îmi place Voicu şi îmi este prieten nu din pricina faptului că este un excelent fotograf şi nu numai din pricina faptului că sîntem spălaţi în acelaşi sînge. Deşi pare să nu se întrevadă printre “mişto”-urile lui şi prin înfăţişarea cool, Voicu este un creştin angajat. Dar este diferit, cum diferit va fi şi Alin Blaine, proaspătul convertit.

Înfățișarea cuul. Asta este o premieră. Și este un fotograf excelent pentru că este un creștin angajat. Angajat de o revistă. Dar nu dă numele pentru că apar și reclame la escorte, de care gurile rele zic că ar fi curve.

Corneliu:

In loc sa “puna mana” pe Camera Lucida a lui Roland Barthes, sau pe Despre o filozofie a fotografiei a lui Vilem Flusser, presupunand ca ar intelege macar cateva procente din ce scrie pe-acolo, s-ar gandi de doua ori inainte sa deschida gura sa vorbeasca despre fotografie.

De fapt, nu este Camera Lucida. Este o libertate dubioasă pe care și–a arogat–o traducătorul american. Cum românii cunosc să facă cu mîna în peste 20 de limbi, cărțile străine vin aproape exclusiv din varianta americană a textului. Tradus după cît îl duc puterile pe autor. De căutat, pentru cine poate digera franceza, direct «La Chambre claire : Note sur la photographie». Am scris undeva, dar poate încă nu a venit vremea articolului să fie publicat, sigura explicație pentru care au ales această carte drept bibliografie de admitere la foto–video este că nu existau alte lucrări similare traduse în română și le era o frică isterică să își asume un Iarovici sau, direct, vre–un sovietic.

Nu sînt de acord cu partea cu s–ar gîndi de două ori înainte să deschidă gura. Pentru că e pe scenă. Și trebuie să umple 20 de minute. Alți vorbitori au venit cu notițe. El a preferat să bălărească între două lecturi de ecran. Dar nu e loc să se gîndească acolo nici măcar o dată. Planul de lecție, însă, ar fi arătat altfel.

Pe urma ar trebui sa puna intrebarea fundamentala. De ce? De ce “pun mana” pe aparat? De ce “ma apuc” de fotografie?

Da. Foarte bună observația. Inecarea ideii. Ce și de ce. Ca apoi să stea să dea cu tulumba în audiență cu numere. 20 de minute în care prezinți și poze nu sînt de ajuns pentru a o lua pe ocolite. Se poate menționa în treacăt o deviere, dar trebuie mers direct la subiect. Cum nu reușește să atingă subiectul îmi exprim dubiile că ar fi putut și în 120 de minute. Ce și de ce nu se ilustrează cu imagini. Poate, pentru confortul psihic al audienței, se putea oferi O imagine de suport. Dar atît. Numai istoricul și o oarecare punere în context lua vreo 7 minute.

Notă pentru cei care nu sînt de acord: tema pentu cuvîntare a fost pregătită de acasă. Nu au pus reflectorul pe bietul om cînd abia venise de la budă să se ușureze și se pregătea să moțăie puțin după beția de az–noapte. Nu l–au tras oamenii pe scenă: Voicule vorbește. Și, chiar nu știu, dar vorbitorii de aici au fost voluntari, au venit doar pentru a–și alimenta egourile cît casa sau au și fost plătiți pentru concerte?

Daca ar avea si un raspuns la aceste intrebari, ar incerca sa afle si de ce fotografia romaneasca se scalda in sub-mediocritate inca inainte de a se naste, de la stadiul de embrion, si asa continua pana in ziua de azi, si nu este cazul numai al fotografiei.

Idee aberantă. Pentru că presupune o acțiune de timp Munhausen. El, generator asiduu de astfel de fotografie, și–ar pune o mînă în păr și s–ar scoate din vîltoarea seminariilor unde predă precis același lucru pentru a ajunge pe o culme însorită unde rănile intelectuale i se vor opri din supurat, fecalele se vor fi uscat și el va putea să se uite în jur să vadă cît de larg poate să fie orizontul de acolo. Nu. Ăsta este doar un slogan populist cu făcutul și dresul, care își are locul DOAR în arena politică. Acolo vine unul fără referințe și fără experiențe și propune ca oamenii să–și facă un oraș mai frumos. El își va mări bugetul de salarii și promite să asigure o rezervă mereu înnoită de copăcei și ghivece cu floricele pentru că are un coleg de școală generală care i–a propus deja 20%. Iar alegătorii sînt liberi să își facă muncile edilitare. Mie, ca privitor cu ochii mari, mă uimește lipsa de reacție a alegătorilor la ridicolul propunerii. Adică, da, pot să facă toate astea. Dar de ce trebuie să plătească salariile TUTUROR din primărie ca să fie trimiși spre un oraș mai mare sau la județeană pentru diverse acte? Nu ar fi mai ieftin și o creștere considerabilă a nivelului de trai dacă ar da afară tot ce crește în primărie și ar plăti un șofer și un autocar pentru curse zilnice gratuite spre acea primărie mai mare?

Fotografia repeta in mic, ceea ce se petrece in mare in domeniul artelor vizuale, culturii si in final societatii romanesti, de la Eminescu incoace.

Poate de la Nicolae Filimon. Eminescu este un produs mediocru cu o operă neglijabilă în context Universal. Mai rău, are niște probleme teribile legate de activitatea sa publicistică.

Sigur ca omul nostru nu si-a pus nicidecum aceasta problema. Pentru ca dansul, ca si altii de fapt, “preda” fotografie (ce frumos suna? preda fotografie – asta e chiar tare de tot) – nu-si pune catusi de putin probleme existentiale?

Nu. Pentru că nu vînd. De cînd am cîrmit spre texte mai puțin în directă relație cu unul sau altul și textele s–au lungit, audiența a scăzut. Ceea ce nu poate decît să mă bucure pentru că au dispărut băgătorii de seamă aproape în totalitate. Dar dacă aș avea de vîndut ceva ar fi momentul să îmi fac griji. Importatorul Leica poate să achiziționeze în continuare aparatele la prețul de acum numai dacă asigură un șir de vînzări proporțional. Dacă vînzările cresc poate să încerce o renegociere și o nouă scădere a prețului la care îi sînt livrate camerele. Dacă nu înseamnă că și–a semnat condamnarea. Prețul la care va primi marfa va fi puțin mai mare decît cel la care vinde el. Să vîndă în pierdere nu vrea. Dar este era Internetului și informației instantanee. Sigur se vor găsi unii pe foto magazin să marcheze că pretul pe piața globală al Leica a scăzut cu 2% și în România F64 vinde cu un spor de 20% față de luna anterioară.

Pentru ca daca si-ar pune, el si altii ca el ar trebui sa dispara intr-un fel oarecare. Dar cum tupeul si ignoranta sunt mijloace sigure de a avansa pe scara sociala, in Romania vorbesc, nimeni nu-si pune problema de a stopa aceste discursuri. Asta e situatia.

Greșit! Și eroarea asta duce la o viziune fără ieșire.

Dacă și–ar pune problema așa, într–o primă etapă ar scădea zgomotul generat într–o măsură semnificativă. Pentru că ar vrea să mai citească. Și nu ar avea timp. Într–o a doua etapă, probabil o să îl scoată foamea din casă. Dar, cu toate astea, cantitatea de zgomot va scădea, din nou, simțitor. Pentru că ar avea o jenă să trateze anumite teme din capitolele pe care aiba le–a parcurs. Și cred că sînt considerabil mai puțin curabili cei care au văzut poza aia de doi lei cu textul copilului și pixul, pe care o face fiecare junior la cursurile foto ca să reveleze profunzimea de cîmp, și tot se duc să–l pună să vorbească.

Drama e puțin mai profundă în acest caz precis. Am zis că am facut o mini tură de orizont strict pe tema celor 22 de minute, acum că și Radu și–a exprimat părerea. Și am găsit că au fost cîteva valuri făcute. Voicu în sus. Voicu în jos. Clujul Evanghelic ține bannere. Unele forumuri foto sînt la limita disprețului. Bun. Dar contextul? Contextul!

Omul ăsta a făcut filologia. Niște profesori universitar doctor i–au fost asistenți. După 16 ani de școală individul este incapabil să structureze un text pe o temă aleasă chiar de el.

Omul ăsta este angajat de niște reviste ca să dea și în scris, nu doar poze. Problema se repetă. Tîmpitul ăsta nu este în stare de un articol. Nu are cap, nu are coadă textul lui. Și el este plătit pentru asta.

Omul ăsta este unul din capii intelectuali ai marelui Bad Or Good. Locul unde se adună toată floarea fotografiei contemporane pentru comentariul nemuritor care a precedat Like al lui Facebook cu niște ani: +++

Omul ăsta este lîngă Ufo unul din capii guralivi de la Cluj. Clujul este, dincolo de jignirile aruncate de mine în ultimele două articole, o capitală culturală și centru universitar! Are o școală de arte cunoscută și recunoscută. Și nimeni nu le aplică ăstora o corecție să fie mai puțin evidenți. Ăsta e Clujul. Nu ce a fost. Ăsta e. Cu ăștia defilează.

Omul ăsta, care se prezintă modestamente drept ocazional fotograf, doar de 5 ani și o carte fotograf, șamd, este membrul unei găști cu o cotație foarte bună în ochii amatorilor: 7 zile. O adunătură eterogenă de indivizi care pleacă de la slab pregătiți în domeniul esteticului și merg pînă la indivizi cu valori negative. Veniți din toată țara. Pot zice a tunat și i–a adunat.

Cinci. Pot fi mai multe.

Ideea e că Dinu Lazăr, Andrei Pandele sînt pe ducă. Din punct de vedere al aparițiilor în public sînt ca și duși. Ei sînt deja clasicii acestei lumi pseudo–artistice. Dar 7 zile sînt în puterea vîrstei. Nu sînt mucea ca Tomazatos și Tudor Platon (care e, frate, numele mic al ăstuia?!?). Nu pot fi dați la o parte cu un du–te, mă, și ia–mi niste țigări, pronto! A venit vremea lor. Dacă medicina rămîne cam pe unde este în România, fără să fie mai bine sau mai rău, pot estima măcar un 20 de ani de microfon ca primadonă. Și încă 10, hai 15 în postură de sfintele moaște ca AP și DL de acum.

Cosmin Bumbuț activează pentru faimă. Și banii și i–a pus bine. Dar celelalte potăi sînt flămînde. Bani. Cursuri. Cărți. Orice. Șansa unei pase introspective care să ducă la acumularea unui minim de cultură anterior urcatului pe scenă se topește mai repede ca untul în tigaie.

Anunțuri
Etichetat , , , ,

9 gânduri despre „Voicu Bojan în context

  1. Jakky ecs spune:

    >”Voicu este un creştin angajat.”

    <Ce? prima data am înțeles ca este angajat cu sensul de angajat de cineva, ma întrebam cu ce se ocupa un creștin de îl angajează cineva. Dupa care mi-am dat seama ca este angajat în activitatea de a fi creștin, Si de ce e asta bine?

    Eu nu înțeleg exact CM spune despre VB ca este un băiat bun, pâinea lui dumnezeu, dar ar fi mai bine sa citească înainte sa se ducă la conferință?

  2. morpheus spune:

    Sincer, nu îţi înţeleg nervozitatea. Omul a vorbit despre nimic. Nimicul este cel mai des întâlnit subiect de discuţie pentru oamenii defavorizaţi intelectual. Adică cei pentru care alegerea culorii ciorapilor este aporie.
    Faci o reclamă fantastică indivizilor. Chiar nu pricepi că nivelul intelectual al naţiei este suficient de scăzut pentru ca ăştia să-şi găsească un loc pe acest palier foarte larg?
    Cui te adresezi? Ai un discurs pe care creştinii de pe bedorgud nu-l pot înţelege. Viaţa lor se desfăşoară între + şi +++. Gogoşarii ăştia vor îi vor aprecia şi mai mult…
    Ia ca exemplu politica românească.

  3. […] Sincer, nu îţi înţeleg nervozitatea. Omul a vorbit despre nimic. Nimicul este cel mai des întâlnit subiect de discuţie pentru […]

  4. ofloarealbastra spune:

    Ati vrea dvs sa stiti cat stie Voicu Bojan. In facultate, a fost un student bun, citea mult, stia multe. Ca socheaza printr-un comportament mai liber? De ce sa fie asta o problema/ Cititi si dvs macar jumatate cat el si apoi discutati

    • Petre Macelaru spune:

      Daca o proasta ca tine poate sa isi dea cu parerea, poate Voicu o fi cult in comparatie. Pune’te in genunchi la icoana bunicului si roaga’te la doamne doamne sa vina sa iti dea cultura si alta decit ciupercile de la picioare.

  5. Voicu Nebojan spune:

    Floarea albastra, floarea popii, ce ar trebui sa citim noi pentru a fi macar jumatate dintr-un Bojan? Scanteia nu se mai publica. Discursurile lui Ceausescu sunt cam scumpe la anticariat. Biblia?

  6. ofloarealbastra spune:

    De ce-l urati in halul asta pe acest om? Eu nu cred ca el uraste pe cineva, nu asa il cunosc eu. Imi pare rau ca aveti impresia asta. In anul nostru, a fost foarte apreciat, dar nah, sunt pareri si pareri. Eu nu o sa vorbesc urat cu dvs, mai ales ca nu va cunosc, dar fiti mai ingaduitor cu ceilalti

    • Voicu Nebojan spune:

      Cu cine vorbesti duduie? Ca te exprimi ca pe blog, un delir continuu.

    • Criticul Foto spune:

      Mulțumesc Voicu Nebojan pentru o întrebare foarte bună. Mulțumesc ofloarealbastra pentru răspunsul edificator. Eu eram cu gîndul în altă parte. Mă bătuse gîndul că am făcut o mare greșală. Ca omul Voicu Bojan este ascuns bine în trupul Voicu Bojan, cel cu mușchi pe creier. Ar fi fost bine dacă ai fi clarificat din prima intervenție, dar probabil și tu ești un demn rebut al profesorilor pe care i-ați avut. Nu mai contează. Mai bine mai tîrziu decît niciodată zice dictonul etrusc.

      Cu alte cuvinte Voicu Bojan nu a citit cărți. El citea și atît. Citea pentru toată lumea unde este WCul ascuns de maghiari cu semne internaționale. Putea să citească dintr-o privire semnul de nu fumați. Era capabil să citească toate inscripțiile cu accesul interezis și cu doar personalul autorizat. Probabil citea și orarele la benzinărie. Și nu am dubii că la absolvire a silabisit cu trudă TOATĂ lista de examninați cu note cu tot.

      Recunosc, m-ai prins. Eu sînt un necioplit. Mă orientez după lumină și dacă văd lume înăuntru cînd sînt la benzinărie. Nu citesc cît citește Voicu, împing ușa. Dacă e închis, mă duc la altă benzinărie nu mă inițiez în tainele oculte ale peste cîte ore va fi această benzinărie din nou deschisă. Aș vrea să citesc atîta cît citește Voicu al tău prieten intim. Dar aș zice că nu am timp. Este un clișeu. Este o măgărie. Nu citesc atîta cît Voicu pentru că sînt leneș. Pentru că scrierile din cărți îmi mănîncă mult din timpul liber și prefer să stau cu burta la soare cînd e cald, decît să citesc pliante publicitare despre cum se pune parchetul laminat în casă de unul singur, cum face colegul Ufo.

      Probabil ai dreptate că semnele internaționale au fost inventate pentru ăstia ca mine care nu citesc. Dar cred că au fost făcute în bună credință, pentru că lumea ar fi fost mult mai periculoasă cu unul (nu eu) care citește Kant și uită, sau pur și simplu nu știe, să se orienteze încontro este latrina.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: