Rușine TED pentru licența dată la Cluj

Notă: articolul era gata de pe 29 ale lunii trecute. Dar l–am amînat pe sîmbătă ca să îi las timp lui Radu Drăgan cu partea lui. Se pare că a fost o neînțelegere și el a publicat primul. Dar asta e părerea mea. O lectură de 20 de minute pentru o vorbărie de 22 de minute. Văzînd video replica lui Radu mi–am dat seama că am scăpat destule. Dar nu m–aș pune să revăd cele 22 de minute. Mai rău, am dubii asupra evenimentului și folosirii mărcii TED în asociere cu turma de vorbitori. Am mai văzut, parțial, alte două discursuri și mi s–a părut teribil. Nu atît calitatea foarte foarte proastă a vorbitorilor cît alegerea infectă a temelor și publicul gata să lingă. Nefiind rîsete la cutie ca în comediile TV americane scena lua alte conotații. De notat și proasta calitate a prezentării vorbitorilor. Atît Voicu Bojan cît și purcelul ăla diform și cu respirația tăiată de Răzvan Cherecheș au venit cu cămeșoaiele ieșite din nădragi și băgate tractoristic la loc doar pe stînga și pe dreapta șlițului. Nu sînt un fan TED și nici TEDx. Dar am remarcat de–a lungul vremii că se păstrează un standard. Chiar și dacă nivelul vorbitorilor nu este foarte ridicat sau utilitatea este doar propagandistică, măcar textul prezentat este structurat și prezintă o temă interesantă, iar vorbitorii păstrează un minim de decență în ținută. Nu sînt adeptul uniformei corporatiste de uzină cu cămășuță, crăvățică, pantaloni și pantofi nesport. Chiar din contră. Dar și dacă vii cu o fustă hawaiană de frunze, trebuie să ai minimul de decență pentru a știi să o porți.

Interesantă inițiativă. Nu am mai citit nimic despre așa ceva: concurs de articole. Eu voi fi cel murdar și laș, Radu Drăgan va fi cel mai tehnic. [corecție: eu voi fi cel nestructurat, Radu va fi cel structurat].

Mă uit pe pagina youtube.com. Cică Bojan e întîi de toate editor. Editor în ce? E mai multe feluri, știați? Apoi Bojan–Porojan e traducător. Asta sînt probabil toți românii care publică ceva: de undeva au tradus ei subiectul chiar dacă ajung să–l înflorească de ajuns de mult cît să nu mai arate a plagiat. Abia cînd nu mai are de lucru în aceste domenii devine zilier fotograf. Mi se pare adorabil executată lista de colaborări:

He has published pictures and stories in several publications, most significant being Traveler, National Geographic, Romania, Esquire Romania and LensWork, U.S.

Traveler este o revistă sub marca National Geographic. National Geographic este o altă revistă sub aceiași marcă. National Geographic Romania este un coș pe curul unei reviste cu poze, care combină materiale ieftine de la aurolacii locali cu materiale mai vechi, ieftine sau licențiate aiurea adică gratis, din alte publicații locale sau chiar din revista mamă. Romania nu știu dacă există ca revistă. La fel cum nu știu dacă Traveler are o variantă românească. Deci care combinație e cea corectă? Probabil cea mai nașpa. Dar scuipatul cu nume este un sport la care românii excelează. Nu înseamnă că acele nume trebuie să aibă vreo relevanță, alta decît ca să vezi onorată audiență ce cultură vastă poate avea vorbitorul. Bineînțles ca să fie ciorba mai mare și mai atotcuprinzătoare există și un Traveler scos de Condé Nast. Și probabil multe alte reviste care să conțină Traveler în titulatură. Am cunoscut destui români care omit din greșală titulatura completă a cuiva pentru a lăsa să se înțeleagă că ar fi altcineva. Cred că se cheamă să umbli cu cioara vopsită.

Iar Lenswork este o revistă dubioasă de o tradiție inegalabilă: au ajuns la 100 de numere.

He is the initiator of Diafragma 9. This project includes a photography course and workshops held with a very small group of friends. He is taking care of a book collection that aims to help photographers think more and trigger less.

Ce mai proiect! Vînzători de seminarii de sfîrșit de săptămînă. Lipsește întrebarea de la Micky Dee’s: și vreți cartofi prăjiți cu comanda dvs? Mai mult, oferă o colecție impresionantă din două cărți ușor accesibile pe internet, e drept în engleză. Și producția lăutărească marca Voicu și Gicu.

Astea fiind scrise să purcedem să vedem imaginile mișcătoare și vorbitoare.

8 minute balarii din 22
adorabil acșientu’ lu’ băietu’ ist. adicătelea avem imagini iconice. de la ico’nă, carele se pune pe peretele de la răsărit cum zicea Toma în scheciul cu Octavian Cotescu. Acum vine partea dubioasă: HCB este făcător de ico’ne au ba? Oricum, aflăm că este o poză a lui HCB, dar imediat ne anunță că nu spune autorii. Și mai devreme a aplicat aceeași tactică. Portretul lui Guevara și știe autorul, poza cu scrisorile și nu știe autorul. Mai departe rămîne constant. Pe unii îi știe, pe alții nu. Dar dacă îl provoacă CF, garantat în 4 zile vine cu epistolă cu lista de lucrări.

spun în mic ceea ce toată lumea crede în macro

???

Portretul lui Guevara este relevant ca lucrare. Ca ce a ieșit de la tiparniță. Filmul făcut este ceva intim, ceva ce poate indica modul în care a gîndit cel care a făcut selecția. Bizonul analizează recadrarea unei imagini din perspectiva aurolacului cu 26x zoom.

[fotografia] este memorie emoțională

!!!

[fotografia reluată] mă ține în viață

!!!

Fotografia care îl face pe el să se gîndească la absurditatea războiului este la o manifestare într–un oraș, dintr–o țară în care era pace.

Leica este cheia portabilității fotografiei (?!?) Leica și filmul 135 sînt niște tehnologii de caca cam la fel ca azi SLRul față de rangefinder–ul de dinainte.

Culoarea? Culoarea în sensul că ăia vechii face poze pe alb–negru, noi avem senzori să le facem color și Photoshop să le facem iar alb–negru după cum vrea mușchii noștrii.

Cică fotografie în întuneric total. (??) Fotografie. Adică scris cu lumină cum știu toți instructorii de fotografie. Și totuși în absența luminii. Nonsens? Deloc. Este cît poate pricepe necioplitul ăsta cu cămașa scoasă din budigăi și dășcheiat sport la gulerul gălbiu din pozele lui Dinu Lazăr cu Sony Nex. Dinu cu ochelarii fumurii pe nas era să–și rupă meniscul în scaunul pus în drum. Dar Sony Nex probează că nu era doar un scaun ci și o geantă!

Circumpecția la care v–am invitat (??)

Imbecil. Lucrurile s–au simplificat, compară aparate pe film vechi ultra simple cu cele mai scumpe aparate digitale care, deocamdată, nu spală și rufe.

Insinuează că numărul de fotografii duce la citez „tocirea simțurilor”. Dar nu îi cere nimeni să facă poze cu toptanul. Ba din contră, este cretinismul lui care îi cere și nesiguranța în acțiune care îi impune un număr mare de fotografii. Poate să ia cel mai ieftin și mai încet card de memorie compatibil pe care îl poate găsi pe piață și fie să–l umple cu filme, fie să–l redimensioneze din calculator în așa fel încît să aibă tot atîtea cadre cît un aparat care face fotografii 6x9cm pe peliculă 120. Dar în afară de niște marfă rusească găsită prin tîrgurile de nimicuri mă îndoiesc că aurolac Bojan ar fi avut în mînă vre–un aparat. Minte că îl interesează istoria, dar istoria lui este dezmembrată.

Logica lui este aiurea. Lumea face. Lumea simplifică. Dar apoi el simplifică. Și audiența urmărește docilă. Poate dacă era mai școlit ar fi aflat de conceptul de sofism. Gînduri din alea de pus pe Facebook, sau de atașat la o poză proastă. Reducționismul. Adică reducerea. Dar oare adunînd reducerile ajungem să recompunem întregul? Scopul era altul: era să se poată înțelege prin simplificare și nu să se facă o procedură tîmpă de dezasamblare și reasamblare.

pentru că eu mă lupt în fiecare zi sa fac o imagine bună și–mi iese foarte rar, îmi iese de cîteva ori pe an

Cînd în fiecare zi? Își face poze cînd stă dimineața pe WC? Cum? La activitatea lui de editor, traducător, familist făcător de copii și crescător de acei copii, țiitor de cursuri de pozari, aparținător de varii cluburi de pozaci, organizator de siteuri, uite că face și poze. Oare cînd mai doarme mincinosul ăsta?

Și face o imagine bună pe an. Etete unde era HCB al Podișului Transilvan!

Fac stop cadru. 19:29. Scopul divagării lui este ce și de ce. Mă uit pe ecranul de pe care citește papagalul. Mă uit la el. Și apreciez cămașa ieșită proletar peste centură. Se văd originile sănătoase. Dar să ne uităm la proiecția de pe ecran. O fotografie bună depinde de. Asta este de nivel Panseuri de Gîgă. De ce depinde o fotografie bună? Și uite înșiruirea ca la școală. Asta da țeapă. De ce al Bojanului se referea la un de ce de formulă. De ce nu–mi iese fotografia asta cu Maricica? Pentru că nu ai pus destul revelator! Țeapa mea. Inițial formulasem De ce fotografia. De ce fotografia bună. Uite că nu e așa. Bojan–Porojan e doar un Uri Geller, un scamator de spectacol secundar. El e editor. Poate să fie și editor la un film că tot e TIFFul aproape. El colaborează cu revista România și cu revista foto U.S. De ce fotografia? Nu nu nu. De ce depinde. Și apoi urmează ce, adică subiect, scris cu majuscule.

Explică despre emoționalul „fără număr” de la nunta lui, deși 5 minute mai devreme scuipa numere fără noimă.

Despre caca reportajul lui Petruț Călinescu e deja scris un articol în 4 părți. Rezumatul este, ca de atîtea ori: căcat.

Apoi devine intim: Cosmin Bumbuț cu care recunoaște că a fost de multe ori. I–a ieșit porunghelu’ pe gură de data asta. Pentru că în formularea fără specificarea locului unde capătă alte sensuri.

Omul ăsta transpiră prostie. Dar după damful de prostie vine un val de mizerie sufletească. Ca și pozele boului zburător de la Cluj, Ufo, și Bojan are o problemă de abordare. El face poze bune. El face și drege. Și prietenii lui la fel. Cea mai tare gașcă de pozari de nunți. Dar subiectul? Dar modelul? Dar omul din față? Omul din față este prilej de ironie, atît cît poate mintea de tractorist cult. 20 de minute de ștouri relative la modele. 20 de minute de labă frenetică cu eu fac și dreg. 20 de minute de să vezi ce buni e băeții mei. 20 de minute în care poate lua emblema campaniei Paris orașul iubirii și să chicotească cu remarci de pe vremea cînd îi apărea păr la puțulică.

Părerea mea este că taică–său a făcut pușcărie. Pentru că numai la pușcărie își bagă ăștia bile de rulmenți pe lîngă corpii cavernoși ca să le arate scula ca un știulete. Și văd că ideile sar în capul lui Bojan junior ca popcornul în ceaun. 20 de minute ajunse 22. Pregătite dinainte. Cu text citit de pe ecran și poze prin care trece ca rața prin apă. Guevara. Pentru că el e Che. Și o poză cu multe pachete. Ne spune el scrisori. Nu se vede. Dar trebuie să–l credem pe cuvînt. Doar pe el l–au invitat la Cluj pe scena Cinemaului. Pentru că i–a generat lui De ce. Și astfel: Fotografia între ce și de ce. Pardon? Și de ce se manifestă în numere. Pentru alții ar insinua el. Dar e vorba doar de el. Pentru că omite. Fiind un om format la nivelul școlii profesionale, unde se chiulește de la ora de practică pentru a fuma în dosu’ școlii și a se lăuda cu cîte fete au regulat ca să poată rămîne virgini următorii 5–10 ani. Apoi, dacă tipul cu scrisorile a făcut loc de Cartea Recordurilor, mai scoate niște numere. Dar parcă la început a zis că va vorbi despre ce și de ce care sînt foarte importante pentru el. Merge vita pînă acolo încît să susțină că nu se pun întrebările astea. Că oamenii nu vor sa se confrunte cu ele. Ciudat. Copiii le pun continuu. Adulții se adună la televizor și analizează: ce, de ce? Nu contează că faptul e consumat, că deja se trăiesc consecințele și că ar fi cazul să se facă ceva în direcția corecției. Ce și de ce? Numai asta se produce. Întreaga media doar despre asta se ocupă. Pentru că este vremea a 20 de canale TV naționale și mii pe satelit. 24 de ore din 24. 7 zile din 7. Fără sîmbătă. Fără duminică. Fără Paște și Crăciun. Continuu trebuie ca șuvoiul să se îndrepte spre senzorii consumatorului. Și fapte banale: la școala aia s–a distribuit lapte stricat copiilor. 40 internați de urgență la spital. Toți în afară de orice pericol. A fost un gest criminal, o carență în procedurile de stocare și distribuție sau un accident regretabil? Important este să nu se repete. În funcție de sursă se poate lua o decizie rapidă pe baza experienței anterioare acumulate de Sanepid, Inspectoratul județean în educație și Poliție. Dar intervine televiziunea de 168 de ore pe săptămînă. Ce ne facem soro? În 2 zile Poliția are raportul finalizat și ștampilat. Asta este o știre de 30 de secunde. Dacă citește fătuca rar 45 de secunde. Le mai rămîn 167 de ore, 59 de minute și 15 secunde. Ce ne facem soro? Ce? Și de ce? A fost o conspirație? Oare au venit extratereștrii? Are legătură cu sinuciderea procurorului din județul învecinat? Este adevărat că a fost o relație de iubire între fata președintelui republicii și băiatul șoferului dubiței acum 2 ani, deși cei doi nu se aflau în aceași țară? Dar se vorbește despre ministrul care a dat ordinul de distribuție a laptelui sau de funcționarul de pe plan local care a semnat contractul? Ce? De ce?

Personaj de căcat Voicu. Vorbește peste imagini care s–ar putea clasa ușor drept ico’ne, dar tace cu pioșenie la karaokele lui Bumbuț. Golănie? Lipsă de respect? Sau tocmai plin de respect față de cine trebuie și merită în lumea lui meschină. Pentru că dacă deținutul din bibliotecă sau bătrînul care (probabil) muncește în străinătate din proiectul lui Petruț Călinescu cer să fie ironizați, pușcăriașul impunător cere o pauză respectuasă și nici un banc.

Și dacă este de căcat, este, implicit, și plin de așa ceva. Pentru că în deschidere el spune că vrea să pună publicul pe gînduri legat de niște aspecte

[…] de a deconstrui lucruri foarte concrete legate de fotografie.

Concrete înseamnă ce zice el că simte legat de niște imagini.

Dar ce are Revoluția cu diareea prostului? Poza lui Guevara?

Dar hai să aplicăm o reducere. E o șustă. Se cheamă expunere. El se expune în urbea natală ca să spună în medie la 3 minute că el face cursuri la Cuba. Și că o să mai facă. Și pentru că el știe că portretul lui Guevara a fost pe orizontală și nu pe verticală și pentru că el a băut Cuba Libre pe plajă în Cuba și pentru că el citește istorie, trei argumente, că el știe ce se întîmplă în Cuba și ce s–a întîmplat acum niște zeci de ani cînd Fidel a venit la putere. Nu știe el de alte revoluții, dar uite că pe aia o știe și va merge încă o dată să o pozeze de aproape.

Un gunoi uman după propria descriere. Editor, colaborează cu reviste, are telefon și totuși dacă remarcă nu s–a scris în presă ce scria omul cu scrisorile și de ce le scria nu înseamnă că se pune problema să afle. Nooo. El poate să îți spună de puradelul tembel de acasă care și–a făcut creierașii praștie timp de o oră încercînd să scrie. Cu iPadPhone 3,14 se poate remarca întoarcerea la originile familiei Bojan. Scrisul doare capul. Dar cu un singur deget cu care să arăți și aparatul învie. Vremurile cînd Bojanii se duceau la tîrg și vorbirea era opțională: interjecții și arătat cu degetul. Ceea ce deja constat la Voicu Bojan: gîjgîieli și un exces de gesturi cu degetul.

Nu vreau să mai văd o dată filmulețul. Mi–e scîrbă. Poate cineva să–mi spună dacă bizonul a terminat vreo idee în termenul alocat de 20 de minute? Adică ete popcorn intelectual:

Guevara -> Un om cu multe scrisori -> Fi–su scrie greu -> Trivia livrată drept reducționism -> Fotografiile unora -> Guevara din nou -> …

Ați remarcat că deși vorbește de fotografie scapă și o ilustrație pe acolo?

Eu doar am înțeles de ce e traducător. Maimuța a vorbit în română, română aproximativă, transilvană, țigănească, englezească. 5 limbi în 22 de minute! Cred că numai fostul Papă s–ar fi putut pune cu Bojan!

Reclame
Etichetat , , , , , ,

8 gânduri despre „Rușine TED pentru licența dată la Cluj

  1. Anonim spune:

    Frate, tu est un frustrat pe viata … si acuma vii sa critici ceea ce au facut unii oameni?!.Tu ai facut ceva…

    Mi se acreste de voi, parazitilor…care stati la panda, cand face cineva ceva…voi rapid sariti si criticati!
    Faceti voi ceva mai bun…nu doar dati cu piatra!

    E foarte usor sa bagi de vina si foarte greu sa faci ceva!
    frustrati pe viata!

  2. gabriel spune:

    Frate esti bolnav!!!!!
    ce is cu atatea insulte si vorbe aiurea, pentru care nu ai nici o acoperire?… te crezi mai destept?… mie mi greata de tine!
    Sub ori ce critica, si tu ai curaj sa vorbesti despre decenta!!

    • Voicu Nebojan spune:

      Neacoperite? Tu esti cel mai bun argument ca omul are dreptate.

  3. ofloarealbastra spune:

    Cred ca ai o obsesie si ti-o deversezi pe net

    • Voicu Nebojan spune:

      Hilar, si eu am avut aceiasi reactie citindu-te(1). Fata unui contabil care toarna pentru spalarea pacatelor tatalui popa si a unei femei cu parinti analfabeti, probabil cu un retard moderat. Cum nimeni nu are cazier, toti sunt negustori cinstiti. In alt articol remarci cum Adela Popescu nu ti se mai pare talentata ca actrita si cantareata pentru ca nu prezinta respectul cuvenit pentru caini, probabil alta imagine a creatorului universului unei nepoate supertitioase de popa. Mai degraba un tablou trist al unui comunism care nu a reusit sa repare daunele unui mileniu de crestinism.

      (1) https://ofloarealbastra.wordpress.com/2013/11/18/jignirea-unei-familii/

    • ofloarealbastra spune:

      Da, asa e, iarta-ma, macar eu nu am obsesii referitoare la un om care nu te-a jignit cu nimic. Mi-am aparat un coleg, e o chestie de principiu. Il respect pe fostul meu coleg Voicu Bojan, probabil il cunosc mai bine decat dumneata. Vrei sa te dai mare artist, mare critic foto, dar nu iti iese nimic, in afara de niste revarsari de ura.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: