Nu trebuie demonstrație, asta este pentru circ (3)

Devine un joc al numerelor? Atât? Să pună un milion pietre pe şina de tren, în rest nu contează?

E vorba de cine participă, unde. Cel care nu poate renunța la orele de Photoshop pentru a reface o ședință foto cînd nu are termen limită de predare, acela nu va risca să îl contreze pe vre-unul la scenă deschisă. Cel care va reface ședința de trei ori și abia atunci își va da seama că vrea altceva și va schimba modelul, acela cred că o face deja și fără scrierile mele. Am mai scris-o, dar în alte forme. Demonstrația mea este că acest sit există. Atît. Cînd ești singur în arenă nu îți vine să-ți riști pielea pentru cineva care nici nu știi dacă există. Dar dacă știi că sînt mai mulți?

Reformulînd. Dacă o luăm pe panta aia ratăm întregul înțeles al Criticului foto și devine doar o arenă de dat cu flegma. Aș putea să fac publice niște adrese și fiecare să arunce cărămizi. Varianta asta mi-ar proteja identitatea considerabil mai bine. Dar aș pierde scopul.

Criticul Foto nu este aici să te convingă să nu poți cămașă verde la pantaloni portocalii ecosez. Criticul Foto este aici să-ți spună că nu ești singurul care vede că Împăratul nu are haine. Criticul Foto este aici pentru a-i atrage și pe alții de partea asta dacă știu de ce. Criticul Foto nu este pentru a promova un candidat politic. Criticul Foto nu este pentru a-i scădea vînzările lui Bogdan Panait. Din partea mea să se facă mai mare decît Mircea Dinescu (tot boier de Oltenia și ăla) și să-și ia conac mai la deal ca să poată să facă pipi în apa cu care îndoaie Mircea Dinescu vinul de cîte ori vrea el. Scopul meu îi este complet străin: apariția unui nou curent cultural puternic, în cazul fotografiei ar fi o premieră. Chiar dacă Utopia mea se materializează pot să îl asigur că și puradeii lui o să aibă destule nunți de pozat.

Intre timp apare şi al treilea. Cornelyu, care spune că Ilfoveanu e de căcat. Ce facem, pune şi el cu ai lui alte pietre, pe altă şină, sau poate e aceiaşi şină? Dacă e un tren care tu crezi că nu ar trebui oprit, va dicta majoritatea, nu? Nu ajungem la tirania majorităţii, sau fiecare pune pietre de mărime diferite cum spune Calhoun?

Treaba lui. Fiecare cu șina lui. Fiecare cu trenul lui. Din partea mea sper să aibă de a face cu un tren mai ușor încărcat.

Hai să stabilim niște constante. Puterea poporului este o prostie. Puterea masei de manevră este realitatea cotidiană. Acea democrație putea funcționa atunci cînd o serie de indivizi educați și cu un minim de pregătire aveau acțiuni la primărie. E imposibil cu dreptul universal la vot. Nu pentru că oamenii sînt proști. Ci pentru că fiecare are acțiuni în altă parte. De unde și principiul „după mine potopul”, abordat de foarte mulți.

Pe partea cealată, istoria politcă este un fals scris de învingători pentru a le justifica acțiunile imorale. Dar istoria artei este a majorității. Sînt curente la care participa un singur artist și nu s-a păstrat nimic. Sînt curente care erau importante ca dezvoltare ulterioară a altor grupuri, dar din cauza participării reduse au parte de o notă de subsol și nimic mai mult. Problema fotografiei curente, la nivel global, este că mai nimic nu se va conserva. Este atît de prost, atît de mult, atît de uniform, atît de mult bazat pe reinterpretare, recombinare sau colaj că am convingerea că se vor păstra vreo 2-3 exemple și nimic mai mult. Ba mai rău! Cele 2-3 exemple pe care le vor viziona oamenii de peste cinci secole nu ne sînt cunoscute nici unuia. Sînt chestii care acum nu au valoare. Dar vor fi considerate de cei care vin ca fiind o bună ilustrare a vremii.

În altă ordine de idei poți să pariezi că așa s-a impus goticul la vremea lui. Și că la fel, barocul a îndepărtat goticul de pe scenă, prin plebiscit.

Ce este și mai interesant de notat la acest plebiscit este cine a votat. Nu a fost Anca Cernoschi pentru că ea e prea preocupată să vîndă. Nu a fost Dinu Lazăr că el crede tot ce îi traduce Google din pliantele producătorilor. Nu a fost Cosmin Bumbuț pentru că el era ocupat să se lustruiască pre sine. Și nu a fost nici unul din amărîții ăia de ginerică din pozele de nuntă pentru că pentru ei orice o face fericită pe mireasă e bine. Au fost indivizii care puteau să aleagă. Au fost indivizii care aveau ceva de zis. Au fost indivizii care puteau sa zică pentru că nu aveau gura plină cu fursecuri. Precis ca la alegerile prezidențiale, presupunînd o situație ideală în care nimeni nu fură: au ales cei care erau acolo.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: