Românii neînzestrați tehnic? O minciună! Numai tehnica au și nimic mai mult.

Cum ar fi să fi avut dreptate că în România nu existau mijloacele tehnice pentru a se realiza opere fotografice. Văd pe Youtube că în 1960 și 1970 TVRul producea efecte speciale și emisiuni de divertisment destul de la paritate cu ce se oferea și în America și în Europa. Bine, era o altă filosofie. Marius Țeicu sau țăranul ăla de bărbatul lu’ Stela Popescu nu vroiau creativitate. Ei excelau în mișcări sincron și copiat ce vedeau cînd plecau pe diurnă în valută. Așa cum Sergiu Nicolaescu și–a trăit visul de a fi Alain Delon al României, mergînd pînă acolo încît să profite de mersul crăcănat și vocea nașpa ca să se joace de–a hoții și vardiștii cu mii de oameni în figurație și arme pe bune, el nu a fost singurul. Iar nivelul la care se copia fără rușine mie îmi servește de indicator că existau posibilitățile tehnice. Au trecut vesticii pe digital cu Betacam? Au avut și românii. Și? Piticul cu spate politic, Mircea Diaconu, a putut să facă Mere roșii cu un bășit regizor român fără să arate vre–un moment a chirurg. Cică ar fi interesant filmul. De bon ton. Cred că l–am văzut pe bucăți de cel puțin două ori Pe Motoare. Filantropica? Poveste de adormit copiii de bani gata ca să nu mai aibă probleme de conștiință cînd îi ușuiesc pe amărîții cu spălatul parbrizelor. Artă? Vax! Astea se puteau produce și cu 8mm și o cameră portabilă făcută în 1924. Hmm, cam asta a avut la dispoziție echipa Metropolis și a ieșit ceva ce nu a putut fi combătut pînă la Odiseea Spațială.

Îmi amintesc de interviul lui Andrei Pandele pentru un jurnal japonez relatat cu o mîndrie tîmpă chiar de el. Îmi amintesc revolta de atunci. Cred că a fost picătura care a umplut paharul și al cărui rezultat a fost proiectul ăsta. Cică nu au avut posibilități materiale. Dacă ar fi știut japonezul ce jucării îi adusese tătuța în plin comunism! Adică bietul om probabil avusese doar Nikon la viața lui și Pandele fumase deja Nikonul și eșantiona Leica. Acum văd altfel lucrurile. Andrei Pandele a fost un vizionar în felul lui cu slănină pe neuroni. El anticipa la nivelul anilor ’90 isteria de după 2005 cu aparatele digitale. Era o explicație foarte bine sintetizată a nivelului cultural al României. Eu nu am înțeles. Mă rog, este foarte posibil ca nici ei să nu fi înțeles rațional problema. Mai degrabă era ceva instinctiv: dă–i motanului un picior în fund, poate puțin mai jos, și el va înțelege că vrei să facă pași spre alte destinații. Nu înțelege rațional. Nu pricepe cuvintele. Dar nici nu are nevoie de un al doilea picior ca să prindă ideea. Deși, poate pentru români, comparația mai bună ar fi cu gîndacii de bucătărie. E noapte. E cald. Ai uitat mîncarea neacoperită pe masă. Aprinzi lumina, și? Și vezi un roi de gîndaci care o iau la fugă. Se duc care–încotro. Trebuie să fie întunecat. Dacă e și strîmt e și mai bine, dar viața nu oferă numai ascunzișuri ideale. Și rămîn acolo la pîndă. Politicieni, ingineri, artiști, românii se manifestă tocmai așa. Ei nu pot merge înainte. Lumina îi sperie. Adică tolerează lumina, dar nu în treburile lor, nu aproape de ei.

Așa că, era România în urmă tehnic? Dacă o iei pe varianta imbecilă de interpretat ad litteram, ca mine, te împiedici mereu de dovezi contrare. Dar cum ar fi dacă e vorba de o figură de stil? Azi e evident pentru fiecare: nu îți iese poza pentru că nu înțelegi cum funcționează camera și ratezi să expui ce vroiai, clar, e camera de vină. Occidentalilor le ieșea pur și simplu. Ei nu aveau bugetele românești. Ei nu puteau să miște atîta figurație și tonele de materiale cărate pentru proiectele românești. Ei nu aveau o iarnă la munte cu tot confortul ca să se joace de–a filmul: fiecare zi de turnare costa și costa din buzunarul lor. Așa că trebuiau să devină creativi. Trebuiau să descopere chestii noi. Și ce descopereau se publica undeva. Numai bine să îl traducă vre–unul și să–l publice sub semnătură proprie în România.

Cică s–a dus un neamț, regizor, în Amazon (nu magazinul) și s–a gîndit el că ar fi bine să care o navă de niște sute de tone în sus pe un deal, în jos pe același deal și să îi mai și dea drumul pe pietre. Omul a avut dreptate. Filmul are probleme, dar realitatea scenelor trece dincolo de peliculă. Noi avem Mihai Viteazu’. Un Ben Hur pe principiul „mult zgomot pentru nimic”.

Am bătut cam mult cîmpii despre filme. Poze. Poze. Aici scriu de poze. Trebuie să–mi reamintesc asta. Nu de cărți, românii nu citesc. Nu de filme că dincolo de vărsăturile românești de pe torente doar XMen mai poate zmulge o lacrimă din ochii cruzi. Poze. Vă dau un Kubrick care a fost pozar la viața lui și un Lazăr. Chiar nu clipește nici un beculeț? Chiar nu e nici o diferență? Știu că Dinu Lazăr e mai bun. O știu de cînd am ajuns la o petrecere prin cunoștința unei cunoștințe și Elvis a fost considerat „mda”. Noroc cu un prieten al gazdei care s–a repezit pînă acasă să ia niște Ștefan Bănică Junior. Aha! Să mai încerc o dată, de data asta invers Dinu Lazăr și Stanley Kubrick. Așa–i că devine rîca mea evidentă? Pentru român am ales o pozulică așa mică și pentru străin am ales un ditamai portretul. Și cînd te gîndești că amîndoi fotografi, amîndoi au lucrat în cinematografie, amîndoi s–au băgat în seamă cu camera de filmat.

Etichetat , , ,

2 gânduri despre „Românii neînzestrați tehnic? O minciună! Numai tehnica au și nimic mai mult.

  1. VladimirC spune:

    Kubrick vs Dinu Lazăr. Gândești departe, în viața mea nu m-aș fi gândit să-i alătur, pe niciun plan.

    • Criticul Foto spune:

      Da. Și eu cred că DL se simte lezat cu o asemenea asociere. Adică, dacă ar fi avut mai multă cultură ar fi putut să–ți și marcheze niște hibe de cadraj la SK.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: