Femeile cu iPod vs bărbații cu iPad. Sau era invers?

Vladimir C a scris:

Radu Drăgan is back pe fototutorial cu informații dubioase și interesante. Am căutat blog-uri similare în română cu câteva săptămâni în urmă, se pare că e singurul. Nu îmi vine să cred… sau îmi vine?

La care am replicat:

Nu sînt semne să mai existe. Dar îi pasă cuiva?

Și la care Morpheus a comentat:

Unora le pasa. Și?

Cică avem viață de noapte mișto. Francezii și englezii sunt extaziați de București, de România. Numai sub aceasta forma. Alminteri, ne considera o adunătură de urangutani cu multe ipoduri si ipaduri, cu femele tocmai bune.

Unii oameni sunt altfel.

Păi să vedem cui îi pasă:

  1. Unora de care nu înțeleg de ce mai sînt în România și, mai rău, de ce produc în România. Mă refer aici la producție artistică superioară nu pictorial Playboy România sau piese de teatru ușurele reluate vară de vară fără modificări notabile. Aceștia au nevoie, dar prin simpla prezentare de portofoliu cui trebuie la un moment dat vor primi ajutor.
  2. Unora care nu au nici un fel de contribuție artistică, fie ea și o recenzie, și, prin asta, nu e relevant unde se află. Părerea mea este că sînt irelevanți, în cazul precis al României nici nu prea obișnuiesc să consume. În plus, mai mult decît să ofere legături pe forumuri nu prea au cu ce să ajute. Pentru ei tehnicile, pozițiile vis–a–vis de estetică și restul sînt doar masturbare intelectuală.
  3. Unora cărora le priește în România. Pînă acum cîțiva ani, să zicem undeva în jur de 2005, poate 2006, ei nici nu se puteau dezvolta în altă parte. Adevărat că au avut prezență internațională, dar sînt vilegiaturi. Toți care apar aici în secțiunea De rău pot avea o remarcabilă carieră în fotografia locală de orice: nuntă, imobiliare, șamd dar nimic mai remarcabil decît dacă ar fi rămas în România. Lor le este foarte importantă apariția de scrieri accesibile despre tehnică și filosofie, dar cu măsură că altfel riscă să fie remarcați drept ceea ce sînt: niște copiști.

Doar ultima categorie chiar are nevoie și ei au niște restricții. Textul trebuie să fie accesibil, adică să îl poată pricepe și un lăutar de la 7 zile. Dar textul trebuie să fie inaccesibil în sensul că să nu ajungă pe mîna neinițiaților. Morala: nici un Bumbuț care se respectă nu o să facă poze în serie după tipicul Strobist pentru că toți ghiolbanii pot să facă asta și se duce aura de mister irealizabil.

Foarte interesantă remarca despre viața de noapte. Gunoaiele care își zic pozari de marcă de la cotarlele costelive ale jurnalismului pînă la semizeii dolofănei, cu burtică peste sau pe sub centură, nu sînt interesate de acest aspect.

Pagini întregi, articole tipărite, articole virtuale, forumuri și comentarii la bloguri. Toți birjarii știe cu siguranță cum ăia răii din trecut făceau doar apusuri de soare și peisagii. Buuun! Ce pozează MM? Maramureș! Case de lemn și oameni aruncați în decor. Dacă Bumbuț poate invoca o clauză despre mersul acasă la mămuca și să facă poze à la Tomazatos despre subiecte care îi erau necunoscute înainte să ajungă la București, restul, de la moldovenii din capu’ hărții de la Centrul Cultural Francez pînă la bănățenii înceți la trup și minte, trecînd prin multiculturalitatea dobrogeană și fandoseala fără bază bucureșteană toți se duc la țară să pozeze ce? Apus de soare peste căpiță, țăran cu mîini stricate făcînd ceva ce se poate afla doar citind prospectul. Singura diferență sînt pozele de parașuțele schiloade îmbrăcate de la Doamne–ajută pe post de creații hartistice. Aici schimbarea este dramatică față de frumusețile șuncate și dizgrațioase care puneau bot și poză à la Sophia Loren prin poze de Dini și Lazări.

După cum am mai scris, geme țara de subiecte. Dar pe acelea le fac străinii. Românii tot la pozat cur de pasăre în zbor și plante puse acolo de altcineva.

Iar despre femei. E o problemă de comunicare. Toți cresc în România cu credința că țărăncile necioplite care pun pileala pe post de seducție și cu gura puțind a mahorcă scumpă ar fi nește chestii foarte dorite. Privită mai de aproape situația se apropie de o piață de cartofi. Marfa de primă calitate se vrea la export. Și este interesantă occidentalilor prin simpla înapoiere. Una este să iei o femeie care își cunoaște statutul a Parigi și care are pretenția să te remarci prin ceva, fizic, intelectual, financiar, șamd. Alta este să iei o fufă care vorbește prost 4 limbi și care pică pe spate că știi la ce stație de metrou e Turnu’ Efel. Prima o să zică m–ai adus aici, acum dă–mi o cafea. A doua o să vrea să ajungă acasă să facă niște sarmale nelegate ca la mă–sa acasă. Prima va vrea să îi faci conversație inteligentă. A doua va vrea să o bagi în seamă că oricum nu știe nici cum să ceară pîine fără să arate cu degetul.

Și cartofii calitatea a 2a sau mai rău sînt piață bună pentru orientali, care iubește la fetiț român și apreciază inteligența atîta timp cît dă cetățenia și dreptul de ședere.

Realitatea este că românii au femei urîte care se cred frumoase pe dinăuntru și femei prezentabile care trec drept frumoase.

Zici că unii oameni sînt alfel. Altfel cum? Adică poartă pantofi măsura 44 față de cei care se limitează la măsurile 39–42?

Etichetat , ,

2 gânduri despre „Femeile cu iPod vs bărbații cu iPad. Sau era invers?

  1. morpheus spune:

    Chiar tu dai un exemplu. Strobiștii. Sunt altfel. Nu toți, dar găsești mulți. Și da, unii care nu au plecat pentru ca le pasă. O puteau face pe bune, o puteau face în siguranță (financiară, adică nu se duceau la împușcat francul). Au avut poate speranță, poate nu știu ce credință.
    Da, este adevărat că sunt multe motive să renunți la tot, suntem o nație de căcat, dar nația nu înseamnă numai un șeptel substanțial de cretini, cocalari și alte specii.
    Sunt, fără nicio greață, un sceptic absolut. Cu toate acestea mai văd și oameni.

  2. […] Chiar tu dai un exemplu. Strobiștii. Sunt altfel. Nu toți, dar găsești mulți. Și da, unii care nu au plecat pentru ca le pasă. O puteau face pe bune, o puteau face în siguranță (financiară, adică nu se duceau la împușcat francul). Au avut poate speranță, poate nu știu ce credință. […]

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: