Istoria Fotografiei Ciliene

În România e bine să fii plin de bășini. Strîngi din fesieri și începi să plutești în latrină. Cam asta face Cosmin Bumbuț. Ocazional mai apare și prin alte publicații decît cele cu care are contractele aranjate și mai explică cu patos cum face și drege.

Punctum. Revistă de mare succes. Pînă a sucombat cîteva numere după primul. Ediție online ca să nu bage bani, că doar toți banii se duc pe hăinuțele de fotograf într–o societate în care țoala face pe om. Apoi, Punctum a fost ridicat din morminte. Punctum ridică–te și tipărește–te! a poruncit tehnicianul fotograf. Se mai produce? Nu am mai trecut pe la mirificul F64 care nu ratează să aibă reviste proaste cu reclame multe la ce au ei pe rafturi. Adică și Punctum. Erau niște interviuri în care Cosmin Bumbuț povestea cum o să facă și o să dreagă dacă lumea o să se supună și să–i cumpere fițuica la preț de carte de succes în cantitate de ajuns de mare cît să nu trebuiască să își pună singur parchetul ca prostălăul transilvan Ufo. Cică urma să fie Istoria Fotografiei Românești în foileton. Și a început cu, cine altul?, Carol Popp de Szathmáry de care Wikipedia golănească românească merge cu egoul Legionar și anunță că în 1812 se năștea la Cluj. Bine că nu au stabilit că era Cluj Napoca și primar era unu’ Funar, stră–stră–bunicu’ lu Gheo. Citesc mai departe: a studiat la Pesta. Ups. Important centru român, așa–i? Reportaj din Războiu’ Crimeii, ceea ce îl face primul fotoreporter. Sigur era român! Așa un băiet fain. Fotografii în China și Siberia. Ups. Nu știam de provinciile astea tradiționale ale României mici și atîrnate că încă nu–și dădură Răzbelu’ de Independență.

La secțiunea distincții românașii au căutat Carol Popp de Szathmáry și au găsit că:

În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei.

Nimic de România, în continuare. A! Prima asociație culturală a maghiarilor din București. Oare de ce? Că erau românii prea avansați și aveau nevoie ungurii să stea aproape ca să poată răzbi? Sau din contră?

Morala: primul fotograf al românilor este Carol Popp de Szathmáry. Care nu e român, nu s–a născut în România și nici nu pare să fie de religia majoritară. Singura legătură e că a avut ghinionul să moară la București. La data aceea Cluj Napoca încă nu se chema Cluj Napoca în acte și nici nu ținea de România.

Și pe acesta l–a găsit Cosmin Bumbuț să–i încoroneze paginile lucioase. Alte numere, alte bășini. Istorie. O!

Acum cîteva zile am primit cadou ceva foarte interesant. Se cheamă: HISTORIA DE LA FOTOGRAFÍA: Fotógrafos en Chile durante el siglo XIX, autor este unul Hernán Rodríguez Villegas și a fost publicată în 2001 (!) pe cînd Bumbuț mergea la sate să le vorbească despre experiența lui de canar de mină. E drept, Chile este un stat independent încă din 1810, deci are o istorie mai lungă decît România, dar nu cu mult. De ajuns cît să aiba fotografi. Efortul era colosal pentru transporturile din secolul 19 raportat la cohortele de studenței români care plecau cu căruța cu coviltir care încotro: Viena, Paris, Haidălbeg, ce–o pica.

Mișto.

Reclame
Etichetat , , ,

2 gânduri despre „Istoria Fotografiei Ciliene

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: