Noutăți de la Vladimir C

Vladimir C are publicată o serie foarte interesantă despre developare foto. Nu este nouă. Nu este originală. Ar fi și greu acum să mai fi original în materie de developare cînd toate vin preambalate. Dar e o bază. E un punct de pornire. Și e bună baza pentru că adaugă printre comentariile glumețe și pasaje din experiența proprie care întăresc sau infirmă din credințele băbești. Eu am avut ceva de învățat de acolo. Nu credeam că se poate studio foto portabil: un sac cu două fermoare în care bagi materialele și faci developarea. Așa poți să faci și altceva decît să stai pe întuneric. Cu temperaturile e mai greu, dar cu timpul deja e mult mai ușor să–l controlezi cînd ești cu mîinile în sacul întunecat.

Citează la surse de inspirație și cursul de fotoreporter al marinei americane. Cu oarecare regret o spun, dar toată știința pusă pe hîrtie de Trestioreanu Roxana, Kiraly Iosif, Velculescu Victor, Patatics Alexandru, Manoiu Valentin, Mladin Valeriu, Croitoru Alexandra, Ilfoveanu Nicolae și Constantinescu Daniel nu ajunge să acopere cîteva pagini din ce e acolo. Unde mai pui că documentul este liber. Da. Asta este una din calitățile admirabile ale societății americane, din păcate cam pe ducă [calitatea, nu societatea], dacă e făcut din banul public și nu ține de securitatea națională atunci este public și accesul este nerestricționat. De fapt, mă și întreb privind în urmă ce pana mea predau agaricii ăștia cu grade universitare? Ați văzut rezultatele? Ați văzut expozițiile de absolvire după 4 ani, acum 3 ani de studiu intens cu ăștia? Singurul merit pe care l–am găsit constant a fost că sînt dincolo de nivelul Facebook cel mai de jos, adică cluburi și cursuri foto. Nu e poza nemuritoare cu pisica pe care a călcat–o mașina la 30 de zile de la imortalizarea în pixeli. Nu e blocul care parcă pică peste privitor la care stai și te uiți și te întrebi: ce a văzut imbecilul ăsta de trebuia să consume hîrtia pe așa poză?

Punctul de pornire este Paradigme conteporane în procesul de developare fotografică (partea 1). Iar abordarea mult mai succintă, deh, pusă ca pentru oamenii care au mai făcut asta, a lui Radu Drăgan merită și ea parcursă. Comentariile la amîndouă sînt pe standardul eu nu înțeleg ce vrei să spui, dar vreau mult să–mi aduc contribuția. Am convingerea tîmpă și fără nici o bază că dacă comentatorii de care scriu acum ar fi pierdut 20–40 de minute cu cîteva lecturi succesive și amănunțite ale articolelor ar fi putut aduce din propria experiență mult mai multe idei și corecții, fiind, în același timp, în armonie cu articolul. De! Problemă de comunicare.

Anunțuri
Etichetat ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: